Mana Zilnica

20 Iunie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Și el a făcut rău, pentru că nu și-a îndreptat inima să caute pe Domnul.

2 Cronici 12.9-14

Motivul falimentului lui Roboam este descris în cuvintele de mai sus. Ce bine ar fi fost dacă ar fi citit și ar fi pus în aplicare Proverbele scrise de tatăl său, Solomon! Ar fi învățat astfel să se teamă de Domnul și să găsească în El înțelepciunea și dreptatea, temeliile vieții adevărate. El însă a urmat doar căderile tatălui său: și-a înmulțit soțiile și a lăsat ca răul să prospere în țară. Într-o singură generație, gloriosul Israel, din cap al națiunilor, a devenit coadă a lor. Împărțindu-se în două, gloria poporului a fost aruncată în țărână, puterea lui s-a risipit, iar devotamentul și evlavia lui au fost schimbate cu idolatria și cu fărădelegea. Cele două seminții ale împărăției lui Iuda au devenit vasale Egiptului, iar bogățiile și demnitatea le-au fost răpite.

Regresul lui Roboam a început atunci când a părăsit sfatul înțelept al bătrânilor experimentați și l-a ales pe cel al tinerilor aroganți. Acest regres a continuat atunci când Șișac, împăratul Egiptului, i-a luat scuturile de aur, iar el le-a înlocuit cu scuturi de bronz. Aceleași pericole ne pândesc și pe noi. Trebuie să fim atenți să ascultăm nu de ceea ce dorim să auzim, ci de ceea ce avem nevoie să auzim. Și trebuie să ne păzim de „scuturile de bronz”.

Dacă, din cauza stării noastre lumești, ni s-a răpit ceea ce era prețios și frumos în viețile noastre, să nu încercăm să afișăm o spoială de evlavie, știind în adâncul nostru că viața noastră spirituală a decăzut. Este mult mai bine să ne smerim, să mărturisim sărăcia noastră spirituală înaintea lui Dumnezeu, să părăsim tot ceea ce a făcut ca gloria Lui în viețile noastre să ne fie răpită și să-I cerem să ne redea bucuria mântuirii noastre!

G. W. Steidl

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci harul lui Dumnezeu care aduce mântuire pentru toți oamenii s-a arătat.

Tit 2.11

Capitulare

De când soția sa citea Biblia și avea legătură cu cei credincioși, soțul nu se mai liniștea. Și totuși, ea nu avea de ce să se plângă de el. Dar, cu cât el era mai brutal și mai nedrept, cu atât soția arăta mai multă blândețe și răbdare. Asupra unui singur lucru însă ea nu voia să facă nicio concesie: frecventarea adunării creștine era pentru ea o necesitate.

Într-o zi, soțul s-a supărat rău de tot și i-a spus soției: „Dacă mai mergi vreodată la această adunare de ipocriți, voi veni acolo, te voi căuta și îți voi da o corecție de care îți vei aminti toată viața”.

Știa că el este omul care își ține cuvântul, dar aceasta nu a împiedicat-o, câteva zile mai târziu, când soțul lipsea de acasă, să plece la o adunare de rugăciune.

Dar el s-a întors acasă mai devreme decât trebuia, a găsit casa goală și s-a îndreptat spre sala de adunare. A trecut de prima ușă și s-a oprit în dosul celei de-a doua. A așteptat să se termine de vorbit. Dar iată cuvintele pe care le-a auzit clar: „Și noi Te rugăm, Doamne, pentru soțul surorii noastre. Tu vezi că acest om nu este fericit. Fă-i cunoscută dragostea Ta mare…”. Iată deci ce se făcea în această adunare de „ipocriți”: se rugau pentru el și cu câtă ardoare…

El a ieșit încet și s-a întors spre casă. Când soția, tremurând, a ajuns și ea acasă, și-a găsit soțul în genunchi. Se întâlnise cu Domnul Isus.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CELE MAI IMPORTANTE LUCRURI DIN VIAȚĂ – Fundația SEER

„Gol am ieşit din pântecele mamei mele, şi gol mă voi întoarce în sânul pământului” (Iov 1:21)

Ai auzit vreodată zicala: „Prea devreme bătrân, prea târziu înţelept„? Nu lăsa ca aceasta să fie istoria ta. Trei dintre titanii care au clădit America au fost Vanderbilt, Carnegie și Rockefeller. După ce au participat la înmormântarea lui Vanderbilt (care a murit la 83 de ani), Carnegie și Rockefeller și-au petrecut tot restul vieții gândindu-se câți bani pot oferi pentru a face binele.

Moartea are darul de a ne arăta cât de scurtă este viața și de a ne schimba perspectiva. Carnegie a murit la 84 de ani, iar Rockefeller la 98, dar amândoi au murit! Cu toții murim. Întrebarea este: vei trăi pur și simplu, sau vei aduce o schimbare prin viața ta? Un om de afaceri i-a spus prietenului său: „Nu cred că sunt prins în această rutină pentru totdeauna, dar cu siguranță fac parte din ea în momentul acesta. Și mă confrunt cu aceeași eternă întrebare: câți bani trebuie să am ca să fie suficient? Și niciodată nu sunt destui. Acum trei ani mă gândeam: „Încă puțin!” Acum câștig de două ori mai mult și tot nu este destul.”

Solomon a scris: „Cine iubeşte argintul, nu se satură niciodată din argint, şi cine iubeşte bogăţia multă, nu trage folos din ea” (Eclesiastul 5:10). Ți-ai spus vreodată că atunci când vei obține o anumită sumă de bani vei fi fericit și te vei simți în siguranță? Poate că da, poate că nu… Când te încrezi în orice altceva în afara lui Dumnezeu, trăiești cu teamă – pentru că vei fi mereu vulnerabil la circumstanțe pe care nu le poți controla.

Domnul Isus a concluzionat în felul următor: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra” (Matei 6:33). Deci, caută să trăiești pentru ceea ce contează cu adevărat!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 18:1-16

Domnul, care trei ani mai devreme îi spusese lui Ilie: Du-te, „ascunde-te” (17.3), acum îi porunceşte: „Du-te, arată-te lui Ahab” (18.1). Şi profetul este la fel de gata să asculte şi în acest caz, ca şi în celălalt – un exemplu pentru noi, care poate am tinde, conform firii noastre, să ne arătăm sau să ne ascundem când Dumnezeu ne cere tocmai contrariul!

Ce făcea Ahab în timpul teribilei secete? Îl vedem preocupându-se mai mult de caii şi de catârii lui decât de starea de mizerie a poporului său. Obadia, mai-marele casei lui, care se teme mult de Domnul, nu are curajul să se despartă de stăpânul străin de evlavie. Ar fi trebuit să renunţe la avantajul pământesc, chiar dacă, probabil, şi-ar fi riscat viaţa. Asemenea lui Obadia, mulţi creştini nu sunt gata să se despartă de lume ca să placă Domnului, deoarece o asemenea opţiune i-ar costa foarte mult!

Obadia se umple de teamă când i se cere să-l anunţe pe Ahab că l-a întâlnit pe Ilie. În mod conştient, se mândreşte cu ce a făcut pentru cei o sută de profeţi; dar, când este vorba să împlinească serviciul simplu pe care Ilie i l-a solicitat, sărmanului Obadia îi lipseşte ceea ce la văduva umilă din Sarepta străluceşte: încrederea simplă în Cuvântul lui Dumnezeu.