1 Iunie 2021
Când vei ieși la război împotriva vrăjmașilor tăi și vei vedea cai și care și popor mai mare la număr decât tine, să nu te temi de ei; pentru că Domnul Dumnezeul tău care te-a scos din țara Egiptului este cu tine.
Deuteronom 20.1
Când vei ieși la război (1) – Încrederea în Dumnezeu
Este interesant să vedem că, atunci când Israel era pe punctul de a porni la război, preotul era cel care vorbea cel dintâi poporului. Chiar dacă luptele lor se desfășurau pe pământ, împotriva unor vrăjmași fizici, vedem aici adevărata natură a războaielor lor – împotriva vrăjmașilor invizibili ai poporului lui Dumnezeu – și faptul că singurul lor ajutor și singura lor resursă era Domnul Dumnezeul lor.
Prin faptul că preotul era cel dintâi care le vorbea, Dumnezeu dorea să le amintească de adevărata lor stare spirituală și, de asemenea, să producă astfel încredere în El. Pentru poporul lui Dumnezeu, a asculta cuvintele preotului reprezenta o bună ocazie de a se cerceta dacă era sau nu într-o stare păcătoasă înaintea lui Dumnezeu, fiindcă, într-un astfel de caz, El nu putea fi alături de ei. El nu Se poate asocia cu răul sau cu păcatul. În plus, Dumnezeu dorea ca preotul să transmită poporului un mesaj special, care să le stârnească încrederea în Dumnezeu: „Ascultă, Israele! Astăzi vă apropiați de lupta împotriva vrăjmașilor voștri: să nu vă slăbească inimile; nu vă temeți, nici nu vă înspăimântați și nu tremurați înaintea lor. Pentru că Domnul Dumnezeul vostru este Cel care merge cu voi, ca să lupte pentru voi împotriva vrăjmașilor voștri, ca să vă salveze” (versetele 3 și 4).
Când noi ieșim la luptă „împotriva puterilor spirituale ale răutății în cele cerești” (Efeseni 6.12), Tatăl nostru ne încurajează în același fel. El dorește să ne încredem pe deplin în El pentru rezultatul bătăliei, chiar dacă situația pare întunecată. Iar dacă suntem descurajați, să ne amintim de triumfătoarea încurajare din cuvintele apostolului: „El, care, în adevăr, nu L-a cruțat pe propriul Său Fiu, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va dărui, de asemenea, toate împreună cu El? Cine va aduce acuzație împotriva aleșilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Cel care îndreptățește” (Romani 8.32,33). Nu există lupte în care Dumnezeu să nu ne poată conduce în carul Său de biruință, în Hristos (2 Corinteni 2.14). Să avem curaj, să ne încredem în Dumnezeu și să mergem înainte! Strigătul de biruință se va face în curând auzit.
A. Leclerc
El însuși s-a dus în pustie, unde, după un drum de o zi, a șezut sub un ienupăr și dorea să moară, zicând: „Destul! Acum, Doamne, ia-mi sufletul, căci nu sunt mai bun decât părinții mei”.
1 Împărați 19.4
Ilie sub ienupăr
Profetul Ilie obținuse o mare victorie pentru Dumnezeul său pe muntele Carmel. În timpul regelui necredincios Ahab, poporul Israel se depărtase cu totul de Dumnezeu și slujea idolilor.
După ce Ilie, profetul Domnului, îi confruntă pe profeții lui Baal și aduce la lumină faptul că Baal este doar un idol fără putere, poporul strigă: „Domnul, El este Dumnezeu! Domnul, El este Dumnezeu!” (1 Împărați 18.39).
Totuși, amenințarea cu moartea care a venit din partea reginei Izabela l-a făcut pe Ilie să-și piardă direcția. El a fugit de Izabela în pustie și s-a așezat sub un ienupăr, iar de acolo Îl ruga pe Dumnezeu să îl ia prin moarte.
Experiența profetului descurajat ne vorbește și nouă. Cine spusese că el ar fi mai bun decât părinții săi? Cât de ușor gândim și noi, după o victorie a credinței, pe care Domnul ne-o dăruiește, că suntem mai buni decât alții! Atunci Domnul trebuie să stea împotriva inimilor noastre mândre.
Poate că, atunci când Ilie a stat singur pentru Dumnezeu pe muntele Carmel, a gândit că este indispensabil; și un astfel de gând ne poate cuprinde și pe noi. Un credincios în vârstă s-a exprimat în felul următor: „Puțini oameni sunt importanți, dar nimeni nu este neapărat necesar”. Acestea sunt cuvinte sănătoase! Este o deosebită onoare dacă Dumnezeul nostru Mare dorește să îl folosească pe vreunul dintre noi în slujba Sa, dar să nu gândim niciodată că El nu ar putea lucra și fără noi.
Citirea Bibliei: 1 Samuel 17.41-54 · Psalmul 104.13-26
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
IARTĂ ȘI MERGI MAI DEPARTE (1) – Fundația S.E.E.R. România
„Uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă” (Filipeni 3:13-14)
Cu cât e mai mare ofensa, cu atât îți este mai greu să ierți – însă trebuie s-o faci. Fiindcă lucrul pe care refuzi să-l ierți și să-l uiți te va însoți mereu. Și va fi ca o pată pe conștiință. Ai fost abuzat, înșelat, mințit, concediat sau maltratat în vreun anume fel? Te-ai dezamăgit pe tine însuți? Te întrebi cumva: „Cum pot trece peste greșelile mele din trecut și să devin iarăși o persoană de succes?”
Oricare ar fi suferința ta, soluția nu este s-o alimentezi sau s-o negi, fiindcă astfel nu vei face decât să suferi în continuare. Cineva a spus că atunci când alegi să nu ierți e ca și cum tu ai înghiți otravă și ai aștepta ca cealaltă persoană să moară. Pentru a merge mai departe, trebuie să „uiți” și să te împaci cu trecutul tău.
Apostolul Pavel ar fi putut lăsa ca amintirea creștinilor pe care i-a trimis la moarte înainte de a-l întâlni pe Hristos să-l distrugă și să-i fure destinul. Însă el a refuzat. În schimb, el a scris: „Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus” (v. 13-14). Și iată încă un verset: „când staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru care este în ceruri, să vă ierte greşelile voastre” (Marcu 11:25).
Așadar, cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta – „Iartă și mergi mai departe.”
de Jean Koechlin
Isaia 42:19-25; 43:1-7
Este foarte important să înţelegem cui i Se adresează Duhul lui Dumnezeu în fiecare parte a Sfintelor Scripturi. Multe persoane s-au rătăcit în special în interpretarea profeţiilor, pentru că au aplicat pe terenul Bisericii ceea ce se referea numai la poporul iudeu. În toate aceste capitole nu se va spune decât despre Israel şi despre Mesia al lui.
Cu toate acestea, să fim atenţi să nu neglijăm aceste pasaje, sub pretext că nu-i privesc direct pe creştini. Ce cuvinte mişcătoare cuprind ele, pe care copilul lui Dumnezeu le recunoaşte, şi le însuşeşte, pentru că le-a auzit în adâncul inimii sale de nenumărate ori: „Nu te teme de nimic, pentru că Eu team răscumpărat; te-am chemat pe nume, eşti al Meu … Eu voi fi cu tine; …când vei umbla prin foc, nu vei fi ars…” (43.1,2). Aceasta a fost experienţa celor trei prieteni ai lui Daniel (Daniel 3), dar dacă şi noi trebuie să trecem prin focul încercării, nu vom fi nici noi niciodată singuri. Domnul ne-a promis în mod expres însoţirea Sa. „Cuptorul„ este un loc privilegiat, de întâlnire între Hristos şi ai Săi (2 Timotei 4.17). De asemeni, ce scumpe mângâieri pentru „când vei trece prin ape…„! După cum pentru a obţine un oţel de calitate este nevoie şi de foc şi de apă, tot astfel, pentru a ne căli o credinţă energică, Dumnezeu ne pune şi pe noi când în foc, când în apă, iar când trecem prin ele avem asigurată protecţia Sa.
Mana Zilnica 