6 Mai 2021
DOMNUL ESTE APROAPE
Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ.
Matei 28.18
Cât de mare este puterea Lui! La glasul Său, valurile se potoleau, demonii se îngrozeau, iar mormintele dădeau înapoi pe morții lor. Prințul întunericului are și el putere, însă nu are „toată puterea”; este puternic, dar nu atotputernic; și nu poate face ce vrea. I s-a îngăduit să aducă necazul asupra lui Iov (Iov 1.12; 2.7); agenții săi, demonii, au trebuit să ceară voie să intre în turma de porci (Marcu 5.12,13); iar el însuși n-a putut decât să ceară ca Petru să fie cernut ca grâul (Luca 22.31), însă Domnul a intervenit pentru ucenicul Său.
Iubit credincios, cât de des, între tine și Satan nu există altceva decât harul Domnului Isus! Cheia lui Satan se potrivește în încuietoarea inimii tale nestatornice, însă Unul mai tare decât el îl împiedică să intre. Puterea vrăjmașului întețește flacăra, însă atotputernicia Domnului o stinge. Treci prin ispite dinăuntru și din afară? Privește la Cel al cărui har este îndeajuns pentru tine! Cel care are o putere infinită este și plin de bunătate, iar El îi călăuzește cu grijă pe cei slabi, osteniți și împovărați. Niciun lucru nu este prea mare sau prea neînsemnat pentru El.
Interesele noastre, prezente și viitoare, nu se pot afla într-un loc mai bun și mai sigur decât în mâinile Sale. Ne putem bucura de toată compasiunea firii Sale omenești și ne putem baza pe „toată puterea” Dumnezeirii Sale. Ne putem sprijini pe înțelepciunea sigură a căilor Sale, chiar dacă ele nu sunt așa cum am crede noi. Căile Lui vor fi întotdeauna cele mai bune! Infinita Lui dragoste, putere și înțelepciune sunt garanții sigure că planurile Sale se vor împlini. Promisiunile Lui nu vor eșua niciodată!
J. R. MacDuff
Cum mângâie pe cineva mama sa, așa vă voi mângâia Eu.
Isaia 66.13
Cum consolează o mamă
Astăzi vom spicui câteva gânduri despre cum mângâie o mamă; mâine, despre cum se îndură un tată.
Dumnezeu ne poate mângâia și ne poate ridica din starea de tristețe în care ne aflăm! În versetul de astăzi, El Se compară cu o mamă. De ce cu o mamă?
Pentru că o mamă își cunoaște și își iubește copilul; ea știe să consoleze chiar și atunci când copiii sunt maturi. Un bebeluș simte mângâierea mamei când se află la sânul ei și este alăptat. El primește nu numai hrană, ci se liniștește și se încrede în mama lui. Când copilașul se rănește sau este obosit, mama îl ia în brațe și îl poartă. Ea îi dăruiește copilului ei dragostea sa gingașă. Îl strânge la pieptul ei, de parcă ar vrea să ia în inima ei tot necazul lui.
Dumnezeu vrea să ne consoleze ca o mamă. Să mergem cu necazul și cu îngrijorările noastre la El! Să nu ne rușinăm de lacrimile noastre! Să ne vărsăm inimile înaintea Sa! El ne poate consola mai bine decât mamele noastre. Nu va trece cu vederea greșelile și păcatele, ci le va rezolva în mod divin. Când suntem la El, ne liniștim. Pacea Sa inundă inimile noastre.
Înconjurându-ne cu dragostea și cu îndurarea Sa, Dumnezeu dorește să trezească afecțiunea și încrederea noastră în El. Dumnezeu este prezent pentru a ne ajuta și pentru a ne consola. Să îndrăznim să venim la El cu toate greutățile noastre!
„Binecuvântat să fie Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor și Dumnezeul oricărei mângâieri, care ne mângâie în toate necazurile noastre” (2 Corinteni 1.3,4).
Citirea Bibliei: 1 Samuel 4.1-11 · Efeseni 5.8-21
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
DARUL CELIBATULUI – Fundația S.E.E.R. România
„Fiecare are de la Dumnezeu darul lui” (1 Corinteni 7:7)
Nu e nimic greșit să fii necăsătorit. Uneori, când vedem o femeie frumoasă sau un bărbat prezentabil, care nu este căsătorit, ne gândim: „Oare ce cusur au?” Niciunul! Firește, un defect ar putea avea dacă ar fi căsătorit(ă), întrucât e mai bine să fii singur decât să te căsătorești cu persoana nepotrivită. O istorie despre doi prieteni spune că la un moment dat, unul dintre ei a observat că celălalt poartă verigheta pe degetul arătător de la mâna dreaptă. Așa că l-a întrebat: „E verigheta ta?” Prietenul său i-a răspuns: „Da!” Primul a întrebat: „De ce o porți pe degetul nepotrivit de la mâna nepotrivită?” Prietenul i-a răspuns: „Pentru că m-am căsătorit cu femeia nepotrivită!” Zâmbim amar…
Biblia ne învață însă că celibatul nu este doar o viață frumoasă, ci este un dar de la Dumnezeu. Apostolul Pavel scrie: „Eu aş vrea ca toţi oamenii să fie ca mine; dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul într-un fel, altul într-altul.” Asta nu înseamnă că a fi necăsătorit te face mai spiritual decât dacă ai fi căsătorit. Dar adevărul este că unii au fost aleși de Domnul și li s-a dat harul să rămână celibatari. Pavel a fost unul dintre aceștia. El scrie: „Celor neînsuraţi şi văduvelor, le spun că este bine pentru ei să rămână ca mine” (1 Corinteni 7:8). Pavel a petrecut anii misiunii sale, în afară de șapte, în închisoare, unde a scris epistolele. Misiunea pe care a primit-o de la Dumnezeu era mai potrivită pentru cineva necăsătorit.
Așadar nimeni nu trebuie să se rușineze vreodată, sau să se simtă stânjenit, pentru că este necăsătorit!
de Jean Koechlin
Isaia 10:1-23
Ultimele trei paragrafe din cap. 9 (v. 8-21) şi primul din cap. 10 (v. 1-4) sintetizează toate motivele pentru care mânia lui Dumnezeu „nu se abate„ de la Israel şi „mâna Sa este tot întinsă” (9.12,17,21; 10.4). Însă această mână ţine o nuia înfricoşătoare, pentru a pedepsi poporul vinovat: este Asiria, amintită deja. A existat un asirian istoric (Sanherib şi armatele sale: vezi cap. 36.1), dar el nu a fost decât o palidă imagine a groaznicului asirian profetic care va invada ţara lui Israel puţin înainte de domnia lui Hristos. Dumnezeu, în indignarea Sa, va ordona acest atac împotriva poporului Său, atac de care agresorul va profita pentru a-şi atribui succesul şi chiar pentru a se ridica împotriva lui Dumnezeu (v. 13,15; comp. cu 2 Împăraţi 19.23…).
Ce nebunie! Unealta nu este nimic fără mâna care o mânuieşte! Din acest motiv, Dumnezeu, de îndată ce Îşi va încheia lucrul în care S-a folosit de această nuia, o va pune pe foc, cum se arde un simplu toiag (v. 16; 30.31-33).
Fie ca exemplul acestui act atât de drastic să ne aducă şi nouă aminte de ceea ce suntem, chiar în calitate de creştini, şi anume: instrumente fără putere şi fără înţelepciune proprie (comp. cu v. 13), pe care Domnul le poate pune deoparte sau înlocui, după cum găseşte El cu cale.
Gândul final al lui Dumnezeu nu este judecata, ci harul: „…o rămăşiţă … se va întoarce„ (v. 21,22, citate în Romani 9.27).
Mana Zilnica 