5 Mai 2021
Și despre Levi a zis: „Tumim al tău și Urim al tău sunt pentru bărbatul evlavios al tău, pe care l-ai încercat la Masa, cu care Te-ai certat la apele Meriba, care a zis despre tatăl său și despre mama sa: «Nu i-am văzut!». Și n-a recunoscut pe frații săi și n-a cunoscut pe fiii săi; pentru că ei au păzit cuvântul Tău și au ținut legământul Tău. Ei vor învăța pe Iacov judecățile Tale și pe Israel legea Ta; ei vor pune tămâie înaintea nărilor Tale și arderea-de-tot pe altarul Tău. Binecuvântează, Doamne, tăria lui și să-Ți fie plăcută lucrarea mâinilor lui. Zdrobește coapsele potrivnicilor lui și ale celor care-l urăsc, ca să nu se mai ridice”.
Deuteronom 33.8-11
Leviții (13) – Binecuvântarea lui Moise pentru Levi
La sfârșitul vieții sale, Moise, la fel ca Iacov, îl binecuvântează pe Israel. Sunt totuși câteva diferențe notabile între aceste două binecuvântări. Iacov blestemase cruzimea lui Simeon și a lui Levi, care îi uciseseră pe oamenii din Sihem. Acum lui Levi îi este dat un loc de apropiere de Dumnezeu, fiindcă leviții luaseră o poziție pentru El chiar cu prețul de a executa judecata Sa asupra celor din familiile lor. Simeon însă nu primește nicio binecuvântare – această seminție ocupase cu trufie un loc proeminent în imoralitatea de la Peor.
Domnul răsplătește și astăzi dragostea manifestată față de El. În Luca 14.26, El spune: „Dacă vine cineva la Mine și nu-și urăște tatăl, și mama, și soția, și copiii, și frații, și surorile, și chiar propria sa viață, nu poate fi ucenic al Meu”. Alte locuri din Scriptură arată clar că El nu dorește să lepădăm dragostea naturală pentru familiile noastre, însă această dragoste naturală trebuie să pară ură în comparație cu devotamentul nostru față de El. Domnul dorește – și merită – locul întâi în viața fiecăruia dintre cei care-L urmează.
Dragostea pentru El trebuie să fie motivația vieții și a slujirii noastre. Când Petru a auzit că Domnul era Cel care le vorbise de pe mal, s-a aruncat în apă și a înotat până la El. Când Domnul a dorit din peștii pe care tocmai îi prinseseră, Petru a tras năvodul cu pești la mal. Când a fost întrebat de Domnul, Petru și-a afirmat cu tărie dragostea pentru El. Slujirea lui Petru și moartea prin care el L-a glorificat pe Dumnezeu ne sunt prezentate în restul Noului Testament.
E. P. Vedder, Jr.
Orice ni se dă bun și orice dar desăvârșit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este … umbră de mutare.
Iacov 1.17
Reformatorul Pierre Viret (2)
Pierre Viret a căutat să ducă Biblia oamenilor din popor; de aici s-au stârnit luptele care i-au agitat viața. Primul adversar, considera el, era păcatul. Viret combătea indiferența, ușurătatea, profanările de orice fel și suferea profund din cauza lipsei de evlavie a celor care mărturiseau că sunt creștini. El afirma cu putere: „Numai Biblia are autoritatea suficientă pentru a înlătura tradiția … Nu există siguranță cu privire la lucrurile divine și cerești, în nicio problemă legată de mântuirea noastră, decât în învățătura cerească, descoperită Bisericii prin Duhul Sfânt. Sensul Scripturii este ușor de găsit; pentru a-l stabili, nu este nevoie să recurgi la tradițiile părinților. Când rămâne ceva neclar, este de ajuns să ceri Scripturii să te lămurească ea însăși …”.
Reformatorul elvețian nu a încetat să repete că „omul, lăsat în voia lui, nu poate face nimic ca să fie mântuit”, că numai credința mântuiește, că „în nimeni altul nu este mântuire”, decât în Domnul Isus, „căci nu este sub cer alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiți” (Fapte 4.12).
Pierre Viret, un frumos exemplu creștin, se ferea să fie în prim-plan. Caracterizat de o modestie constantă și sinceră, el a lucrat întotdeauna cu râvnă și cu credincioșie în slujba pe care Domnul i-a pus-o înainte, potrivit celor spuse în 1 Corinteni 4.2: „Ce se cere de la administratori este ca fiecare să fie găsit credincios”.
Citirea Bibliei: 1 Samuel 3.1-21 · Efeseni 5.1-7
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
LIMBA MATERNĂ A LUI SATAN – Fundația S.E.E.R. România
„Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui” (Ioan 8:44)
Domnul Isus a spus despre Satan: „Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui.”
Iată trei moduri în care ne minte Satan:
1) Prin îndoială. Strategia sa este să te descurajeze, să te facă să-ți freci mâinile a neputință și să spui: „Ce folos? Nimic nu se schimbă!” Când spui asta, semnezi „factura” și accepți „pachetul”. N-o face! Biblia spune: „eşti prins de cuvintele gurii tale” (Proverbele 6:2). Ceea ce spui îți formează o perspectivă asupra lucrurilor și creează mediul în care îți duci viața. Nu spune niciodată nimic care să-l facă pe Satan să creadă că este învingător.
2) Prin șoc. Dacă nu te aștepți la un atac din partea lui Satan, te vei alarma și te vei gândi: „Probabil nu avansez deloc. Din ce altă cauză aș duce în continuare aceleași lupte?!” De ce? Pentru că Satan nu renunță fără luptă, iar atacul său este dovada faptului că nu ai fost cucerit.
3) Prin sentimente. Satan va încerca să te convingă de faptul că nu meriți să fii iertat. El îți va spune că dacă nu te simți iertat, nu ești iertat. Dar nu uita: el este un mincinos. Aici e locul în care se decide victoria. Rămâi neclintit. În tine s-a făcut deja lucrarea. Cuvântul lui Dumnezeu spune așa! Acum trebuie să începi să spui și tu la fel. Timpul îți va consolida apoi poziția. Satan îți va aduce în minte toate lucrurile de care te-a eliberat Dumnezeu, și confruntându-te din nou cu ele, vei experimenta câteva dintre emoțiile pe care le încercai când ai trecut prin ele. Strategia sa este să te facă să crezi că nimic nu s-a schimbat.
Nu te lăsa păcălit! Domnul Isus a zis (Ioan 8:31-32): „Dacă rămâneţi în cuvântul Meu… veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va elibera!”
de Jean Koechlin
Isaia 9:1-21
În timp ce cap. 8 se încheie cu „întunericul greu” în care Israel umblă ca un orb, bâjbâind, cap. 9 se deschide cu „o mare lumină” (v. 2) strălucind înaintea paşilor săi. Citarea acestui pasaj în Matei 4.15,16 ne poartă înspre perioada Evangheliei, pentru a-L putea vedea strălucind acolo pe Cel care este Lumina lumii (Ioan 9.5). Galileea cea dispreţuită (dar atât de privilegiată) este tocmai locul în care Domnul Isus Îşi împlineşte cea mai mare parte a slujbei Sale: Îl putem vedea pe malul lacului cu ucenicii şi cu mulţimile; Capernaumul, datorită prezenţei Fiului lui Dumnezeu în mijlocul său, va fi înălţat în mod deosebit: „până la cer” (Matei 11.23).
Însă adevărata lumină nu este rezervată unei regiuni sau unui popor, ci ea „luminează pe orice om„; cu toate acestea, „oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele„ (Ioan 1.9; 3.19).
Versetele noastre trec şi peste timpul respingerii Domnului şi peste întreaga perioadă actuală a Bisericii, care nu reprezintă niciodată tema profeţiilor, pentru a ne duce dintr-o dată în bucuria lui Israel (v. 3) când, după secole de întuneric, va răsări gloriosul Soare al dreptăţii (comp. cu 60.1,19,20). Frumosul v. 6 dezvăluie câteva dintre numele şi titlurile atribuite Fiului, care constituie tot atâtea binecuvântate subiecte de meditaţie pentru sufletele noastre.
Mana Zilnica 