Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “iunie 28, 2020”

28 Iunie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, acolo Eu sunt în mijlocul lor.

Matei 18.20



Cât de minunat este că avem promisiunea prezenței Domnului aici, pe pământ! Să privim însă la ea nu doar din punctul nostru de vedere, ci și din al Lui, fiindcă inima Lui își găsește plăcerea în a ne avea în jurul Său. Domnul a exprimat acest lucru în mai multe ocazii.

Când Andrei L-a urmat pe Domnul, după declarația lui Ioan Botezătorul, „Iată Mielul lui Dumnezeu!”, iar Domnul l-a întrebat, pe el și pe celălalt ucenic: „Ce căutați?”, ei au răspuns: „Unde locuiești?”. Răspunsul Domnului a fost o invitație: „Veniți și vedeți!”. Mai târziu, când Domnul i-a ales pe cei doisprezece, citim în Marcu 3.14 că primul motiv pentru aceasta a fost: „Ca [ei] să fie cu El”.

Când i-a vindecat pe cei zece leproși, unul singur s-a întors pentru a-I mulțumi, iar Domnul a întrebat: „N-au fost curățiți cei zece? Dar cei nouă, unde sunt?”. Iar când Domnul era împreună cu ucenicii în camera de sus, după ce Iuda plecase, le-a spus acestora: „Mă duc să vă pregătesc un loc; și, dacă Mă voi duce și vă voi pregăti un loc, vin din nou și vă voi lua la Mine Însumi, ca, acolo unde sunt Eu, să fiți și voi”. El dorea mult să-i aibă cu Sine.

Cât de uimitoare este dorința Domnului gloriei să ne aibă pe noi, niște creaturi sărmane, cu Sine pentru totdeauna! Vedem această dorință din nou în ultimele versete ale Bibliei. „Iată, Eu vin curând” sunt cuvintele Lui, iar drept răspuns, „Duhul și Mireasa zic: «Vino!»”, la care El spune: „Da, Eu vin curând”.

Domnul așteaptă acea zi în care ne va avea cu Sine în glorie. Ce privilegiu minunat avem de a-I bucura inima prin a fi preocupați cu El în fiecare zi, fie individual, fie colectiv, atunci când suntem adunați pentru numele Lui! Aceasta este dorința Lui. Care va fi răspunsul nostru? „Iată, Eu stau la ușă și bat; dacă va auzi cineva glasul Meu și va deschide ușa, voi intra la el și voi cina cu el, și el cu Mine” (Apocalipsa 3.20).

A. Blok

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și Isus i-a zis: „Du-te! Credința ta te-a mântuit”. Îndată orbul și-a căpătat vederea și a mers pe drum după El.

Marcu 10.52



Binefăcătorul ceresc

Când Mântuitorul Isus Hristos a părăsit cetatea Ierihonului, urmat de o mare mulțime, un orb, numit Bartimeu, cerșea șezând pe marginea drumului. Auzind spunându-se că trecea pe acolo Isus, orbul a început să strige: „Fiul lui David, ai milă de mine!”. Orbul acesta avea credința că Învățătorul Isus Hristos poate să Se îndure de el. Mulți însă îl certau să tacă. Cât de rea a fost lumea atunci și cât de rea este ea și astăzi, oprindu-i să vină pe aceia care doresc să apeleze la Mântuitorul! Să fim însă siguri că oricine apelează la Mântuitorul va găsi înțelegere pentru situația lui. Mulțimea aceea de oameni a avut ocazia să vadă și să audă că Mântuitorului nu-I este indiferentă rugămintea pe care I-a făcut-o acel om orb. „Chemați-l!”, a spus Domnul cu autoritatea Sa divină. Și oamenii aceia l-au chemat pe orb și i-au zis: „Îndrăznește, scoală-te! El te cheamă”. Și orbul a auzit cuvintele de har spuse de Domnul.

Dacă în lume există persoane care îi împiedică pe alții să meargă la Binefăcătorul ceresc, există și dintre aceia pe care Mântuitorul îi trimite să anunțe că El îi cheamă pe toți. Când cineva are nevoie de pacea lui Dumnezeu, el va găsi întotdeauna în Domnul Isus Hristos pe Cel care îi răspunde. Și așa cum Bartimeu și-a lăsat haina care-l împiedica să meargă după Binefăcătorul ceresc, tot la fel și noi suntem chemați să dăm la o parte orice piedică, care caută să ne oprească din umblarea pe urmele Mântuitorului.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ALTARUL MOBIL – Fundația SEER

„Să-l faci din scânduri şi gol pe dinăuntru.” (Exodul 27:8)


Altarul din Cortul întâlnirii era locul unde se aduceau jertfe în semn de închinare înaintea lui Dumnezeu. Și Dumnezeu a dat precizări clare despre cum trebuia construit: „Să-l faci din scânduri şi gol pe dinăuntru.” O structură din piatră sau din metal ar fi fost greu de transportat, în timp ce un altar de lemn gol pe dinăuntru putea fi transportat pe niște drugi și putea călători împreună cu poporul Israel. Imaginea unui altar portabil ne amintește că și noi, deși trebuie să facem parte dintr-o biserică locală, ne putem închina lui Dumnezeu oriunde, nu suntem restricționați să ne închinăm numai într-un loc anume. Important este să aducem oriunde „totdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică, rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui.” (Evrei 13:15).

Acasă, la locul de muncă, la magazin, în sala de clasă, la sala de sport, chiar și activitățile tale zilnice pot deveni „jertfe duhovniceşti, plăcute lui Dumnezeu” (1 Petru 2:5). Prin faptul că rostești o încurajare, că îți oferi resursele pentru a ajuta pe cineva aflat în nevoie sau prin faptul că iei o decizie în ceea ce privește profesia, bazată pe integritate și nu pe ce e popular sau profitabil, Îl onorezi pe Dumnezeu.

Domnul Isus a zis: „Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.” (Matei 5:16). Un autor spunea: „Domnul este șeful meu. El mă analizează, mă critică, mă promovează și mă retrogradează. El îmi dă planul meu de beneficii și asigurarea de sănătate. El mă poate transfera, îmi poate schimba responsabilitățile și îmi poate dezvolta toate scopurile și obiectivele. Numai Lui îi dau socoteală. Chiar dacă sarcinile mele se schimbă, datoria mea esențială rămâne aceeași. Eu sunt instruit să fiu în slujba Sa, să fiu în mâinile Sale și la picioarele Sale, oricare ar fi funcția pe care El mi-o atribuie.” Puteți spune și voi „Amin!”?


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 21:1-14


Ahab ajunsese foarte aproape să fie jefuit de tot ce avea, de către împăratul Siriei. Nerecunoscător faţă de Domnul care-i păzise tot, încearcă acum, din lăcomie, săşi prădeze aproapele. Nabot, ca israelit credincios, nu putea să renunţe la moştenirea sa, potrivit cu Levitic 25.23. Arătăm noi aceeaşi credincioşie, aceeaşi fermitate, când este vorba să păstrăm moştenirea spirituală lăsată, poate, de părinţii noştri? Da, să avem grijă să nu subevaluăm incomparabilele adevăruri biblice care ne-au fost încredinţate (1 Timotei 6.20; 2 Timotei 1.14).

Din laşitate, mizerabilul împărat o lasă pe soţie să acţioneze şi, sub pretextul autorităţii împărăteşti, se înfăptuieşte cea mai oribilă nedreptate.

Dar Nabot este privilegiat să-L reprezinte pe Unul mai mare decât el. În parabola în care Domnul Isus Se prezintă ca moştenitorul viticultorului, auzim teribilele cuvinte: „veniţi să-l omorâm şi să luăm în stăpânire moştenirea lui” (Matei 21.38). Sfârşitul aceleiaşi evanghelii ne arată că şi înaintea sinedriului s-au prezentat tot doi martori mincinoşi. Acolo, Isus fusese acuzat de blasfemie de către conducătorii poporului (Matei 26.60,65,66), înainte să sufere şi să moară „dincolo de poartă” (v. 13; Evrei 13.12).

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: