Mana Zilnica

Mana Zilnica

14 Septembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Enoh a umblat cu Dumnezeu; și nu a mai fost, pentru că Dumnezeu l-a luat.

Geneza 5.24



A văzut oare lumea răpirea la cer a lui Enoh? Sau, mai degrabă, această răpire a fost făcută în secret? Cuvintele apostolului par să dea răspunsul la această întrebare, ca de altfel și întreaga Scriptură. Enoh „nu a fost găsit, fiindcă Dumnezeu îl mutase” (Evrei 11.5). Sună ca și cum oamenii fuseseră străini de acel moment glorios. Lumea pare să fi cercetat și să-l fi căutat, la fel cum fiii profeților l-au căutat pe Ilie, însă în zadar (2 Împărați 2.17), iar acest lucru ne spune că mutarea lui Enoh a fost tainică, fiindcă ei nu l-ar mai fi căutat, dacă ar fi văzut că a fost luat în cer.

Gloria nu este pentru ochiul omului, în nicio formă a ei. Caii și carele umpleau muntele, însă slujitorului profetului au trebuit să i se deschidă ochii pentru a le putea vedea (2 Împărați 6.17). Daniel a văzut un om glorios, însă cei care stăteau împreună cu el n-au văzut nimic (Daniel 10.7). Gloria de pe „muntele sfânt” a strălucit doar pentru Petru, Iacov și Ioan, deși strălucirea ei în acele momente părea că a luminat întregul pământ, căci fața Domnului a strălucit „ca soarele” (Matei 17.2). Cerul a fost deschis deasupra lui Ștefan, aflat în mijlocul unei mari mulțimi, însă gloria a fost văzută doar de el (Fapte 7.55). Pavel a mers în Paradis, însă ochiul nimănui nu a putut vedea această călătorie a lui (2 Corinteni 12.2-4). Iar când Domnul Isus a înviat din mormântul pecetluit, în mijlocul ostașilor care îl păzeau, niciun ochi n-a văzut această taină.

Vedem deci că taina caracterizează toate aceste evenimente glorioase. Viziunile, învierile, înălțările, gloria manifestată aici, cerul deschis – față de toate acestea, omul este străin. La fel va fi și într-un ceas glorios viitor, în care „cei care sunt ai lui Hristos” vor fi răpiți.

J. G. Bellett


SĂMÂNȚA BUNĂ

Atunci Petru, fiind plin de Duh Sfânt, le-a zis: „… Isus Hristos Nazarineanul, pe care voi L-ați răstignit, dar pe care Dumnezeu L-a înviat dintre cei morți”.

Fapte 4.8-10



Curajul lui Petru

Câtă diferență observăm acum în comportamentul și în cuvintele lui Petru! Dacă altă dată, în nevegherea lui, Petru s-a îndepărtat de Mântuitorul, acum, plin de puterea Duhului Sfânt, putea să stea împotriva căpeteniilor religioase. El a experimentat ceea ce Domnul le spusese ucenicilor Săi când le prezicea că ei vor fi duși înaintea dregătorilor și a împăraților, din cauza Numelui Său, și când au fost asigurați că „vă voi da o gură și o înțelepciune căreia nu-i vor putea răspunde, nici sta împotrivă, toți potrivnicii voștri” (Luca 21.15).

Acest Nume al Domnului Isus avea o așa putere, încât, în ciuda disprețului oamenilor, El era de ajuns pentru a săvârși această minune atât de mare, cum spusese Petru mulțimilor în capitolul precedent. Apostolul a mers mai departe, făcând să iasă în relief vinovăția căpeteniilor poporului; el a spus: „El este Piatra lepădată de voi, zidarii, care a ajuns să fie pusă în capul unghiului. În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiți” (Fapte 4.11,12). Ei au disprețuit această Piatră din capul unghiului care trebuia să susțină toată clădirea. Dar, în ciuda disprețului lor, El rămâne Piatra principală a unghiului, pe care se bazează împlinirea făgăduințelor lui Dumnezeu.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ROAGĂ-L PE DUMNEZEU SĂ TE FOLOSEASCĂ – Fundația SEER

„Domnul i-a deschis inima, ca să ia aminte la cele ce spunea Pavel.” (Faptele Apostolilor 16:14)


 

Lidia despre care e vorba nu era preot sau predicator, ci o femeie de afaceri care a fost câștigată pentru Hristos prin lucrarea apostolului Pavel. Drept consecință, casa ei a devenit prima clădire de biserică menționată în Scriptură în care se adunau credincioșii. Renunță la ideea că numai preoții sau predicatorii vorbesc oamenilor despre Dumnezeu. Din cele 168 de ore ale unei săptămâni, preoții sau predicatorii reuşesc să le vorbească oamenilor numai 5-6 ore. Cine va vorbi pentru Dumnezeu în cele 162 de ore care au mai rămas?

India are peste un miliard de locuitori și acolo există o istorie interesantă despre modul în care Evanghelia a ajuns pentru prima oară în regiunea Telugu. Nu s-a întâmplat printr-un predicator, ci printr-un inginer constructor, pe nume John Clough, care s-a oferit să meargă pentru a ajuta o misiune nou înființată. Cei din Comitetul misiunii au avut îndoieli, întrucât el nu absolvise vreo școală biblică, însă i-au admirat zelul, așa că au autorizat călătoria. În timpul unei lungi perioade de foamete, Clough a supravegheat săpăturile pentru Canalul Buckingham. Postul pe care îl ocupa i-a dat posibilitatea să angajeze mii de oameni flămânzi, iar aceștia au putut câștiga un salariu ca să-și cumpere hrană. Dar ceva mult mai important s-a întâmplat. În acele condiții, Dumnezeu a deschis inimile mulțimilor ca să primească Cuvântul lui Dumnezeu, auzit de ei pentru prima dată, iar astăzi biserica înflorește în India!

Dumnezeu spune: „Hotărârile Mele vor rămâne în picioare și Îmi voi aduce la îndeplinire toată voia Mea.” (Isaia 46:10). Dumnezeu are deja un plan; dar El este în căutarea unor lucrători care sunt dispuși să ajute la împlinirea lui. Și tu poți fi unul dintre ei!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Numeri 27:12-23


Domnul stă acum de vorbă cu slujitorul Său, Moise, aflat la sfârşitul carierei sale. Din cauza greşelii comise la apele Meriba, lui Moise nu i se va permite să ducă poporul în ţară. Ceea ce îl îngrijorează mai degrabă pe omul lui Dumnezeu este că Israel ar putea rămâne fără conducător. În loc să se gândească la sine, el mijloceşte încă o dată pentru popor, cerând ca ei să nu ajungă „ca nişte oi care n-au păstor” (v.17).

Acelaşi gând preocupa şi inima Domnului Isus. Îl vedem în Matei 9.36 încărcat de compasiune pentru mulţimile care-L înconjurau, „pentru că erau necăjite şi risipite ca nişte oi fără păstor”. Totuşi, nu era în mijlocul lor chiar El, Bunul Păstor? … Dar ei nu L-au dorit.

Răspunzând cererii lui Moise, Domnul îl desemnează pe Iosua, „bărbat în care este Duhul” (v. 18). Din interiorul cortului, acesta a învăţat chiar din tinereţe să-L cunoască pe Domnul (Exod 33.11). A împlinit mai târziu cu credincioşie o misiune de mare încredere: cercetarea ţării. În sfârşit, ca şi Moise, Iosua a fost format timp de patruzeci de ani în şcoala pustiei – lunga şcoală a răbdării. Numai atunci Dumnezeu l-a chemat pentru slujba pe care i-o pregătise: introducerea poporului în Canaan.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: