25 Iunie 2020
DOMNUL ESTE APROAPE
Nimeni nu coase un petic de stofă nouă la o haină veche; dacă ar coase, peticul nou rupe din cea veche și se face o ruptură mai rea. Și nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; dacă ar pune, vinul sparge burdufurile și vinul se varsă și burdufurile se vor distruge; ci vinul nou se pune în burdufuri noi.
Marcu 2.21,22
Haina cea veche reprezintă ceea ce am dobândit ca fii ai lui Adam. Ea este descrisă de Isaia 64.6: „Toate faptele noastre drepte sunt ca o haină mânjită”. Cine ar folosi o bucată de haină nouă pentru a cârpi o haină veche și mânjită? Haina cea nouă ne amintește de haina dreptății, dăruită tuturor celor care îl primesc pe Domnul Isus ca Mântuitor.
Domnul Isus nu a venit pentru a cârpi starea noastră păcătoasă. Unii cred că creștinismul este o religie care încearcă să îmbunătățească starea omului, însă acest lucru nu este deloc adevărat. Primindu-L pe Hristos, noi primim o haină nouă a dreptății perfecte, care se găsește doar în El. Astfel suntem bucuroși să scăpăm de haina noastră mânjită, primind în schimb haina imaculată a vieții eterne în Hristos Isus, Domnul nostru.
La fel, nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi. Vinul nou este un simbol al bucuriei negrăite pe care cunoașterea lui Hristos o aduce celor care Îl primesc. Burdufurile vorbesc despre vasele care conțin această bucurie. Burdufurile vechi, îmbătrânite de efectele păcatului și ale neascultării, nu pot conține bucuria creștină; ea trebuie turnată în burdufuri noi.
Cât de recunoscători suntem fiindcă am fost scăpați de ceea ce eram ca fii ai lui Adam și am fost născuți din nou prin Duhul lui Dumnezeu! Acum suntem umpluți cu vinul nou al bucuriei infinite, date de credința în Domnul Isus. „Mă voi bucura mult în Domnul, mi se va veseli sufletul în Dumnezeul meu; pentru că El m-a îmbrăcat cu hainele mântuirii, m-a acoperit cu mantaua dreptății” (Isaia 61.10).
L. M. Grant
SĂMÂNȚA BUNĂ
Eu sunt ușa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit, va intra și va ieși și va găsi pășune. Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun Își dă viața pentru oi. Oile Mele aud glasul Meu; Eu le cunosc și ele vin după Mine.
Ioan 10.9,11,27
Ce sens au loviturile sorții? (2)
La mormântul micuțului Markus, predicatorul a citit un pasaj din Cuvântul lui Dumnezeu și s-a adresat apoi părinților: „Nu puteți înțelege de ce Dumnezeu l-a luat pe iubitul vostru. Dar a făcut-o, pentru că El vă iubește. El a vrut să aibă măcar un membru din familia voastră în cer.
Voi, părinților, nu v-ați interesat nici de Dumnezeu, nici de cer. Dacă fiul vostru ar fi rămas la voi, nu l-ați fi condus la El. Poate chiar v-ați fi împotrivit, dacă el s-ar fi îndreptat în credință spre Domnul Isus și ar fi devenit un pocăit.
Ascultați acum o povestire scurtă: Un păstor a vrut să-și ducă turma într-un loc adăpostit, ca să fie păzită peste noapte de primejdii. A dus nutreț bun în acel adăpost și se gândea că animalele îl vor urma. Dar ele nu veneau. Le-a chemat, dar oile nu s-au urnit. Dimpotrivă, fugeau în cealaltă parte, unde le așteptau tot felul de pericole. Păstorul, căruia i-a părut rău de oile lui și nu voia să o piardă pe niciuna, l-a prins pe cel mai mic miel, l-a luat în brațe și l-a dus înăuntru. Și atunci mama mielului l-a urmat numaidecât și toate celelalte oi s-au luat după ea. Niciuna nu a rămas afară, în întunericul periculos.
Domnul Isus Se numește pe Sine: Păstorul cel bun. Locul Său de adăpost este deschis și acesta este cerul. Markus al vostru este mielul cel mic pe care l-a dus în brațe în Casa Lui. Nu vreți să pășiți încă de acum, prin credința în Domnul Isus, pe calea Sa și să-L urmați înspre locul unde copilașul vostru este deja?”.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
„ÎNVAȚĂ-MĂ SĂ PRIMESC DRAGOSTEA TA” – Fundația SEER
„Noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit întâi.” (1 Ioan 4:19)
Cred că știți cât este de frustrant când încercăm să oferim un dar cuiva care refuză să-l primească. Nesiguranța și sentimentul lipsei de valoare ne împiedică pe mulți dintre noi să fim „primitori.” Noi credem că trebuie să câștigăm sau să merităm tot ceea ce primim. Mergem până acolo că nu avem încredere în cel ce ne dăruiește cadoul și ne gândim: „De ce ar vrea să facă asta pentru mine? Care este adevăratul motiv?” Dacă noi avem astfel de sentimente, imaginează-ți cum se simte Dumnezeu când Își extinde dragostea și noi o refuzăm pentru că avem impresia că n-o merităm sau pentru că nutrim un fals sentiment de smerenie. Sau mai rău, Îi punem la îndoială motivele. Adevărul este că niciunul dintre noi nu merităm dragostea lui Dumnezeu. Dar când Se apropie de tine în dragoste, El încearcă să stabilească o relație prin care să te binecuvânteze și pe tine, și pe alții.
Planul Său este simplu. El dorește ca tu:
1) Să-i primești dragostea.
2) Să înveți să te iubești într-un mod echilibrat și sănătos.
3) Să-I întorci dragostea cu dragoste.
4) Să extinzi dragostea Sa și asupra celor pe care îi trimite în viața ta. E nevoie de timp pentru a învăța să faci lucrurile acestea – chiar de mult timp, în majoritatea cazurilor! Și la fel cum a făcut Dumnezeu când iudeii au intrat în Țara promisă, tot El te va ajuta și pe tine să învingi greutățile „încetul cu încetul” (vezi Exodul 23:30). Schimbarea se produce treptat, pe măsură ce continui să te rogi, să citești Cuvântul Său și să-l pui în aplicare (vezi 2 Corinteni 3:18). El este „Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre” (vezi Evrei 12:2).
Biblia spune că Dumnezeu a început această „bună lucrare” în viața noastră și că o va termina (vezi Filipeni 1:6). Astăzi, așadar, roagă-L să te ajute să primești și să îmbrățișezi dragostea Sa necondiționată pentru tine!
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
de Jean Koechlin
1 Imparati 20:1-12
Domnul îi făcuse cunoscut lui Ilie atât pe succesorul lui Ben-Hadad, împăratul Siriei, cât şi pe cel al lui Ahab, împăratul lui Israel (19.15, 16). Dar aceste două personaje se află încă la putere şi cap. 20 ne relatează confruntarea care îi aşteaptă. Acelaşi lucru şi pentru lumea de astăzi: îi este acordată o simplă amânare, dar aceasta nu-i împiedică pe oameni, în orbirea lor, să acţioneze ca şi cum viitorul le-ar aparţine. Ei uită că Dumnezeu are propriile gânduri cu privire la lume şi că El dirijează cursul istoriei. Şi în timp ce îşi dispută supremaţia, oamenii sunt deja înlocuiţi în consiliul divin prin Împăratul pe care Dumnezeu L-a desemnat: Isus Hristos. Asemenea lui Ilie, credincioşii cunosc, din Cuvânt, aceste gânduri ale lui Dumnezeu cu privire la lume; ei nu trebuie să se lase distraşi de evenimentele care agită şi care neliniştesc omenirea (Isaia 8.12, 13).
În faţa provocărilor lui Ben-Hadad, Ahab este lipsit de putere. El ne duce cu gândul la omul care, în condiţia lui păcătoasă, se află la mila puternicului său vrăjmaş, diavolul. Oare acesta nu l-a privat pe Adam, în doar câteva momente, de tot ce poseda el în Eden? Dar, prin harul lui Dumnezeu, Satan, omul tare, a găsit în Hristos pe Unul mai tare decât el, care l-a biruit şi care „împarte prăzile [luate] de la el” (Luca 11.22).
Mana Zilnica 