16 Iunie 2020
DOMNUL ESTE APROAPE
Nu vă încredeți în cuvinte ale minciunii, zicând: „Templul Domnului, templul Domnului, templul Domnului sunt acestea!”.
Ieremia 7.4
Ieremia își iubea țara, fără îndoială. Nimeni nu ar fi putut să-l acuze pe drept că nu era patriot sau, mai grav, că era un trădător. Totuși, chiar acest lucru s-a întâmplat. El îi avertizase pe împărat și pe locuitorii țării că, în cele din urmă, vor trebui să se predea babilonienilor. Cei care aveau să se predea urmau să fie cruțați, însă cei care refuzau urmau să fie nimiciți. Acesta era un mesaj greu de vestit la poarta templului în Ierusalim (Ieremia 7.1-34). Dumnezeu urma să judece poporul pentru păcatele lor; remediul era pocăința fără întârziere.
Conducătorii religioși credeau însă că Dumnezeu nu avea să îngăduie niciodată un asemenea lucru – templul nu putea fi dărâmat, fiindcă era templul Său. Sloganul lor, pentru a contracara cuvintele lui Ieremia, era: „Templul Domnului, templul Domnului, templul Domnului sunt acestea!”. Cu alte cuvinte, Dumnezeu nu avea să lase ca templul Său să fie dărâmat. Ieremia însă a îndemnat poporul să nu se încreadă în cuvintele mincinoase ale conducătorilor. Dacă Dumnezeu dărâmase odinioară cortul Său de la Șilo, avea să distrugă și templul Său din Ierusalim (versetul 12). Judecata era aproape.
Rezultatul a fost exact acela pe care Dumnezeu îl prevăzuse. Cât despre sărmanul Ieremia, ce a primit el pentru eforturile lui? A fost considerat trădător, a fost acuzat că era spion babilonian și a fost învinuit că înmuia inima poporului. Cum stau lucrurile în creștinătatea de astăzi? Dacă gândim că Dumnezeu nu va judeca societatea noastră, dacă îmbrăcăm haina patriotismului, dacă ne astupăm urechile la glasul profetic al lui Dumnezeu și ascultăm cuvinte ale minciunii, rezultatul va fi același ca în zilele lui Ieremia. Apostazia și ziua Domnului sunt aproape. Să nu ne încredem în cuvinte mincinoase!
B. Reynolds
SĂMÂNȚA BUNĂ
Fiii oamenilor sunt prinși în timpul nenorocirii, când vine fără veste peste ei.
Eclesiastul 9.12
Căderea avionului!
Un avion de mici dimensiuni, care zbura de la Hanovra spre Düsseldorf, a căzut lângă râul Ruhr, pe un teren agricol, la începutul anului 1988. Toți pasagerii au murit pe loc! A fost unul dintre cele mai mari accidente ale aviației civile din Germania.
Cum s-a întâmplat accidentul? Experții au constatat că un fulger a paralizat aparatele de la bord, iar pilotul nu a mai putut să țină sub control avionul. Martorii oculari au relatat că pilotul încercase să înalțe avionul, ca să nu se prăbușească pe un teren cu locuințe.
Douăzeci și unu de oameni au murit, echipajul și pasagerii care se aflau în drum spre serviciu! Niciunul nu a bănuit cu câteva minute înainte că zona va fi cuprinsă de o asemenea furtună violentă. Câteva sute de metri mai departe, vremea era liniștită.
Au fost oare oamenii aceia pregătiți pentru plecarea din această viață? Printre lucrurile găsite la locul accidentului se aflau bijuterii, documente, fotografii, dar și o Biblie!
Suntem noi pregătiți să fim chemați deodată în veșnicie? Acești oameni erau pe drumul spre locul de muncă. Și noi mergem în fiecare zi în diverse locuri și suntem expuși multor pericole. Să ne predăm viața în mâinile Mântuitorului și teama de moarte va dispărea. De asemenea, să-L rugăm pe Domnul neîncetat să ne ocrotească și să ne însoțească în fiecare moment.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
DUMNEZEU TE VA RĂSPLĂTI – Fundația SEER
„Osteneala voastră în Domnul nu este zădarnică.” (1 Corinteni 15:58)
Noi nu trebuie să uităm că această lume nu este casa noastră, și nici faptul că ne vom petrece veșnicia cu Hristos, într-un locaș pregătit special pentru noi. Iar atunci când vom ajunge în ceruri, vom primi răsplata pentru cât de bine am împlinit misiunea pe care ne-a dat-o Dumnezeu aici pe pământ. Biblia nu numai că ne învață lucrul acesta, dar ne oferă și detalii. Iată trei dintre ele pe care ar trebui să nu le uităm:
1) Răsplata cea mai mare pe care o vom primi va fi în ceruri, nu pe pământ. Da, aici sunt răsplătiri pământești (vezi Marcu 10:30), dar Dumnezeu rezervă cele mai mari binecuvântări pentru ziua în care „lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă” și „va primi o răsplată” (1 Corinteni 3:13-14). Slujirea noastră de acum determină statutul nostru de atunci, așa că, să-I dăm lui Dumnezeu ce avem noi mai bun!
2) Răsplata noastră va fi determinată de calitate, nu de cantitate. Suntem impresionați de mărime și statut, dar Dumnezeu este mișcat de sinceritate. Când ne răsplătește, lucrul acesta se va baza pe ce am făcut cu ce am avut, și pe „inima” pe care am pus-o în acel lucru. Asta înseamnă că toți avem șanse și ocazii egale când vine vorba de răsplată.
3) Răsplata ne poate fi amânată pe pământ, dar nu ne va fi negată în cer. Să ne gândim puțin. Când ai făcut ce a trebuit, și cu toate astea ai fost ignorat și înțeles greșit, ține minte: „osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.” Când ai slujit, ai dăruit și ai jertfit, după care te-ai dat la o parte pentru ca Dumnezeu să primească toată slava, adu-ți aminte: „osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.” Sau, după cum a spus Domnul Isus Hristos (Matei 6:4): „Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.”
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
de Jean Koechlin
1 Imparati 15:25-34;16:1-7
Lectura noastră ne readuce cu patruzeci de ani înapoi, pentru a lua în considerare împărăţia lui Israel, în timp ce Asa domneşte în Iuda. Prin contrast cu acesta din urmă, Nadab, fiul lui Ieroboam, umblă în timpul scurtei lui domnii „în calea tatălui său şi în păcatul lui, prin care l-a făcut pe Israel să păcătuiască„ (v. 26). Acest păcat constă
în falsa religie instituită de Ieroboam pentru a deturna poporul de la locul ales de Domnul (Deut. 12.5, 6).
În creştinătate există, precum în Israel odinioară, un mare număr de oameni care, deşi fac parte din poporul lui Dumnezeu, au fost deturnaţi de la singurul centru care este Isus. Ei au fost învăţaţi diferite forme de religie care nu sunt în acord cu Cuvântul.
Nadab şi întreaga familie a lui Ieroboam suferă teribila soartă pronunţată de Ahiia. Dar Baeşa, cel care execută această sentinţă şi care-i succedă lui Nadab (la tron), de asemeni îi succedă şi în drumul său de păcat. Iar o aceeaşi cale va avea acelaşi sfârşit! Domnul i-l anunţă lui Baeşa prin gura profetului Iehu care, nu fără curaj, se prezintă cu cuvinte solemne înaintea împăratului celui rău. Oare n-am fost noi înşine „ridicaţi din ţărână” şi puşi alături de cei nobili? (v. 2; 1 Samuel 2.8). Pentru acest motiv ar trebui să examinăm cu atenţie calea pe care o urmăm şi destinaţia la care ne duce ea (Proverbe 16.25).
Mana Zilnica 