Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “iunie 18, 2020”

18 Iunie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Și unii, coborând din Iudeea, îi învățau pe frați: „Dacă nu sunteți circumciși după obiceiul lui Moise, nu puteți fi mântuiți” … Făcându-se tulburare și nu puțină discuție din partea lui Pavel și a lui Barnaba împotriva lor, au hotărât ca Pavel și Barnaba și alți câțiva dintre ei să se suie la Ierusalim … Barnaba își propunea să-l ia cu ei și pe Ioan, numit Marcu; dar Pavel considera că nu este bine să-l ia cu ei pe acela care îi părăsise din Pamfilia și nu mersese cu ei în lucrare. A apărut deci o astfel de neînțelegere între ei, încât s-au despărțit unul de altul; și Barnaba, luând cu sine pe Marcu, a plecat cu corabia spre Cipru.

Fapte 15.1,2,37-39



Barnaba (4) – A insista sau a renunța

Este bine să fim fermi pentru ceea ce este drept, în special pentru adevărul lui Dumnezeu. În timp ce Pavel și Barnaba erau la Antiohia, „unii” – Cuvântul lui Dumnezeu nu-i numește „frați”, nici „ucenici” – au venit din Iudeea, aducând o învățătură fundamental greșită cu privire la felul cum cineva putea fi mântuit. Pavel și Barnaba s-au împotrivit cu hotărâre, luând poziție fermă pentru adevărul lui Dumnezeu. Mai degrabă decât să se hotărască totul acolo, adunarea din Antiohia i-a trimis pe câțiva frați, împreună cu Pavel și cu Barnaba, la Ierusalim, pentru a aduce chestiunea înaintea apostolilor și a bătrânilor de acolo.

Problema a fost tratată în amănunt la Ierusalim, iar Barnaba și Pavel – remarcați ordinea numelor în versetul 12 – au avut un rol important în discuție. Întreaga chestiune a fost decisă cu ajutorul unui pasaj din cartea Amos. Circumcizia și păzirea legii nu erau necesare pentru mântuire. Frații au scris adunării din Antiohia: „S-a părut bine Duhului Sfânt și nouă” (versetul 28). Chestiunea a fost rezolvată o dată pentru totdeauna.

Mai târziu, ajunși la Antiohia, Pavel a propus vizitarea fraților din fiecare cetate în care predicaseră Cuvântul, ca să vadă ce fac. Barnaba a insistat să-l ia cu ei și pe Ioan Marcu și, după ce Pavel s-a opus cu tărie, acești doi frați s-au despărțit și au plecat în direcții diferite. În chestiunile personale este bine să fim flexibili și să cedăm.

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar un samaritean, care era în călătorie, a venit la el și, când l-a văzut, i s-a făcut milă de el.

Luca 10.33



Starea decăzută

Avea un cămin minunat, un soț agreabil, copii fără probleme. Într-o zi, ea a părăsit totul pentru o pasiune de scurtă durată. Dintr-o decepție în alta, a căzut în dezmăț. Din ce în ce mai mult, gândul că și-a irosit viața o rodea, cufundând-o într-o depresie adâncă. La spitalul de psihiatrie, unde a ajuns în scurt timp, nimeni nu a putut să o determine să renunțe la gândurile ei sinucigașe; în capul ei murmura un glas: „Singura scăpare este moartea!”. Era glasul celui rău.

Biblia ne spune că cel rău este „ucigaș”, „mincinos și tatăl minciunii” (Ioan 8.44). Este de o importanță fundamentală să știm că Dumnezeu nu cheamă decât la viață.

Dacă și tu te afli într-o astfel de stare căzută, ai o singură cale de scăpare: pocăința și întoarcerea la Dumnezeu! „O, adevărat și cu totul demn de primit este cuvântul acesta: «Hristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoși», dintre care cel dintâi sunt eu” (1 Timotei 1.15). În toate timpurile s-a făcut auzit glasul Lui chemându-i pe păcătoși la pocăință: „N-am venit să chem la pocăință pe cei drepți, ci pe cei păcătoși” (Luca 5.32).

Bunul Samaritean se apleacă asupra celor pe care păcatul i-a lăsat aproape morți, ca să-i ridice la viață. Dar trebuie să credem din toată inima că El „are putere pe pământ să ierte păcatele” (Luca 5.24); El Însuși a plătit prețul, murind pe cruce în locul nostru.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUHOVNICESC ȘI TOTUȘI FIRESC – Fundația SEER

„Până ce va lua Hristos chip în voi!” (Galateni 4:19)


Când devii creștin, descoperi că o parte din tine dorește „să trăiască o viață nouă” (Romani 6:4), pe când cealaltă parte dorește să umble „după lucrurile firii pământești” (Romani 8:5). Și așa ai umbla, dacă nu ar fi Duhul lui Dumnezeu care trăiește în inima ta împărțită, și care „suspină” când faci anumite lucruri, confruntându-te cu Cuvântul lui Dumnezeu (vezi Ioan 16:7-14). Adevărul este că inima ta nouă trăiește în continuare în vechiul tău trup.

Un autor scria: „Când m-am întors la Hristos, am crezut că ceilalți au ajuns la un nivel de sfințenie care mă excludea. Așa că mi-am atacat cu pasiune firea pământească! Nu mi-am dat seama că tot ce e proaspăt născut are nevoie de timp ca să crească. Mă așteptam la o metamorfoză imediată, de tip all-inclusive, care avea să mă facă genul de persoană pe care Dumnezeu o poate iubi cu adevărat. Acum îmi dau seama că dragostea Sa nu este împărțită după sistemul meritelor: dacă te comporți frumos te iubește, dacă nu, nu.” Dumnezeu nu dorește o neprihănire confecționată de oameni.

Biblia spune: „Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos” (Filipeni 1:6). Apostolul Pavel a scris: „Copilaşii mei, pentru care iarăşi simt durerile naşterii, până ce va lua Hristos chip în voi!” Numai Dumnezeu cunoaște procesul de care ai nevoie, pentru ca Isus Hristos care te-a mântuit să ia chip în tine! Fiecare dintre noi călătorește pe calea către cer, în ritmul propriu, dar cu un scop comun: să ne asemănăm mai mult cu Tatăl nostru ceresc. A atinge acest scop este datoria lui Dumnezeu – așa că, lasă-L pe El să te ajute să-l împlinești.

Datoria ta este să mergi neîncetat alături de El, zi de zi, pe măsură ce El Își împlinește planul.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 16:29-34; 17:1-6


Ahab, fiul lui Omri, cu a cărui domnie ne vom ocupa până la sfârşitul cărţii 1 Împăraţi, sporeşte păcatele împăraţilor precedenţi cu un ritm neatins încă: „a făcut rău în ochii Domnului mai mult decât cei care au fost înaintea lui“. În timpul său, închinarea la Baal este introdusă  în mod oficial în Israel, prin soţia lui, dezgustătoarea Izabela. Tot de „zilele lui“ se leagă şi reconstruirea Ierihonului  care, fiind o provocare adusă Domnului, primeşte pedeapsa pronunţată de Iosua! (Iosua 6.26).

Atunci, pentru a vorbi conştiinţei împăratului şi poporului său, Dumnezeu ridică un profet: pe Ilie! Acest om conştientizează că, pentru a-l aduce pe Israel în stare să primească cuvântul divin, este necesară întâi o pedeapsă. În consecinţă, se roagă „cu stăruinţă” să nu plouă (Iacov 5.17). Apoi, sigur de răspunsul lui Dumnezeu, se prezintă cu autoritate înaintea lui Ahab pentru a i-l declara. Când Îi cerem ceva lui Dumnezeu cu credinţă şi în acord cu voia Lui, trebuie să acţionăm cu deplina siguranţă a împlinirii acelui lucru. Să remarcăm expresia: „Domnul … înaintea Căruia stau” (v.1). Să stăm cu reverenţă înaintea lui Dumnezeu, în lumina Lui, mereu gata să-I primim instrucţiunile, aceasta este atitudinea slujitorului. Aceasta a fost şi atitudinea lui Isus în Psalmul 16.8. Apoi Dumnezeu îl ascunde pe Ilie şi-i poartă de grijă într-un fel miraculos la pârâul Cherit.

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: