Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “iunie 21, 2020”

21 Iunie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Iată, Eu vin (în sulul cărții este scris despre Mine) ca să fac voia Ta, Dumnezeule.

Evrei 10.7



Cât de mult ne bucurăm când citim despre felul în care Avraam l-a adus jertfă pe preaiubitul său fiu, Isaac, în ascultare față de porunca lui Dumnezeu! Ne minunăm de felul în care el a ascultat, trezindu-se dis-de-dimineață, luând toate cele necesare și pornind la drum. Ne bucurăm la vederea credinței arătate de el, atunci când l-a asigurat pe Isaac că Dumnezeu va purta de grijă; la vederea relației de încredere dintre ei doi; la vederea supunerii lui Isaac și a credinței lui Avraam, atunci când a ridicat cuțitul având convingerea că Dumnezeu avea să-l învieze pe fiul său dintre cei morți. De asemenea, suntem recunoscători văzând că Dumnezeu a pregătit un înlocuitor pentru Isaac.

Meditând la această întâmplare, vedem cum ea este o frumoasă imagine a morții Domnului Isus. Ea este însă doar o ilustrație slabă a realității. Nu a existat nicio poruncă pentru Dumnezeu, ca El să-L dea pe Fiul Său; gândul de a ne răscumpăra a fost în inima Lui. Nu a existat niciun înlocuitor pentru Domnul Isus, iar acest lucru a fost pe deplin cunoscut mai dinainte de Dumnezeu și de Domnul Isus. Isaac nu a cunoscut scopul acelei călătorii, însă Domnul a știut, chiar înainte de a veni, din veșnicia trecută, și totuși a venit aici. Moartea lui Isaac, dacă ar fi fost îngăduită, ar fi fost una rapidă, însă Domnul a suferit pe acest pământ vreme de treizeci și trei de ani și jumătate, în timpul vieții Sale, și, într-un mod deosebit, la sfârșitul ei, când a fost trădat de un prieten, părăsit de ucenicii Săi și părăsit chiar și de Dumnezeu. Știind foarte bine toate acestea, El a venit pe pământ, a umblat aici făcând întotdeauna voia Tatălui, până la sfârșit, chiar și atunci când ea a însemnat moartea pe cruce.

Da, istoria lui Avraam și Isaac este una minunată, însă pălește înaintea jertfei mărețe a Fiului lui Dumnezeu. Inimile noastre să fie tot mai pline de dragostea, îndurarea, harul și sacrificiul Său!

A. Blok

SĂMÂNȚA BUNĂ

Învățătorule, știm că ești om al adevărului și că înveți calea lui Dumnezeu în adevăr.

Matei 22.16



Marele Învățător

Ce măreție a harului lui Dumnezeu s-a arătat în faptul că Isus Hristos a binevoit să coboare până în cele mai adânci nevoi ale omului, aducând rezolvarea împăcării lui pentru veșnicie! Învățăturile rostite de Mântuitorul au adus vindecare sufletelor zdruncinate de împărăția întunericului. Dumnezeu ne oferă posibilitatea de a medita la învățăturile Domnului scrise în divinul Său Cuvânt, Biblia. Cuvintele rostite de Domnul, tăcerea pe care o păstra, privirea Lui, întregul Său fel de a fi, smerenia Lui, stăpânirea de Sine desăvârșită și demnitatea Domnului au făcut mari lucrări în inimile oamenilor atunci, ca și în zilele noastre. Una cu Tatăl ceresc în toate privințele, Mântuitorul ne-a dăruit învățăturile dumnezeiești, care sunt un balsam vindecător pentru orice inimă.

Ce măreție trebuie să fi strălucit împrejurul Fiului lui Dumnezeu, dacă până și un necredincios ca Pilat a fost constrâns să spună: „Iată Omul!”. Iar cei care au fost trimiși să-L prindă pe Marele Învățător au fost așa de străpunși de măreția cuvintelor Sale, încât au spus: „Niciodată n-a vorbit vreun om ca Omul Acesta”. Napoleon a spus: „De la început până la sfârșit, Isus este maiestuos și simplu… Se poate spune că sublimul este un atribut al divinității; ce nume vom da Aceluia al cărui caracter cuprinde toate elementele sublimului?”. Acum este rândul cititorului să-și spună părerea despre învățăturile Mântuitorului, după ce le-a cercetat cu atenția credinței.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

O FORMULARE A SCOPULUI VIEȚII – Fundația SEER

„Sporiţi totdeauna în lucrul Domnului…” (1 Corinteni 15:58)


Data viitoare când treci pe lângă un restaurant McDonald’s, gândește-te la declarația făcută de fondatorul Ray Kroc: „Grăbește-te! Nimic din lumea aceasta nu poate înlocui perseverența! Talentul nu o poate face: nimic nu este mai obișnuit decât oamenii fără succes, dar plini de talent. Geniul nu o poate face: geniul nerăsplătit este aproape un proverb. Educația nu o poate face: lumea e plină de ratați educați. Numai perseverența și determinarea sunt omnipotente!”

Când citim despre eroii credinței enumerați în epistola către Evrei capitolul 11, descoperim că ei au închis gura leilor, au făcut dreptate, au împlinit promisiuni și chiar au înviat morți. E o listă spectaculoasă de realizări. Dar în mijlocul acestei enumerări, găsim și aceste cuvinte: „s-au vindecat de boli, au fost viteji în războaie” (Evrei 11:34). Să remarcăm faptul că au fost bolnavi, și apoi au devenit viteji. Cum? Prin perseverență și determinare!

Problema este că nu suntem întotdeauna dispuși să luptăm pentru ceea ce ne dorim. Dar fără luptă nu poate exista izbândă. Un episcop anglican a glumit odată: „De ce oare peste tot pe unde mergea Apostolul Pavel stârnea câte-o răzmeriță, dar peste tot pe unde merg eu, sunt servit cu prăjituri și ceai?” Pavel nu s-a amestecat, dar s-a făcut remarcat! În prima sa călătorie misionară, l-au lovit cu pietre și a fost lăsat aproape mort. În cea de-a doua călătorie a fost trimis la închisoare. Cum s-a raportat el la toate aceste situații? Într-una dintre ele, s-a rugat și L-a lăudat pe Dumnezeu… până când ușile închisorii s-au deschis!

Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: „Fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului.”

Dacă ești în căutarea unei formulări a scopului pentru care să trăiești, adopt-o pe aceasta!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 18:17-29


Cât timp seceta şi foametea au bântuit ţara, Ahab a făcut tot ce i-a stat în putinţă ca să-l găsească pe profetul pe care-l considera răspunzător de nenorocirea lui Israel.

„Tu eşti?” îl întreabă când, în sfârşit, îl găseşte. „Tu eşti cel care tulbură pe Israel?”

Câtă inconştienţă aici! „Tu eşti acela”, răspunde Ilie, „şi casa tatălui tău”, care ai atras această pedeapsă prin păcatele tale.

În felul acesta judecă oamenii acestei lumi … şi poate uneori şi noi! Când Dumnezeu ne trimite câte o încercare, ne grăbim să-i acuzăm pe oameni şi să-i facem răspunzători de ceea ce ni se întâmplă, mai degrabă decât să ne cercetăm pe noi înşine.

La cererea lui Ilie, împăratul strânge pe tot Israelul, împreună cu falşii profeţi, pe muntele Carmel. Venise timpul ca poporului să i se vorbească cu fermitate şi să fie confruntat cu avertismentul: „Până când veţi şchiopăta de amândouă picioarele?” (Sau: Până când veţi şovăi între două părţi?) Mai târziu, Isus va vorbi mulţimilor lui Israel în acelaşi fel, de pe un alt munte: „Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni…” (Matei 6.24).

Pentru cititorul care n-a făcut încă o alegere, permiteţi-ne să vă repetăm întrebarea lui Ilie: „Până când veţi şovăi între două părţi”, … între cei doi stăpâni?

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: