8 Iunie 2020
DOMNUL ESTE APROAPE
Și el s-a dus la Tars, ca să-l caute pe Saul; și, când l-a găsit, l-a adus la Antiohia. Și a fost că, un an întreg, ei s-au strâns în adunare și au învățat o mare mulțime. Și ucenicii au fost numiți creștini pentru întâia dată în Antiohia.
Fapte 11.25,26
Barnaba (2) – Întărire pentru noii credincioși
Domnul începuse o lucrare mare la Antiohia. Mulți se întorseseră la El acolo, după care alții au fost adăugați prin intermediul încurajării aduse de Barnaba. Cei mai mulți dintre credincioși erau dintre națiuni. Spre deosebire de iudei, acești noi convertiți nu aveau nicio cunoștință cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu. Cum puteau ei crește spiritual fără o cunoaștere a Scripturii?
Barnaba nu a încercat să-i instruiască singur pe acești noi credincioși, ci s-a dus la Tars, la aproximativ 130 de kilometri depărtare, ca să-l găsească pe Saul, despre care Domnul spusese: „Acesta Îmi este un vas ales, ca să poarte Numele Meu înaintea națiunilor și a împăraților” (Fapte 9.15). Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că „mai bine doi decât unul” (Eclesiastul 4.9) și, cu ceva timp înainte, Domnul Însuși îi trimisese pe ucenici doi câte doi.
Acești doi frați L-au slujit pe Domnul cu mult folos la Antiohia, timp de un an, zidind adunarea. Ce binecuvântare a fost învățătura lor pentru acești noi credincioși! Cât de bine este și astăzi atunci când slujitorii Domnului lucrează împreună în armonie, fără nicio rivalitate și sprijinindu-se unii pe alții! Hristos a fost slăvit prin instruirea acestor credincioși în adevărul lui Dumnezeu. La Antiohia au fost pentru prima dată numiți „creștini” cei credincioși, după numele Domnului lor. Acest nume le-a rămas până astăzi.
E. P. Vedder, Jr.
SĂMÂNȚA BUNĂ
El a venit astfel să aducă vestea bună a păcii vouă, celor care erați departe, și pace celor ce erau aproape.
Efeseni 2.17
Isus Hristos a venit pe pământ pentru ca…
Să-L facă cunoscut pe Dumnezeu Tatăl: „Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut” (Ioan 1.18).
Să ia păcatele lumii: „Și știți că El S-a arătat ca să ia păcatele; și în El nu este păcat” (1 Ioan 3.5).
Să arate oamenilor cum să trăiască: „Și la aceasta ați fost chemați; fiindcă și Hristos a suferit pentru voi și v-a lăsat un exemplu, ca să călcați pe urmele Lui” (1 Petru 2.21).
Să nimicească lucrările diavolului: „Cine practică păcatul este de la diavolul, căci diavolul păcătuiește de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului” (1 Ioan 3.8).
Să biruie moartea: „Astfel, deoarece copiii sunt părtași sângelui și cărnii, tot așa și El a luat parte la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel care are puterea morții, adică pe diavolul” (Evrei 2.14).
Să facă posibilă a doua Sa venire: „Tot așa și Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, celor care Îl așteaptă, nu în legătură cu păcatul, ci pentru mântuire” (Evrei 9.28).
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CUM SĂ NE REZOLVĂM PROBLEMELE (3) – Fundația SEER
„Eu am răspuns: „Un om ca mine să fugă?… Nu voi intra!” (Neemia 6:11)
Vorbim despre rezolvarea problemelor; în al treilea rând, dacă vrei să știi cum să-ți rezolvi problema, tu trebuie să te confrunți cu problema. Când Neemia a fost amenințat de către dușmanii săi, unii dintre prietenii lui i-au spus să se ascundă în Templu. Însă el a răspuns (Neem. 6:11): „Un om ca mine să fugă? Şi care om ca mine ar putea să intre în Templu şi să trăiască? Nu voi intra!”
Prin urmare, Neemia a reconstruit zidurile Ierusalimului în două luni – o realizare uimitoare. Cu ani în urmă, în America exista o reclamă celebră la televizor despre dependență și abuz, în care apărea o familie aflată în acasă. Copiii se jucau, mama dădea cu aspiratorul, iar tatăl citea ziarul. Puteau fi o familie tradițională de oriunde, cu excepția unei probleme: în cameră cu ei se afla un elefant imens. Chiar dacă vedeau că le făcea viața grea și că erau nevoiți să trăiască în preajma lui, păreau că-l ignoră și se prefăceau că nu există. Această reclamă a dat naștere unei expresii: „Elefantul din cameră”, care desemnează problemele pe care nu vrem să le vedem, așa că ne prefacem că totul este în regulă. De obicei, reacționăm în următoarele feluri:
1) Fugim de probleme: Noi încercăm să scăpăm de ele, dar problemele ne urmăresc mereu;
2) Uităm de probleme: Noi sperăm că vor dispărea dacă nu ne gândim la ele, însă lăsate în pace, problemele au tendința să se agraveze;
3) Ne luptăm cu problemele: Lucrul în fața căruia rezistăm persistă. Și problemele nu fac excepție!
4) Le confruntăm: Privim problemele în mod realist și le rezolvăm. Dacă suntem înțelepți, căutăm ajutorul lui Dumnezeu și spunem „plini de încredere” (Evrei 13:6): „Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme!”
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
de Jean Koechlin
1 Imparati 11:26-43
În acelaşi fel în care a acţionat pregătindul pe David pe când încă Saul se afla în viaţă, Dumnezeu îl ridică acum pe Ieroboam, chiar din timpul vieţii lui Solomon. Şi, precum Saul odinioară, Solomon caută să ia viaţa celui desemnat de Domnul să-i succeadă (v. 40). Dar ce contrast între Ieroboam, care ridică mâna împotriva împăratului (v. 26), şi David, care refuză să facă aceasta; între Ieroboam, care fuge în Egipt, învăţând acolo idolatria, şi David, care se ascunde în pustie!
David îşi începuse bine viaţa, o continuase rău, dar din nou bine
a sfârşit-o. Solomon a început bine, a continuat bine, dar şi-a sfârşit rău cariera. Amintim şi un exemplu opus acestuia: Iacov, ale cărui zile au fost „puţine şi rele” (Geneza 47.9), a avut un sfârşit atât de frumos (Evrei 11.21).
Această tentativă de ucidere este cea din urmă acţiune a lui Solomon care ni se relatează! Apoi el adoarme cu părinţii lui. Avusese „un timp să trăiască”. După propria declaraţie, acum soseşte pentru el „timpul să moară” (Ecl. 3.2).
Scump cititor, nu ştii când acest timp va sosi şi pentru tine. Dar ceea ce trebuie să ştii este că timpul pentru a trăi este în mod egal şi timpul pentru a crede şi timpul de a trăi pentru Hristos.