Mana Zilnica

Mana Zilnica

11 Septembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Nu fiți ca un cal sau ca un catâr, care n-au pricepere, a căror podoabă sunt frâul și zăbala pentru a-i struni când nu vor să se apropie de tine.

Psalmul 32.9



Există două cerințe esențiale pentru orice credincios, pentru a putea fi capabil de (și folositor în) slujba Domnului, mai ales pentru aceia pe care Domnul îi va folosi pentru lucrarea și pentru mărturia Lui. Acestea sunt o voință zdrobită și o inimă zdrobită.

Este adevărat că orice creștin va experimenta de-a lungul întregii sale vieți existența și activitatea propriei voințe și a inimii sale rele. Însă nu este mai puțin adevărat că există un timp în viața fiecărui creștin adevărat, când Dumnezeu, în înțelepciunea și în harul Lui suveran, în școala încercărilor adânci, zdrobește cu brațul Său puternic voința noastră naturală, ca astfel să putem spune cu adevărat: „Facă-se nu voia mea, ci a Ta”; apoi vom descoperi că brațul Său este la fel de delicat pe cât este de puternic.

Experiența de fiecare zi, chiar în viața obișnuită, mărturisește despre necesitatea ținerii în frâu și zăbală a voinței naturale pervertite. Calul ale cărui apucături n-au fost zdrobite la vremea potrivită, nu va fi de niciun folos stăpânului său.

Având voința nezdrobită, nu suntem capabili să deosebim și să punem la încercare care este voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută și desăvârșită, fie cu privire la dificultățile practice ale vieții cotidiene, fie în lucrarea și în slujba Sa. Așa cum norii ascund soarele, tot așa voința noastră o ascunde de noi pe cea a lui Dumnezeu. Dar dacă, în școala încercărilor și a suferințelor adânci (adesea, din nefericire, pricinuite de voința noastră), am învățat să ne judecăm voința rea, nebunească și stricată, și să o privim ca pe o urâciune, vom fi capabili să înțelegem care este voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută și desăvârșită. La fel stau lucrurile și în privința inimii. Cel ce se încrede în inima sa este un nebun. De ce? Pentru că ea este „nespus de rea și deznădăjduit de înșelătoare”.

J. A. von Poseck


SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor care iubesc pe Dumnezeu … celor care sunt chemați după planul Său.

Romani 8.28



Nimic la întâmplare

În dimineața zilei de 11 septembrie 2001, un creștin se grăbea să ajungă la serviciu. Era puțin întârziat, de aceea cu repeziciune s-a îndreptat spre mașină și a pornit spre autostrada pe care mergea de obicei la lucru. La un moment dat, mașina s-a oprit. Toate încercările lui de a porni mașina au fost zadarnice. A fost nevoit să cheme o firmă specializată în ridicarea mașinilor defecte. În timp ce era la atelierul de reparații a aflat despre nenorocirea care s-a întâmplat la locul său de muncă: World Trade Center din New York. Doar atunci a înțeles de ce în ziua aceea a trebuit să întârzie la serviciu.

Unii, în necredința lor, vor spune: întâmplare sau coincidență. Nu! Nimic nu se petrece la voia întâmplării. Toate lucrurile lucrează împreună spre bine pentru cei care Îl iubesc pe Dumnezeu. Tatăl ceresc Își iubește copiii cu o dragoste veșnică. Aceasta înseamnă că Dumnezeu îl iubește pe fiecare, chiar și pe cel mai slab, cu aceeași dragoste cu care Îl iubește pe Fiul Lui preaiubit. Datorită acestei iubiri dumnezeiești infinite și cunoscând cât de mari, cât de multe și cât de variate sunt încercările, întâmplările din această vale a umbrei morții, a lacrimilor și a durerii, Dumnezeu, în harul Său, a pregătit resurse din belșug, încât toate lucrurile lucrează spre binele celor ce se încred în El. Se numără și cititorul printre acești beneficiari ai harului?


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

BIRUIND URIAȘII (3) – Fundația SEER

„A ales din pârâu cinci pietre netede…” (1 Samuel 17:40)


 

 În vremea lui David, se puteau duce lupte „prin reprezentanți”: unul sau câțiva oameni erau desemnați să lupte cu reprezentanții adverși, iar țara care pierdea devenea supusă țării din care făcea parte războinicul învingător. Partea bună a acestei situații este evidentă, nu-i așa? Nu trebuiau să moară mulți! Așadar, David împotriva uriașului Goliat însemna de fapt poporul Israel împotriva poporului filistean. A fost un concurs unu la unu: câștigătorul lua totul. Ne este cunoscută victoria lui David împotriva uriașului, prin credință, cu o piatră și o praștie. Cu toate acestea, Scriptura ne spune că a ales nu una, ci „cinci pietre netede.” De ce? Nu a fost o lipsă de credință; el știa că uriașul Goliat mai avea frați uriași. (vezi 2 Samuel 21:15-22)

Să remarcăm:

1) Învingătorii își dau seama că uriașul lor scoate în evidență probleme mai mari. Uriașul nu este niciodată singur; în spatele lui stau cauzele. Mâncatul excesiv, dependența, abuzul, mânia sunt toate determinate și susținute de alte probleme. Undeva în spatele uriașului, evident, sunt frații săi care îl susțin: suferința, vinovăția, eșecul, rușinea… David s-a pregătit cu cinci pietre – una pentru Goliat și câte una pentru cei patru frați ai lui. Ce se află în spatele uriașului tău? Cu ajutorul lui Dumnezeu, poți învinge atât uriașul, cât și echipa care îl susține.

2) Învingătorii nu sunt copleșiți de provocări. Nu lăsa niciodată ca temerile să-ți copleșească credința! Biblia spune că „Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste și de chibzuință” (2 Timotei 1:7). Teama va alimenta eșecurile trecutului, dar nu poți lăsa ca eșecul de ieri să copleșească credința de astăzi. Așa că, notează-ți eșecurile pe o foaie de hârtie și scrie următorul titlu cu litere îngroșate: „Lucruri pe care nu trebuie să le mai încerc încă o dată! Învățătură însușită!”<


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Numeri 25:1-18


Pentru a înţelege ce se întâmplă acum, trebuie să aşteptăm cap. 31.16. Vom afla de acolo că în duhul lui Balaam, care şi-a văzut pierdută mult-dorita recompensă, a încolţit o idee diabolică. El însuşi anunţase că Dumnezeu „n-a zărit nelegiuire în Iacov şi n-a văzut răutate în Israel” (23.21). Dacă aceasta n-o să ţină – şi-a zis el – atunci voi face poporul să păcătuiască! În felul acesta, DOMNUL va fi mai obligat să-i blesteme. Este un popor care trebuie să locuiască deoparte? (cap. 23.9). Să-l incităm să se amestece cu alte naţiuni!

Astfel „Balaam … l-a învăţat pe Balac să arunce o cursă (sau: o piatră de poticnire) înaintea fiilor lui Israel, ca să mănânce cele jertfite idolilor şi să curvească” (Apocalipsa 2.14). Aceste sumbre uneltiri au ca rezultat trista şi umilitoarea alipire de Baal-Peor. Prin urmare, invitaţiile lumii sunt mult mai de temut decât blestemele ei! Poporul cade în cursa întinsă de Moab şi de aliatul lui, Madian. A fost necesar zelul lui Fineas pentru a abate mânia DOMNULUI şi pentru a opri urgia. Atitudinea lui este imediat răsplătită, ceea ce ne arată cât de plăcut Îi este Domnului să vadă un tânăr sau o tânără care, în mijlocul prăbuşirii generale a standardelor morale, şi-a păstrat viaţa curată şi a ştiut să ia cu curaj poziţie pentru El.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: