28 Octombrie 2022
Și l-au însoțit până în Asia: Sopater din Bereea, fiul lui Pir, și dintre tesaloniceni, Aristarh și Secund.
Vă salut în Domnul, eu, Terțiu, care am scris epistola aceasta. Vă salută Gaiu, gazda mea și a întregii adunări. Vă salută Erast, administratorul cetății, și fratele Cuart.
Fapte 20.4; Romani 16.22,23
Așa cum știm, în imperiul Roman, ca și în alte culturi și societăți din antichitate, sclavia era un lucru obișnuit. Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său și l-a așezat peste toată creația Sa de pe pământ. A dat oamenilor viață și demnitate și i-a binecuvântat. Mai târziu, oamenii au purtat războaie și au făcut robi din prizonierii pe care i-au luat, sau din cei care nu-și puteau plăti datoriile. Sclavii nu aveau nicio demnitate, ci erau cumpărați și vânduți precum vitele, deși uneori erau mult mai capabili decât stăpânii lor. Stăpânii puneau nume sclavilor după propria plăcere. Uneori pur și simplu le atribuiau numere, așa cum se întâmplă adesea cu prizonierii din ziua de astăzi.
Mulți dintre creștinii de la început erau sclavi, iar unele părți ale epistolelor sunt adresate lor, așa cum altele sunt adresate stăpânilor lor. Secund (numărul 2) a fost un frate de încredere din Tesalonic, parte dintr-un grup de frați care l-au însoțit pe Pavel atunci când acesta a dus un ajutor financiar din partea adunărilor din Ahaia și din Macedonia către sfinții în nevoie din Iudeea. Terțiu (numărul 3), secretarul căruia Pavel i-a dictat Epistola către Romani, a adăugat salutările sale personale la sfârșitul ei. Această epistolă a fost trimisă din Corint. Gaiu, gazda lui Pavel, în a cărui casă se strângea adunarea, și Erast, vistiernicul cetății, și-au adăugat și ei salutările. La fel a făcut și Cuart (numărul 4), în mod evident un sclav. Ce titlu minunat îi oferă harul: fratele Cuart!
Numele Primus (numărul 1) nu se găsește în Scriptură. Domnul nostru Isus, care „S-a golit pe Sine Însuși, luând chip de rob”, are locul întâi în toate lucrurile, chiar și în această privință.
E. P. Vedder, Jr.
Căci pentru mine a trăi este Hristos.
Filipeni 1.21
Calea de ieșire
Poate ți-ai pus și tu aceste întrebări: De ce trăiesc? De unde vin, încotro mă îndrept? Ce vine după aceea? Atât filosofia, cât și știința s-au preocupat cu aceste întrebări și multe minți luminate au căutat răspunsuri. Însă nu au găsit explicații, pentru că au căutat într-un cerc prea restrâns, dominat de lucrurile pământești. Există doar o cale de ieșire din toate întrebările, și anume:
Mai întâi trebuie să admiți că nu poți răspunde nici măcar la o singură întrebare importantă. Doar Biblia are răspunsurile, pentru că Dumnezeu ne spune în ea tot ceea ce trebuie să știm, pentru a putea duce o viață împlinită.
Ești creat de Dumnezeu pentru a trăi cu El.
Dumnezeu nu te poate accepta așa cum ești, pentru că ești vinovat înaintea Lui.
Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său Isus Hristos pe pământ, ca și tu să primești viața veșnică de îndată ce crezi în El.
Dacă îți recunoști vina înaintea lui Dumnezeu și crezi în Hristos, atunci toate întrebările tale vor primi un răspuns!
Iar dacă ești dintre cei mântuiți, să știi că și la întrebările tale vei găsi răspuns. Bunătatea lui Dumnezeu te va îndruma chiar și în cele mai grele situații!
Citirea Bibliei: Isaia 53.1-12 · Evrei 12.18-29
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
ISTORIA LUI CIPRIAN – Fundația S.E.E.R. România
„Vă voi da o inimă nouă, şi voi pune în voi un duh nou…” (Ezechiel 36:26)
Lui Ciprian, un nobil bogat care a trăit în secolul al III-lea, îi plăcea să galopeze prin Cartagina, în trăsura sa de aur, decorată cu nestemate. Purta haine scumpe, bătute cu diamante și pietre prețioase, și ducea o viață de huzur. Într-o scrisoare adresată unuia dintre teologii creștini ai vremii sale, Ciprian spunea că îi este imposibil și de neconceput să-și schimbe viața – viață pe care o trăia de atâta timp. Obiceiurile pătimașe, gusturile și dorințele pe care și le-a dezvoltat, păcatele pe care le-a îngrămădit la pieptul său – cum ar fi putut el să renunțe la toate acestea?! Cum putea el să devină aidoma creștinilor pe care îi vedea? Recunoștea că așa ceva i se părea un lucru de neimaginat.
Cu toate acestea, în planul și în harul tainic al lui Dumnezeu, ceea ce părea imposibil a devenit realitate, și Ciprian a fost transformat. Dumnezeu a coborât la el și a luat din pieptul lui Ciprian acea inimă de piatră, punându-i în loc o inimă de carne – o inimă pregătită să-L iubească pe Dumnezeu și să I se închine. Ciprian, care mai târziu a devenit unul dintre marii lideri ai Bisericii primare, a făcut lucruri care înainte păreau pur și simplu imposibile, și greu de crezut. Toate problemele sale au dispărut!
„Dar nu-nțeleg cum e cu nașterea din nou!” spui tu. Vestea bună este că nici nu trebuie. Trebuie numai să te încrezi în Hristos, și vei fi născut din nou! Tot felul de oameni – mari și puternici, importanți și de rând, nobili și modești, sălbatici și sofisticați – au experimentat puterea regeneratoare a lui Dumnezeu și s-au bucurat de o viață nouă în Hristos. Așa că și tu poți avea parte de o astfel de experiență!
de Jean Koechlin
Romani 6:1-14
Este cât se poate de uşor ~ spun unii! Pentru că harul prisoseşte, iar nedreptăţile noastre fac ca harul să strălucească şi mai mult, atunci să profităm de el şi să ne lăsăm duşi de toate capriciile voinţei cărnii (v. 1,15). Însă ni-l putem imagina oare pe fiul risipitor, după ce a văzut ce primire i–a făcut tatăl, să mai dorească să se întoarcă în ţara îndepărtată, spunându–şi: „Acum ştiu că voi fi primit acasă oricând îmi va plăcea să mă întorc”? Nu, un astfel de raţionament nu poate fi niciodată al unui adevărat copil al lui Dumnezeu! În primul rând, pentru că el ştie că acest har L-a costat pe Mântuitorul lui şi se teme să–L întristeze; în al doilea rând, pentru că păcatul nu mai este atrăgător pentru el. În adevăr, un cadavru nu mai poate fi ispitit prin plăceri şi tentaţii. Moartea mea cu Hristos (v. 6) i‑a luat păcatului toată puterea şi autoritatea asupra mea. Şi aceasta este o eliberare minunată!
Capitolul 3.13–18 constata că toate mădularele omului: limba lui, picioarele lui, ochii lui erau „unelte ale nelegiuirii” în slujba păcatului (6.13). Ei bine! odată cu întoarcerea mea la Dumnezeu, chiar aceste mădulare îşi schimbă proprietarul. Ele devin „unelte ale dreptăţii”, la dispoziţia Celui care are toate drepturile asupra mea.
Mana Zilnica 