Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “iunie 6, 2020”

6 Iunie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Ilie tișbitul, dintre locuitorii Galaadului, a zis lui Ahab: „Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, înaintea căruia stau, că în anii aceștia nu va fi nici rouă, nici ploaie, decât la cuvântul meu”.
Ilie era un om cu aceeași fire ca noi și s-a rugat cu stăruință.

1 Împărați 17.1; Iacov 5.17



Iacov folosește exemplul profetului Ilie ca pe o ilustrație cu privire la lucrurile mărețe care pot fi împlinite prin rugăciunea stăruitoare a unui om drept. Rugăciunea în ascuns a fost marele secret al puterii în public a lui Ilie. El a putut sta în picioare înaintea împăratului nelegiuit fiindcă stătuse în genunchi înaintea Dumnezeului cel viu. Iar rugăciunea lui nu a fost una formală, care nu folosește la nimic, ci o rugăciune stăruitoare, care este de mare folos. A fost o rugăciune care avea în vedere gloria lui Dumnezeu și binecuvântarea poporului. De aceea, el „s-a rugat cu stăruință să nu plouă”.

A-I cere lui Dumnezeu să nu dea ploaie peste popor a fost o rugăciune dură. Totuși, Ilie a privit la starea poporului și a văzut că nu exista considerație pentru Dumnezeu nicăieri în țară, așa că a înțeles că era mai bine pentru ei să sufere în anii de secetă, dacă acest lucru aveau să-i întoarcă la Dumnezeu, decât să se bucure de prosperitate într-o stare răzvrătire față de El și să trebuiască apoi să îndure o judecată mai rea. Prin urmare, în spatele rugăciunii sale solemne a fost zelul pentru Dumnezeu și dragostea pentru poporul Său.

Mai mult, Iacov ne amintește că „Ilie era un om cu aceeași fire ca noi”. Asemenea nouă, și el era caracterizat de slăbiciunea omenească. Ce lecție mângâietoare ne oferă acest lucru, fiindcă, de cealaltă parte, și noi, ca și el, putem fi oameni caracterizați de putere, dacă, în ciuda răului din jur, vom umbla conștienți că Dumnezeu este un Dumnezeu viu, dacă vom căuta să vorbim și să acționăm ca fiind în prezența Sa și dacă vom avea un duh de rugăciune stăruitoare, prin Duhul!

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Să nu vă asemănați cu ei; căci Tatăl vostru știe de ce aveți nevoie, mai înainte de a-I cere voi.

Matei 6.8



Visul țăranului

Într-o povestire veche se spune că un țăran, asemenea multora din vremea noastră, era nemulțumit de vremea de afară și își zicea în sinea lui: „Cerul nu se pricepe la plugărie; dacă aș avea eu putere să comand cum să fie vremea, altfel ar merge lucrurile și altele ar fi recoltele”.

În visul său, țăranul a auzit o voce care părea venită de sus și care i-a spus: „Fie după dorința ta!”. De atunci, țăranul comanda când soare, când ploaie; când căldură, când precipitații. Holdele crescuseră ca o pădure. „Ei, asta da agricultură”, și-a zis țăranul cu mândrie. A sosit însă timpul secerișului. Țăranul și-a mărit hambarele și a început secerișul. A dat însă de ceva neașteptat: spicele erau goale. Țăranul nostru uitase să comande la vremea potrivită vântul, și astfel polenizarea nu s-a putut face. Holdele erau minunate, dar fără rod. Omul a rămas rușinat și, după ce s-a trezit din acel vis, nu a mai cârtit cu privire la mersul vremii.

Adesea și noi ne asemănăm în multe privințe cu acel țăran. Cârtim când plouă, cârtim când este soare, cârtim când este vânt, cârtim, cârtim mereu… Însă Tatăl ceresc știe cum să conducă natura, ca să ne fie de folos. Tot ce vine de sus, de la Tatăl nostru ceresc, este un dar desăvârșit. De aceea, să fim mulțumiți cu ceea ce primim de la Dumnezeu. Mulțumirea este întotdeauna rezultatul unei inimi care se sprijină pe făgăduințele lui Dumnezeu.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CÂND FAMILIA SE DESTRAMĂ – Fundația SEER

„Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi.” (Coloseni 3:13)


Astăzi vorbim despre ravagiile divorțului asupra familiei și despre cum îți poți ajuta copiii. Mai întâi, înconjoară-i cu oameni care să îi accepte. Ca părinte, dragostea ta față de ei poate compensa neglijarea din partea celuilalt. Explică-le faptul că, deși Scriptura spune că soțul și soția ar trebui să trăiască toată viața împreună, uneori, din cauza problemelor, se despart. Amintește-le că nu totul este așa de frumos și bine ca-n filme, și pregătește-i pentru viața în lumea reală. Încurajează-i să fie puternici și să nu-și plângă de milă. Pe măsură ce cresc, învață-i că atunci când vor cunoaște pe cineva, dacă vor trebui să se „schimbe” pentru „a fi iubiți”, nu au cunoscut persoana potrivită. Când dragostea este potrivită, ea poate trăi sub același acoperiș, cu calități și defecte, deoarece „dragostea acoperă o sumedenie de păcate” (1 Petru 4:8).

Dragostea adevărată acoperă o greșeală, la fel cum o poliță de asigurare acoperă șoferul în caz de accident. Nu-ți folosi copilul ca pe o armă pentru a te răzbuna pe celălalt. Fă-ți copilul să înțeleagă că nu el este cel care divorțează, ci tu. Explică-i faptul că dacă celălalt e posibil să fie nepotrivit ca soț/soție, e posibil să fie în continuare un părinte bun. Când dai la o parte vina, dai la o parte și rușinea – și puteți merge mai departe. Amărăciunea este un hoț, nu cumva să-i permiți să-ți fure pacea, creativitatea, cântecul sau speranța într-un viitor mai bun. Nu uita, asta a fost „atunci”, și asta e „acum”.

Trebuie să existe un „acum” pentru tine și copiii tăi, așa că fă-l să înceapă în acest moment. Promisiunea lui Dumnezeu este aceasta: „Iată, voi face ceva nou…” (Isaia 43:19). Așadar, bazează-te pe promisiunile lui Dumnezeu!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 11:1-13


Până acum, cu greu am văzut vreo umbră aruncată asupra strălucirii acestei domnii excepţionale. Însă, iată, cap. 11 începe cu un „Dar” care descoperă deodată, sub exteriorul strălucitor descris mai înainte, o condiţie morală dintre cele mai dezolante. Călcând legea sub două aspecte (Deuteronom 17.17 şi 7.3), împăratul pe de o parte şi-a luat „multe femei”, iar pe de altă parte acestea erau „femei străine” (v.1), care, la bătrâneţe, i-au abătut inima. Nu ceruse şi nu obţinuse el o inimă înţeleaptă, o inimă care ascultă? Fără îndoială, îi simţise necesitatea pentru a-i conduce pe alţii, dar nu pentru a-şi călăuzi propria cale.

Această inimă largă, deschisă „ca nisipul” (4.29) „pe care Domnul i-o dăduse împăratului ca să-l facă în stare să-şi iubească în întregime poporul numeros” el nu şi-a păzit-o, n-a vegheat asupra a ceea ce a intrat în ea. O mie de soţii străine îşi găsiseră loc acolo, cu idolii lor. Solomon ni se înfăţişează condamnat de propriile cuvinte: „Păzeşte-ţi inima mai mult decât tot ce se păzeşte, pentru că din ea ies izvoarele vieţii” (Proverbe 4.23). Aceasta este ceea ce el i-a învăţat pe alţii,… dar a neglijat să facă cu sine însuşi (vezi Romani 2.21 şi 1 Corinteni 9.27). El n-a dat atenţie nici avertismentului tatălui său (2.3), nici celui al Domnului, repetat de două ori (v. 9, 10).

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: