26 Iunie 2020
DOMNUL ESTE APROAPE
Acestea sunt numele vitejilor pe care-i avea David: … Naharai din Beerot, purtătorul armelor lui Ioab, fiul Țeruiei.
2 Samuel 23.8,37
Numele de Naharai din Beerot vă spune ceva? Probabil că nu! Dar, dacă ați citit cartea 2 Samuel, l-ați întâlnit în lista vitejilor lui David. Textul de mai sus ne oferă singurele detalii despre acest om; nu sunt cuvinte multe, dar, așa cum știm, orice lucru menționat în Biblie are o semnificație. Este interesant să vedem cum Duhul lui Dumnezeu înregistrează pe paginile Scripturii detalii aparent nesemnificative cu privire la acțiuni ale unor oameni, fie ei mai mult sau mai puțin cunoscuți.
Naharai din Beerot a fost purtătorul de arme al lui Ioab, adică al comandantului armatei lui David. Este izbitor faptul că Ioab nu se găsește pe lista vitejilor lui David. El a purtat multe războaie pentru împărat, a dobândit multe biruințe mărețe și a fost un războinic încercat. Totuși, Ioab a fost un om ambițios, crud și care și-a urmărit interesele personale. Cineva a spus despre el că, ori de câte ori era o luptă de câștigat sau ceva rău de dus la îndeplinire, Ioab era acolo. Totuși, frații mai tineri ai săi, Abișai și Asael, se află pe lista vitejilor, la fel ca și purtătorul său de arme.
Naharai a fost un războinic credincios, care a ascuțit vârfurile săgeților lui Ioab, i-a reparat scutul, i-a ascuțit săbiile și a stat în focul luptei alături de generalul său. Dar de ce a intrat el pe lista lui David? Pentru că el nu a lucrat pentru Ioab, ci, dincolo de acesta, pentru împăratul său. Nahari din Beerot este un exemplu din Vechiul Testament al unuia care a împlinit cuvintele: „Orice faceți, lucrați din suflet, ca pentru Domnul și nu ca pentru oameni, știind că de la Domnul veți primi răsplata moștenirii; slujiți Domnului Hristos!” (Coloseni 3.23,24).
B. Reynolds
SĂMÂNȚA BUNĂ
Așa vorbește Domnul: … „Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă și afară de Mine nu este alt Dumnezeu”.
Isaia 44.6
Cine este Dumnezeu?
Întrebarea „Cine este Dumnezeu?” îi preocupă pe oameni de când este lumea. Dar nimeni nu poate găsi și da un răspuns. Acest răspuns trebuie să vină de la Însuși Dumnezeu. Iar Dumnezeu dă răspunsul în timp ce ni Se descoperă nouă, oamenilor, într-un mod variat. Dumnezeu face acest lucru prin creația Sa; în ea putem recunoaște lucrările Sale. El Se descoperă în Isus Hristos, Fiul cel veșnic al lui Dumnezeu, care a devenit Om și a trăit aici pe pământ. „Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut” (Ioan 1.18). Dumnezeu Se descoperă și în Cuvântul Său. În Biblie, El ne arată voia Sa și gândurile Sale, astfel încât fiecare să le poată înțelege.
Dumnezeu este veșnic: aceasta înseamnă că El este fără început și fără sfârșit și că nu este supus nici spațiului, nici timpului: „Înainte de a se fi născut munții și înainte de a fi fost formate pământul și lumea, din veșnicie în veșnicie, Tu ești Dumnezeu” (Psalmul 90.2). Dumnezeu este sfânt. Profetul Isaia auzea îngerii strigând: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oștirilor”. Reacția lui poate fi înțeleasă: „Vai de mine!”. Dar, dacă lui Isaia i s-a spus să nu deznădăjduiască, cu atât mai mult nouă, pentru că Dumnezeul cel veșnic și sfânt S-a descoperit și ca Dumnezeul plin de har și de îndurare, care ne iubește: „Dragostea lui Dumnezeu față de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu L-a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El” (1 Ioan 4.9).
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CUNOAȘTE-ȚI SCOPUL VIEȚII – Fundația SEER
„Eu pentru aceasta M-am născut” (Ioan 18:37)
Când se afla în fața tronului de judecată al lui Pilat, Domnul Isus a spus: „Eu pentru aceasta M-am născut şi am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr.” Domnul Isus a știut pentru ce S-a născut și ce a fost chemat să facă și S-a concentrat asupra acestui scop asemenea unui laser. Și tu ești chemat să Îi calci pe urme (vezi 1 Petru 2:21). Există trei tipuri de oameni:
1) Oameni fără niciun scop în viață. Ei sunt niște hoinari, persoane de tip „pierde-vară”, care trec prin viață fără nicio țintă. Ei merg la școală, își găsesc un loc de muncă, îl schimbă, se căsătoresc, eventual schimbă soțul/soția, se mută dintr-o casă în alta, se pensionează și în cele din urmă mor. Ei nu trăiesc cu adevărat, ci doar există.
2) Oameni care au un scop greșit în viață. Aceștia au super-realizări, urcă pe scara succesului financiar, politic și social… doar pentru a descoperi că scara lor se sprijină de peretele nepotrivit. Ei fie au descoperit prea târziu, fie nu și-au dat seama niciodată că au ratat scopul vieții: acela de a-i influența pozitiv pe alții.
3) Oameni care au un scop corect în viață. Ei înțeleg de ce au fost creați. Ei știu de ce i-a pus Dumnezeu aici pe pământ și sunt total dedicați îndeplinirii acestui scop. Ei își trăiesc viața ca să aducă un zâmbet pe chipul lui Dumnezeu. Acesta este succesul care durează. Nu are nimic de-a face cu popularitatea, cu puterea sau cu avuțiile. Are de-a face cu scopul, deoarece doar acesta aduce garanția succesului dat de Dumnezeu.
Îți cunoști, deci, scopul vieții? Dacă nu, roagă-te lui Dumnezeu – și El ți-l va descoperi!
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
de Jean Koechlin
1 Imparati 20:13-30
Ben-Hadad n-a ţinut cont de Domnul. În timp ce bea cu cei treizeci şi doi de împăraţi care-l ajutau, planul divin este pus în aplicare.
Ne putem întreba de ce Domnul vine în ajutorul imoralului Ahab, când acesta nici măcar nu-L cheamă. Dar nu este tocmai vocea dulce şi şoptită a harului cea căreia Dumnezeu vrea să-i încerce din nou virtuţile? Scăpându-l pe Ahab şi pe poporul lui, Îşi propune să le arate că El este încă Dumnezeul lui Israel, cu toate că ei nu-L caută. Sirienilor le va demonstra că nu este nici Dumnezeul munţilor, nici al câmpiilor, ci „Domnul cerului şi al pământului” (Fapte 17.24). Să remarcăm încă două detalii importante în v. 27: Înainte să meargă la luptă, copiii lui Israel sunt aprovizionaţi. Să nu ne imaginăm că ne putem confrunta cu adversarii noştri fără ca mai întâi să ne fi făcut provizii zilnice de pe paginile Cuvântului. Apoi mica armată a lui Israel trebuie să experimenteze că este fără putere, jalnică în ochii vrăjmaşilor ei, „ca două turme mici de capre” înaintea mulţimii care umple ţara. Dumnezeu acţionează întotdeauna în aşa fel încât scăparea pe care o dă El să-I fie atribuită şi să-L glorifice. Puterea Lui se desăvârşeşte în slăbiciune (2 Corinteni 12.9).
Mana Zilnica 