Mana Zilnica

13 Iunie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Și erau unii profeți și învățători în Antiohia, în adunarea care era acolo: Barnaba, și Simeon, numit Niger, și Luciu cireneanul, și Manaen, care fusese crescut împreună cu Irod, tetrarhul, și Saul. Și, pe când slujeau ei Domnului și posteau, Duhul Sfânt a zis: „Puneți-Mi deoparte acum pe Barnaba și pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat”. Atunci, după ce au postit și s-au rugat și au pus mâinile peste ei, le-au dat drumul. Ei deci, fiind trimiși de Duhul Sfânt, au coborât la Seleucia și de acolo au plecat cu corabia spre Cipru.

Fapte 13.1-4

Barnaba (3) – Chemat la lucrare

Domnul lucrase în adunarea din Antiohia atunci când Saul și Barnaba fuseseră plecați. După ce s-au întors, ei și-au luat locul printre cei pe care Domnul îi înzestrase cu daruri și îi ridicase pentru binecuvântarea adunării. În timp ce slujeau Domnului și posteau, ei au auzit glasul Duhului Sfânt: „Puneți-Mi deoparte acum pe Barnaba și pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat”. După o perioadă de rugăciune și de post, adunarea le-a dat drumul, iar ei, fiind trimiși de Duhul Sfânt, au plecat în Cipru, după care au mers pe continent, în teritoriul Turciei de azi.

Un credincios poate auzi chemarea Domnului înainte ca ceilalți să o discearnă. Într-un astfel de caz este mai bine să aștepte până când Duhul Sfânt face chemarea Sa clară și altora. În felul acesta, el poate merge în lucrare fiind trimis de Duhul și însoțit de rugăciunile și de părtășia caldă a fraților săi.

Această primă călătorie misionară a fost grea, dar binecuvântată. Multe suflete au fost mântuite și noi adunări au fost formate. „Barnaba și Saul” a devenit, încetul cu încetul, „Pavel și Barnaba”. La sfârșitul călătoriei, „au plecat cu corabia spre Antiohia, de unde fuseseră încredințați harului lui Dumnezeu pentru lucrarea pe care o împliniseră. Și, când au ajuns și au strâns adunarea, le-au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu cu ei și că deschisese națiunilor o ușă a credinței” (Fapte 14.26,27).

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Îndemnați-vă unii pe alții în fiecare zi, atâta timp cât se zice „astăzi”, pentru ca niciunul dintre voi să nu se împietrească.

Evrei 3.13

Neglijența

Un șofer s-a lovit la un deget. Nu a dat mare importanță rănii și s-a bandajat cu o batistă murdară. După câteva zile, durerea a început să se intensifice. A mers la medic și, după o examinare atentă, acesta i-a spus că degetul trebuie amputat, altfel există pericolul răspândirii cangrenei în tot corpul. Șoferul nu a vrut să audă așa ceva. Durerile și febra însă au crescut. A venit din nou la medic și acesta a constatat cu regret că acum cangrena îi cuprinsese întreaga mână. Soluția salvării vieții era ca mâna să fie tăiată. La așa ceva, șoferul nu a consimțit. Dar, după o altă săptămână, o ambulanță l-a adus pe șofer în stare de inconștiență la spital. Acum delira. Soția și-a dat acordul să i se taie mâna. După o consultație amănunțită, medicul a trebuit să facă anunțul pe care nimeni nu vrea să-l audă niciodată: prea târziu!

La fel se întâmplă cu toți cei care neglijează mereu chemarea la adevărata viață dăruită de Mântuitorul. Într-o zi va fi prea târziu. Va fi îngrozitor să fii pierdut pentru veșnicie. Chiar dacă cei din jur vor dori să mai facă ceva pentru tine, va fi prea târziu, deoarece Domnul și Mântuitorul nostru are putere pe pământ să ierte păcatele. De aceea, nu neglija chemarea la mântuire!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

IZBÂNDA ÎN TERMENII LUI DUMNEZEU – Fundația SEER

„Să păziţi… cuvintele legământului acestuia, şi să le împliniţi, ca să izbutiţi în tot ce veţi face”

(Deuteronomul 29:9)

Doi prieteni discutau între ei, și la un moment dat unul a întrebat: „Știi care este secretul succesului?” Celălalt a răspuns: „Nu, care e?” Primul a zis: „Nu pot să ți-l spun!” Prietenul său l-a întrebat: „De ce?” Primul a răspuns: „Pentru că e secret!”

Izbânda, așa cum o definește Dumnezeu, nu este un secret. El afirmă în repetate rânduri în Cuvântul Său că dorește ca noi să izbândim în viață. Dar așa cum noi suntem diferiți, și planul lui Dumnezeu de izbândă pentru fiecare dintre noi diferă. Izbânda înseamnă pur și simplu să descoperi voia lui Dumnezeu pentru viața ta și să o pui în practică.

Gândește-te la televiziunea high definition (HDTV). Această tehnologie face posibilă o rezoluție superioară, pentru ca imaginea de pe ecran să fie cât se poate de asemănătoare cu viața reală. În industrie, aceasta poartă denumirea de „super claritate.” Fie că stai la o distanță de zece metri sau de doi metri, imaginea arată perfect clară – fără linii difuze, fără deformări, fără umbre. Cum ar arăta o viață de izbândă de tipul high definition? Pentru a descoperi acel nivel de claritate, trebuie să sapi în Cuvântul lui Dumnezeu și să descoperi care este părerea Sa despre izbândă.

Deut. 29:9: „Să păziţi, deci, cuvintele legământului acestuia, şi să le împliniţi, ca să izbutiţi în tot ce veţi face”. Când Dumnezeu a creat omul, unul din primele lucruri pe care i le-a spus a fost: „Creşteţi, înmulţiţi-vă…” (Geneza 1:22) În cartea lui Iov, citim următoarele cuvinte: „Vechea ta propăşire va fi mică faţă de cea de mai tîrziu” (Iov 8:7). Însă izbânda dată de Dumnezeu vine cu o condiție, care nu este negociabilă: Dumnezeu te va binecuvânta – pentru a te face o binecuvântare pentru alții!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 14:1-20

În ciuda avertismentului solemn pe care Dumnezeu i-l dăduse la Betel, Ieroboam a perseverat pe calea lui păcătoasă. Acum Dumnezeu îi vorbeşte încă o dată, prin boala fiului său Abiia. Şi constatăm că împăratul nu aşteaptă ajutor de la viţelul său de aur, pe care-l recunoaşte a fi total lipsit de putere. Ieroboam se îndreaptă spre Ahiia, profetul care-l anunţase altădată că va fi împărat (comparaţi cu Ezechiel 14.3).

S-a întors atunci de pe calea lui? Vai, nu! Minciuna pe care o ticluieşte cu complicitatea soţiei dovedeşte că nu există o smerenie adevărată în inima lui. Dar ce prostie să gândeşti că Dumnezeu poate fi înşelat printr-o deghizare! Regina se vede demascată de îndată ce ajunge la uşă. Şi, în loc de cuvinte plăcute, ca cele pe care Ieroboam le auzise mai înainte din gura omului lui Dumnezeu, este un mesaj îngrozitor, pe care nefericita lui soţie trebuie să-l ducă chiar în momentul în care tânărul Abiia moare.

Probabil că ne întrebăm, pe bună dreptate, de ce Domnul nu l-a lăsat cu viaţă pe acest copil, singurul în care s-a găsit „ceva bun” (v. 13)? În mod sigur pentru că El a vrut să-l scoată din mijlocul unor asemenea împrejurări rele, pentru a-l aduce în prezenţa Sa. Soartă incomparabil mai bună! (Isaia 57.1, 2).