Mana Zilnica

Și Domnul a fost cu Iosif și Și-a întins bunătatea peste el. L-a făcut să găsească favoare înaintea mai-marelui casei turnului.

Geneza 39.21

Să suferi nevinovat

Pentru că nu a cedat ispitei păcatului, Iosif a ajuns în temniță. Temător de Dumnezeu – aceasta era acuzarea lui. Trebuia să sufere fără să existe, așadar, un motiv întemeiat. Pentru el, o conștiință bună înaintea lui Dumnezeu era mai prețioasă decât o viață plăcută, deși condițiile din închisoare nu erau ușoare. Psalmul 105.18 dă glas durerii sale: „I-au strâns picioarele în butuci”.

Dumnezeu a văzut că Iosif a rămas statornic și că nu a păcătuit nici când a fost ispitit, nici când încercarea devenea tot mai grea. Acest tânăr suferea în închisoare fără să se revolte. Pentru a-i întări credința, Domnul i-a arătat lui Iosif că era cu el și că aprecia credincioșia lui. Domnul l-a eliberat din închisoare, deși nu imediat. Tot Domnul a făcut ca Iosif să fie bine văzut de supraveghetorul închisorii.

Această istorie veche din Biblie este foarte actuală. Dacă tinerii nu se lasă seduși de păcat, pentru că vor să păstreze o conștiință bună, vor suporta consecințele. Dumnezeu este de partea lor, îi întărește pe cale și le dăruiește pacea Sa în inimă. Dumnezeu aprobă și apreciază o viață trăită cu evlavie și supunere față de El: „este un lucru demn de laudă dacă cineva, pentru conștiința lui față de Dumnezeu, suferă întristare, îndurând pe nedrept” (1 Petru 2.19).

coordonatori Bob & Debby Gass

CONTROLEAZĂ-ȚI GÂNDIREA! – Fundația S.E.E.R. România

„Să asculte însă şi înţeleptul, şi îşi va mări ştiinţa” (Proverbele 1:5)

Pe măsură ce îți analizezi greșelile, îți dai seama că mintea ta din acel moment a fost cea care le-a provocat, și din acest motiv trebuie să-ți controlezi gândirea. „Să asculte însă şi înţeleptul, şi îşi va mări ştiinţa.” Cum facem lucrul acesta? Învățând să apreciem modul în care gândesc ceilalți și stând mereu în preajma celor care sunt diferiți de tine. Tu vei gândi la fel ca aceia cu care îți petreci timpul. Când petreci timp cu cei care gândesc altfel decât tiparele, probabil vei fi un deschizător de drumuri. S-o recunoaștem: de fiecare dată când găsim un mod de a gândi care dă roade, cea mai mare tentație a noastră este să ne bazăm pe el la nesfârșit – chiar dacă în anumite situații nu dă rezultate.

Când ai ca scop protejarea succesului de care te bucuri deja, pui frână procesului care te poate duce spre un succes și mai mare! E bine să păstrezi o tradiție veche, dar trebuie să ții minte că fiecare tradiție a fost o idee bună la început, poate chiar una revoluționară, dar nu toate tradițiile sunt o idee bună pentru viitor. Când te agăți de ceva care este deja fixat, te opui schimbării – chiar și schimbării în bine. De aceea este important să-ți pui la încercare gândirea.

Dr John Maxwell scrie: „În anii tinereții, nu vei greși atât de tare pe cât cred unii. În anii bătrâneții, nu vei avea atâta dreptate pe cât cred alții. Iar în toți ceilalți ani, vei fi mai bun decât ai crezut că poți fi!” Așadar, începe – măcar de astăzi – să-ți controlezi gândirea!

de Jean Koechlin

2 Cronici 35:1-14

Celebrarea Paştelui de către Iosia şi popor ocupă aici aproape întregul capitol, în timp ce 2 Împăraţi nu i-a consacrat decât trei versete (23.21-23). Este rezultatul întoarcerii la Domnul, la care am asistat în capitolul anterior. Paştele era pentru Israel cea dintâi instituire divină (prin lege). Dumnezeu li-l dăduse chiar înainte ca ei să fi părăsit Egiptul. El reprezenta memorialul marii eliberări a lui Israel.

Un astfel de „memorial” au şi copiii lui Dumnezeu de astăzi (1 Corinteni 11.24-25). În jurul Mesei Domnului, în fiecare zi dintâi a săptămânii, cei răscumpăraţi îşi aduc aminte de marea lor mântuire şi de Cel care a împlinit-o. Ce caracterizează în acelaşi timp şi Paştele de atunci şi închinarea creştină de astăzi? În primul rând, prezenţa chivotului: Hristos (v. 3). Apoi, în mod necesar, sfinţenia: Chivotul fiind sfânt, trebuia ca leviţii să se sfinţească, ca să fie potriviţi acestei prezenţe. În sfârşit, motivul însuşi al sărbătorii era aducerea de jertfe. Ele ne reamintesc de jertfa pe care fiecare credincios este chemat să o ofere, nu numai duminica, ci fără încetare, lui Dumnezeu: „o jertfă de laudă, adică rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui” (Evrei 13.15).

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

09 nov. 2020

9 Noiembrie 2020

Dacă aș fi privit nelegiuirea în inima mea, Domnul nu m-ar fi auzit.

Psalmul 66.18

Există condiții morale importante pentru a ne apropia de Dumnezeu în rugăciune. Umblarea noastră trebuie să fie sfântă (Psalmul 66.18), iar dacă ne amintim că fratele nostru are ceva împotriva noastră, trebuie mai întâi să ne împăcăm cu el (Matei 5.23). Trebuie de asemenea să dorim cu sinceritate să ascultăm de Cuvânt. Iată câțiva pași care se vor dovedi folositori:

Să avem răbdare. Graba sugrumă și tulbură rugăciunea. Este mai bine să petrecem câteva minute așteptând în prezența Domnului, decât o jumătate de oră, privind la ceas din minut în minut. Trebuie să fim răbdători și să așteptăm ca Dumnezeu să ne ofere lumina, înțelepciunea sau puterea de care avem nevoie. Iar în timp ce așteptăm putem citi un pasaj din Scriptură. Nu trebuie să fie un întreg capitol; câteva versete pot fi suficiente. Să citim aceste versete de două sau de trei ori, de fiecare dată așteptând să primim ceva nou. Mai întâi, semnificația generală a textului, apoi semnificația lui specifică, iar apoi mesajul lui pentru noi personal.

Apoi să medităm la ceea ce am citit. Au fost instrucțiuni de care trebuie să ascultăm, sau promisiuni pe care să ni le însușim, sau principii după care să ne rânduim umblarea, ori atenționări cu privire la vreun lucru rău, pe care trebuie să-l evităm? A fost vreun gând nou cu privire la Dumnezeu, la Hristos sau la Duhul Sfânt? Să încercăm să descoperim ceea ce Dumnezeu dorește să ne învețe și să luăm seama la lucrurile respective!

Urmează rugăciunea: mai întâi, să parcurgem gândurile pe care Domnul ni le-a dat din ceea ce am citit. Să-L lăudăm și să ne închinăm înaintea măreției Lui, să-I vorbim cu simplitatea și cu dragostea cu care un copil îi vorbește tatălui său și, deopotrivă, cu respectul cu care un slujitor îi vorbește stăpânului său.

Apoi vin cererile noastre, pentru alții, pentru noi înșine și pentru lucrarea Domnului în general. În timpul zilei, să căutăm să vorbim și altora cu privire la „mana” pe care am strâns-o de dimineață – să n-o neglijăm, lăsând-o să facă viermi!

W. S. Ibrahim

Pregătește-te să întâlnești pe Dumnezeul tău!

Amos 4.12

Ești pregătită?

Astăzi Ana a fost trezită de un apel telefonic: unul dintre prietenii ei a murit noaptea trecută! Ana este șocată. „Îngrozitor!”, se gândește ea. „Ieri seară era plin de viață, iar astăzi este mort, victima unui accident de circulație”. Îngrozită, Ana stă pe marginea patului: „Ce ar fi fost dacă aș fi fost și eu în mașina lui…?”.

Sunetul telefonului ei mobil îi întrerupe gândurile. Citește mesajul prietenei ei: „Ești pregătită?„. Ana aruncă o privire pe fereastră. Mașina prietenei ei este deja în fața casei. Ea trece în fiecare dimineață pe aici pentru a o lua. „Nu, așteaptă-mă puțin, vin imediat„, răspunde Ana.

„Ești pregătită?” Cu privire la vestea morții însă, această întrebare, aparent banală, capătă proporții. Ana nu mai scapă de această întrebare. I se pare că astăzi i-o adresează altcineva. „Nu, nu sunt pregătită! Nu pot să mor! Nu vreau să-L întâlnesc pe Dumnezeu. Asupra mea apasă nedreptățile înfăptuite, comportamentul meu ușuratic, goliciunea vieții mele, nesiguranța înaintea veșniciei.”

Ana încearcă să găsească răspunsuri și, căutând, Îl găsește pe Isus! Își pune încrederea în El și își predă viața în mâinile Lui. Pentru că Domnul Isus a murit și pentru păcatele ei, de acum nu se mai teme. Acum spune cu certitudine: „Sunt pregătită”.

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNTOARCE-TE ȘI SUPUNE-TE! – Fundația S.E.E.R. România

„Întoarce-te… şi supune-te” (Geneza 16:9)

Citim în Biblie: „Sarai s-a purtat rău cu ea; şi Agar a fugit de ea. Îngerul Domnului a găsit-o lângă un izvor de apă în pustie… El a zis: „Agar, roaba Sarei, de unde vii şi unde te duci?” Ea a răspuns: „Fug de stăpâna mea Sarai.” Îngerul Domnului i-a zis: „Întoarce-te la stăpână-ta şi supune-te sub mâna ei.” Îngerul Domnului i-a zis: „Îţi voi înmulţi foarte mult sămânţa şi ea va fi atât de multă la număr că nu va putea fi numărată.” (Geneza 16:6-10).

Agar a ascultat și, când s-a născut fiul ei Ismael, Dumnezeu i-a zis: „cu privire la Ismael te-am ascultat. Iată, îl voi binecuvânta, îl voi face să crească şi îl voi înmulţi nespus de mult; doisprezece voievozi va naşte şi voi face din el un neam mare” (Geneza 17:20).

Pentru cei mai mulți dintre noi nu e deloc populară ideea de a ne supune (a consimți, a ne lăsa în mâinile cuiva, a ne preda); or, în acea zi, Dumnezeu a trimis-o pe Agar într-un loc al supunerii. Dar ea a ascultat, și El a binecuvântat-o! Să remarcăm întrebarea pe care i-a adresat-o îngerul, deoarece ar putea fi o întrebare pe care ți-o pune Dumnezeu și ție: „De unde vii şi unde te duci?”

Dacă auzi întrebarea aceasta, oprește-te și gândește-te înainte să răspunzi. Dumnezeu, care cunoaște începutul și sfârșitul și care scoate lucruri bune din cele rele, vrea ce e mai bun pentru tine! Chiar dacă e greu, când Îl asculți, El te va binecuvânta. El îți va da harul să înduri și puterea să lupți și să faci lucruri care altfel nu s-ar putea realiza. Dacă încerci să scapi de situația ta prezentă, e posibil să fugi de lecția pe care vrea Dumnezeu s-o înveți și de răsplata care te așteaptă la capătul lecției, sau dincolo.

Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: „Întoarce-te și supune-te!”

de Jean Koechlin

2 Cronici 34:1-7; 34:29-33

Iosia semnifică: „Cel căruia Dumnezeu îi poartă de grijă”. Şi toţi credincioşii am avea dreptul să purtăm acest nume frumos. Însoţit încă de la naştere de această purtare de grijă, la vârsta de şaisprezece ani, Iosia începe să-L caute pe Domnul. El întreprinde apoi marea lucrare de trezire pe care am văzut-o în 2 Împăraţi 22 şi 23.

Şaisprezece ani este poate vârsta unora dintre cititorii noştri. Ei nu mai sunt copii; viaţa li se deschide înainte cu toate posibilităţile ei. Tinereţea reprezintă un capital preţios, oferit de Dumnezeu. Cum îl vor folosi? Unii îl irosesc prosteşte … şi îi culeg mai apoi roadele amare. Alţii, mai prudenţi din punct de vedere omenesc, îşi dedică zilele tinereţii pentru pregătirea unei poziţii avantajoase. În sfârşit, alţii, cei mai înţelepţi, procedează precum Iosia. Întâi Îl caută pe Domnul, apoi pun totul în acord cu voia Lui (Matei 6.33). Legea a fost regăsită în templu în timpul acestor strădanii. Pentru a face tot poporul să beneficieze de ea, Iosia trebuie să-i oblige săL slujească pe Domnul (v. 33). Este semn rău! Oare ascultarea faţă de Domnul nu trebuie întotdeauna să izvorască din dragostea noastră pentru El? „Aceste cuvinte pe care ţi le poruncesc astăzi să fie în inima ta” spunea Moise poporului în momentul când le dădea această carte (Deut. 6.6).

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

08 nov. 2020

8 Noiembrie 2020

Un astfel de mare preot ne trebuia: sfânt, fără răutate, fără pată, despărțit de păcătoși și făcut mai presus decât cerurile.

Evrei 7.26

Adesea spunem despre preoția Domnului Isus că este mai bună decât cea levitică. Să vedem însă câteva dintre motivele pe care Epistola către Evrei ni le oferă în această privință.

1. Preoția Lui este de un ordin superior – este o preoție melhisedehică. În contrast cu preoții leviți, care erau rânduiți potrivit legii unei porunci pământești, Hristos este rânduit potrivit puterii unei vieți nepieritoare (Evrei 7.11-16).

2. Preoția Lui este continuă și neschimbătoare. El nu va muri niciodată, spre deosebire de preoții leviți (Evrei 7.23,24).

3. El este sfânt, fără răutate și fără pată, în contrast cu preoții de sub lege, care erau oameni păcătoși și care, prin urmare, trebuiau să aducă jertfe mai întâi pentru ei înșiși (Evrei 7.26,27).

4. El a adus o jertfă pentru păcat perfectă atunci când S-a jertfit pe Sine Însuși, în contrast cu jertfele levitice care niciodată nu puteau înlătura păcatul (Evrei 10.11,12).

5. Preoția Sa oferă acces tuturor celor credincioși în însăși prezența lui Dumnezeu. Preoția levitică nu putea oferi niciodată așa ceva (Evrei 4.14-16).

6. El este perfect capabil să simpatizeze cu slăbiciunile celor ai Săi, lucru pe care preoții levitici nu-l puteau face decât parțial (Evrei 4.14-16).

7. Marii preoți din vechime intrau într-un Loc Preasfânt făcut de mâini. Hristos a intrat în cerul însuși, pentru a Se înfățișa înaintea lui Dumnezeu pentru noi (Evrei 9.24). Prin urmare, având un asemenea Mare Preot, să ne apropiem de El cu o inimă adevărată și cu o deplină siguranță a credinței (Evrei 10.19-25).

G. W. Steidl

Voi erați morți în greșelile și în păcatele voastre, în care trăiați odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului.

Efeseni 2.1,2

Ce a făcut Dumnezeu pentru noi

Cu cât devenim mai conștienți de pustiul provocat de păcat în viața noastră, cu atât mai bine recunoaștem cât de mult a lucrat Dumnezeu în harul Său pentru mântuirea noastră.

Înainte de pocăința noastră ne aflam într-o stare rea: pentru Dumnezeu eram morți în păcatele noastre. În același timp am trăit în lume și sub influența diavolului. Am făcut voia proprie și am dus o viață păcătoasă, care nu a avut nicio valoare pentru Dumnezeu.

În Romani 3 este scris: „Nu este niciun om drept, niciunul măcar. Nu este niciunul care să aibă pricepere, nu este niciunul care să-L caute pe Dumnezeu”. Aceste cuvinte se referă și la noi. Noi nu am trăit corect și drept. Mai mult: eram încăpățânați și nu voiam să ne întoarcem de pe calea greșită. În inima noastră nu exista nicio dorință după Dumnezeu, care este drept și plin de bunătate.

Dar Dumnezeu a luat inițiativa. Rezolvarea trebuia să vină din partea Lui. Ce a făcut El? A încercat El să ne educe, să ne îmbunătățească sau să ne învețe? Nu, nicidecum! Pentru mântuirea noastră a fost nevoie de mult mai mult.

Pentru a ne scoate din starea noastră de moarte, El ne-a dăruit o viață nouă: „Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea Lui cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morți în greșelile noastre, ne-a adus la viață împreună cu Hristos …” (Efeseni 2.4).

coordonatori Bob & Debby Gass

BAZEAZĂ-TE PE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU (6) – Fundația SEER

„Aş dori să mă mut şi să fiu împreună cu Hristos, căci ar fi cu mult mai bine” (Filipeni 1:23)

Bazează-te pe Cuvântul lui Dumnezeu când moartea îți ia pe cineva drag. Satan va încerca să te tulbure cu gânduri de remușcare referitor la ce ai făcut și ce nu ai făcut pentru persoana iubită, câtă vreme era în viață. Nu-l asculta! Biblia îl numește „pârâșul” și „acuzatorul”. În schimb, bucură-te că persoana pe care ai iubit-o, era într-o relație bună cu tine și cu Domnul, și că vă veți reîntâlni în ceruri pentru veșnicie.

Oprește-te și jelește, iar când această perioadă va lua sfârșit, bazează-te pe Cuvântul lui Dumnezeu: „Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde. Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El.” (1 Tesaloniceni 4:13-14). „Trupul este semănat în putrezire, şi înviază în neputrezire; este semănat în ocară, şi înviază în slavă; este semănat în neputinţă, şi înviază în putere.” (1 Corinteni 15:42-43).

„Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu, şi aveţi credinţă în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.” (Ioan 14:1-3).

Apostolul Pavel scrie: „Aş dori să mă mut şi să fiu împreună cu Hristos, căci ar fi cu mult mai bine.” Sprijină-te pe aceste cuvinte din Scriptură și vei găsi mângâiere atunci când treci prin asemenea dureri sufletești.

de Jean Koechlin

2 Cronici 33:14-25

Nu numai că harul lui Dumnezeu se lasă mişcat de rugăciunea stăruitoare a lui Manase, dar îi oferă încă o dată ocazia să repare, într-o anumită măsură, răul pe care-l făcuse mai înainte. În adevăr, există întoarceri la Dumnezeu şi pe patul de moarte. Dar dacă aceste întoarceri oferă posibilitatea salvării sufletului, ele nu mai lasă timp pentru a-I mai putea servi Domnului aici jos, pe pământ. Şi asta ar fi o pierdere mare pentru eternitate! (2 Corinteni 5.10; 1 Corinteni 3.15).

Dovada convertirii este dată de roadele ei. Toată Iuda este martoră a convertirii lui Manase. Falşii dumnezei, pe care-i servise atât de mult, sunt respinşi; închinarea la idoli este înlocuită de închinarea faţă de Domnul, în adevăr, semn al unei adevărate convertiri (1 Tesaloniceni 1.9). Acest cuvânt semnifică o întoarcere, o schimbare completă a direcţiei. Domnul Isus devine scopul vieţii, iar întreaga energie pusă până atunci în slujba lumii şi a păcatului este înlocuită prin devotamentul faţă de Domnul.

Amon n-a tras nici un profit de pe urma exemplului tatălui său (Ieremia 8. 12). Smerenia nu îşi găseşte loc în inima lui. De aceea trece „ca floarea câmpului” după expresia profetului: „Vântul Domnului suflă peste ea” (Isaia 40.6-7).

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

07 nov. 2020

7 Noiembrie 2020

Iată, Eu stau la ușă și bat; dacă va auzi cineva glasul Meu și va deschide ușa, voi intra la el și voi cina cu el, și el cu Mine.
Dacă Mă iubește cineva, va păzi Cuvântul Meu și Tatăl Meu îl va iubi; și Noi vom veni la el și vom locui la el.

Apocalipsa 3.20; Ioan 14.23

Din aceste două pasaje aflăm că sufletul ascultător se bucură de un caracter al părtășiei total necunoscut celui care trăiește întrun anturaj lumesc.

Aceasta nu are legătură, nici pe departe, cu chestiunea iertării sau a îndreptățirii. Toți credincioșii sunt îmbrăcați în aceeași haină imaculată a dreptății, toți stau înaintea lui Dumnezeu prin aceeași îndreptățire. Aceeași unică viață se revarsă de la Capul din cer prin toate mădularele de pe pământ. Acest lucru este clar. Învățătura cu privire la aceste importante chestiuni de mai sus este pe deplin și în mod clar dovedită în Scriptură.

Dar nu trebuie să uităm că îndreptățirea este un lucru, iar efectele care decurg din ea, cu totul altceva. Una este să fii copil și alta este să fii copil ascultător. Desigur că un tată îl iubește pe un copil ascultător și îl va face cu precădere părtaș la gândurile și planurile lui. Nu va fi acest lucru adevărat și cu privire la Tatăl nostru ceresc? Indiscutabil! Ioan 14.23 confirmă din plin acest lucru; mai mult, acolo ni se arată că este o ipocrizie să pretinzi că Îl iubești pe Hristos și să nu „păzești cuvintele Lui”. „Dacă Mă iubește cineva, va păzi Cuvântul Meu.” Prin urmare, dacă nu păzim cuvintele lui Hristos, aceasta este o dovadă sigură că nu umblăm în dragostea Numelui Său. Dragostea noastră pentru Hristos se dovedește prin împlinirea poruncilor Lui și nu doar prin faptul că spunem: „Doamne, Doamne”. Degeaba spui: „Eu, domnule, mă duc”, când nici prin gând nuți trece să te duci (vedeți Matei 21.2832)!

C. H. Mackintosh

Cumpără adevărul, și nu-l vinde, înțelepciunea, învățătura și priceperea.

Proverbe 23.23

Lucruri pe care nu le vei regreta:

• Dacă ai distrus o scrisoare făcută la mânie pentru un prieten.

• Dacă ai fost un împlinitor al voii lui Dumnezeu.

• Dacă ai acceptat Cuvântul lui Dumnezeu pentru orice situație din viața ta.

• Dacă ai cerut iertare unui prieten, pentru a salva o prietenie.

• Dacă ți-ai încredințat viitorul necunoscut în mâna Dumnezeului Atotcunoscător.

• Dacă ai pus capăt unor certuri care ar fi ruinat reputația cuiva.

• Dacă prin sfaturi și exemplu personal ai ajutat un tânăr care a alunecat să se ridice.

• Dacă ai fost amabil cu orice persoană în vârstă.

• Dacă te-ai înfrânat de la vorbire de rău în timp ce alții găseau o mare plăcere în aceasta.

• Dacă ți-ai iubit munca ta, care ți-a fost un bun sigur într-o lume nesigură.

coordonatori Bob & Debby Gass

BAZEAZĂ-TE PE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU (5) – Fundația SEER

„Domnul este aproape de cei cu inima infranta” (Psalmul 34:18)

de Jean Koechlin

2 Cronici 33:1-13

Domnia lui Manase bate un dublu record: este cea mai lungă (cincizeci şi cinci de ani) şi cea mai rea. Cum se explică această durată de excepţie, de vreme ce nedreptatea era insuportabilă în ochii lui Dumnezeu? Cunoaştem motivul şi ne minunăm: este răbdarea harului. Să nu uităm că aceasta caracterizează cele două cărţi ale Cronicilor de la un capăt la celălalt. După ce a vorbit lui Manase şi poporului său, deşi ei nau vrut să asculte (v.10), Domnul foloseşte limbajul lanţurilor şi al captivităţii, care este, în sfârşit, ascultat. Exemplul lui Manase ne învaţă că nu există păcătos atât de mare căruia Dumnezeu să nu poată să-i schimbe inima. Şi această istorie, din toată Scriptura, este una dintre cele mai încurajatoare. Să nu considerăm niciodată că o persoană este prea mult legată de păcat pentru a nu mai putea fi mântuită.

De asemenea, în această domnie lipsită de evlavie a lui Manase, avem rezumată istoria profetică a lui Israel. Numele acestui împărat semnifică „uitare” şi ne reaminteşte de declaraţia Domnului: „Poporul Meu M-a uitat de zile fără număr” (Ieremia 2.32). Exilul actual al lui Israel sub jugul naţiunilor este consecinţa acestui abandon; dar tot el va fi, ca şi în cazul lui Manase, mijlocul de trezire, în cele din urmă, a conştiinţelor şi a inimilor lor.

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

06 nov. 2020

6 Noiembrie 2020

Fă bine slujitorului Tău, și voi trăi și voi păzi Cuvântul Tău … Sunt străin în țară; nu-mi ascunde poruncile Tale … Sunt tovarășul tuturor celor care se tem de Tine și al celor care păzesc rânduielile Tale.

Psalmul 119.17,19,63

Meditații asupra Psalmului 119 (4)

Psalmistul descrie cele trei feluri de relații în care se află. Prima este relația sa cu Dumnezeu, iar el se numește pe sine: „Slujitorul Tău”. Era slujitorul lui Dumnezeu, gata să facă voia Stăpânului său. Dorea să asculte de Dumnezeu și, prin urmare, putea spune: „Fă bine slujitorului Tău, și voi trăi și voi păzi Cuvântul Tău”. El dorea să-L urmeze, ca slujitor al Său. Cu toții, frați și surori, suntem slujitori ai Domnului Isus. Aceasta este relația noastră cu El. Trebuie să-L slujim cu credincioșie pe acest pământ.

Apoi psalmistul descrie relația sa cu lumea din jur. El este străin aici. Cât de mult simțim că suntem străini în această lume? „Nu-mi ascunde poruncile tale.” El nu era călăuzit de felul de gândire al lumii, ci de Cuvântul lui Dumnezeu, de poruncile Lui, fiindcă era străin pe acest pământ. Cu cât studiem mai mult Cuvântul lui Dumnezeu, cu atât vom înțelege mai bine că suntem străini aici și că izvorul bucuriei și al binecuvântării noastre se află în altă parte.

Psalmistul este un slujitor al Domnului, este străin în această lume, însă este și tovarășul tuturor celor care se tem de Dumnezeu și care păzesc Cuvântul Lui, fiindcă unii ca aceștia trăiesc potrivit acelorași standarde ca el. Și ei sunt străini pe pământ, sunt slujitori ai Domnului și, prin urmare sunt tovarăși ai lui.

M. Vogelsang

Căci legea Duhului de viață în Hristos Isus m-a eliberat de legea păcatului și a morții.

Romani 8.2

Legea păcatului

Marius ține în mână o minge. Ce se întâmplă dacă îi dă drumul din mână? Desigur, ea va cădea la pământ, căci este supusă legii gravitației. Dar dacă aruncă cu toată puterea mingea în sus, ce se întâmplă? Ea va urca, iar apoi va cădea imediat pe pământ. Impulsul pe care îl poate da Marius este mai slab decât forța de atracție a pământului. Și noi toți suntem supuși acestei legi fizice.

Tot astfel există o lege morală, pe care Pavel o numește „legea păcatului” (Romani 7.23). De când a păcătuit Adam, toată omenirea este supusă acestei legi. Toți urmașii lui simt nevoia de nestăpânit de a păcătui. Nici mustrările de conștiință, nici prescripțiile religioase, nici codul moral – nimic nu-l poate elibera pe om de această lege. Indiferent că vrem să acceptăm sau nu, suntem sclavii păcatului. Acest lucru s-a confirmat de milioane de ori pe parcursul generațiilor.

Numai Domnul Isus poate să ne elibereze de „necesitatea” de a păcătui a naturii în care ne-am născut (Ioan 8.36). Să credem în El și în lucrarea Lui de răscumpărare, și vom primi o viață nouă și Duhul Sfânt! Atunci „legea păcatului” trebuie să se supună unei noi legi: „legea Duhului de viață în Hristos Isus”. Duhul Sfânt dă noii vieți putere să facă binele. De aceea, dacă „umblăm în Duhul”, nu vom ceda păcatului.

coordonatori Bob & Debby Gass

BAZEAZĂ-TE PE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU (4) – Fundația SEER

„Impreuna cu ispita, a pregatit si mijlocul sa iesiti din ea…” (1 Corinteni 10:13)

de Jean Koechlin

2 Cronici 32:16-33

În cartea 2 Împăraţi (cap. 18 şi 19) am citit în detaliu remarcile jignitoare ale lui Rab-Şache, urmate de scrisoarea din partea împăratului Asiriei. Cum răspunde Ezechia? El se roagă! Împreună cu Isaia strigă la Dumnezeu în această privinţă. Iată cea mai mică adunare de rugăciune. Dar Domnul a prevăzut-o şi ea are o putere irezistibilă, conform promisiunii Lui: „Dacă
doi dintre voi se vor învoi … asupra oricărui lucru, orice ar cere, li se va face de la Tatăl Meu care este în ceruri” (Matei 18.19). Vedem astfel pe de o parte doi oameni rugânduse, iar pe de cealaltă parte, o armată formidabilă. Victoria este a primilor; masa atacatorilor este zdrobită, fără ca aceştia să-şi poată explica cum. Şeful lor se întoarce „cu faţa ruşinată (lit: cu ruşinea feţei)”, pentru a pieri, la rândul său, asasinat de cei doi fii ai săi.

După împăratul Asiriei vine împăratul spaimelor: Moartea (Iov 18.14), vrăjmaş încă mai înfricoşător, care se prezintă pentru a-l înghiţi pe Ezechia. Dar şi contra acestuia rugăciunea lui este suverană şi Dumnezeu îl scapă din nou.

Observăm cu tristeţe că această fericită domnie nu se sfârşeşte fără o pată întunecată: o gravă slăbiciune, generată de mândrie, care va fi urmată de umilinţă, iar apoi de restaurare.

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

05 nov. 2020

5 Noiembrie 2020

Dar, ca să nu-i facem să se poticnească, mergi la mare și aruncă o undiță și ia primul pește care vine; și, deschizându-i gura, vei găsi un stater; ia-l și dă-li-l lor pentru Mine și pentru tine.

Matei 17.27

Petru și Domnul său (7) – „Pentru Mine și pentru tine”

Această întâmplare este unică în Evanghelia după Matei. O temă interesantă în această Evanghelie este felul cum Domnul dorește să Se identifice cu noi. Îl vedem pe Hristos „cu noi”, ca Dumnezeu (capitolul 1.23); trăgând la același jug cu noi, ca Învățător (capitolul 11.29,30); în mijlocul nostru, atunci când suntem strânși pentru numele Său (capitolul 18.20); cu noi până la sfârșitul veacului, ca Domn înviat (capitolul 28.20). Vedem acest lucru evidențiat în cuvintele lui Hristos către Petru: „Pentru Mine și pentru tine„.

Petru a fost întrebat de către cei care strângeau taxa pentru templu: „Învățătorul vostru nu plătește didrahmele?”. Petru, dorind ca Domnul său să fie văzut ca un bun iudeu, s-a grăbit și a răspuns: „Ba da!”. Realitatea este că el nici nu cunoștea răspunsul. Domnul a știut tot ceea ce se întâmplase, iar când Petru a intrat în casă, l-a întrebat: „Ce gândești, Simone? Împărații pământului de la cine primesc vamă sau taxă? De la fiii lor, sau de la străini?”. Petru a răspuns corect: „De la străini”, iar explicația Domnului a venit: „Deci fiii sunt scutiți”.

Semnificația acestor cuvinte este pe cât de clară, pe atât de profundă. Hristos, Fiul Marelui Împărat (Matei 5.35), îl identifică acum pe Petru cu Sine ca fiu. După aceea, Domnul creației a pregătit exact suma necesară pentru taxă prin intermediul unui pește. Cel care cunoștea gândurile lui Petru știa și unde să găsească un pește care să aibă în gură banii necesari. „Ia primul pește care vine.” Apoi Domnul, într-un mod minunat și plin de har, îl identifică pe Petru cu Sine Însuși: „Dă-li-l lor pentru Mine și pentru tine”. Suntem fii și suntem liberi (Galateni 3.26). Să ne folosim libertatea pentru gloria Domnului!

B. Reynolds

Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut.

Luca 19.10

Căutare și mântuire

Dumnezeu cunoaște întreaga noastră neputință de a ne ajuta pe noi înșine și de a ieși din starea de vinovăție. El nu ne-a văzut numai ca vinovați, ci și fără puterea de a ne face mai buni. A văzut că suntem pierduți. Dacă cineva vrea să fie mântuit, aceasta se poate numai prin Domnul Isus. Noi suntem pierduți! Orice strădanie proprie de a ne salva dovedește numai realitatea că suntem pierduți. În această stare nenorocită a omenirii a intervenit Dumnezeu trimițându-L pe Fiul Său, ca să-i caute pe cei pierduți și să-i găsească. Isus Hristos este Salvatorul nostru! Dumnezeu ne-a iubit atât de mult, încât L-a dat pe Fiul Său să săvârșească ispășirea pentru păcate (Ioan 3.16). Adevărul lui Dumnezeu descoperă atât de limpede greșelile noastre omenești. Să ne gândim mereu că omul, în starea sa firească, „este întuneric”; nu doar că se află în întuneric, ci el însuși este întuneric. „Odinioară erați întuneric, dar acum sunteți lumină în Domnul” (Efeseni 5.8). Nu există nicio cunoaștere adevărată a lui Dumnezeu, nicio lumină, nicio speranță decât numai în Domnul Isus Hristos: în afară de El, totul este întuneric moral. Să reținem acest adevăr în inimile noastre și să ne încredem în Cel care a murit pentru noi! Dacă dorim mântuirea sufletelor noastre, trebuie să știm că ea se găsește numai în Domnul Isus Hristos, care a spus: „Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați și Eu vă voi da odihnă” (Matei 11.28).

coordonatori Bob & Debby Gass

BAZEAZĂ-TE PE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU (2) – Fundația SEER

„Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte, se supun la tot felul de înfrânări… noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate vesteji.” (1 Corinteni 9:25)

Ia aminte la Cuvântul lui Dumnezeu, când îți dai seama că faci excese! Studiile confirmă faptul că astăzi mai mult de jumătate din populația lumii occidentale mănâncă prea mult. Dacă ești și tu una dintre persoanele care se luptă cu problema mâncatului excesiv, iată vestea bună: Dumnezeu te poate ajuta să câștigi lupta!

De multe ori, problema nu este ce mănânci tu, ci ce te mănâncă pe tine. Noi mâncăm prea mult pentru a ne găsi alinarea și eliberarea de stres și anxietate, dar e o rezolvare pe termen scurt și nu funcționează. Psalmistul s-a dus direct la rădăcina problemei: „Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă, şi cunoaşte-mi gândurile! Vezi dacă sunt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veşniciei!” (Psalmul 139:23-24). Dumnezeu te poate elibera de gândurile anxioase sau toxice din mintea ta. Duhul Sfânt este cel mai mare terapeut din lume. Când te predai Lui și Îl rogi să locuiască în tine, descoperi că „roada Duhului este… înfrânarea poftelor.” (Galateni 5:22-23). El îți poate da puterea de a-ți controla pofta de mâncare și te poate ajută să trăiești după acest verset: „fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva: să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu” (1 Corinteni 10:31). Așa că, fă din acest verset rugăciunea ta zilnică!

Iar cuvântul pentru tine astăzi este următorul: cu ajutorul lui Dumnezeu, poți evita excesele!

de Jean Koechlin

2 Cronici 32:1-15

Ne puteam aştepta ca aceste lucruri şi această credincioşie, plăcute lui Dumnezeu, să-i fie insuportabile marelui Vrăjmaş. Ele l-au făcut să se ridice împotriva lui Israel şi a împăratului lor.

Bucuria pe care o putem experimenta în Domnul nu trebuie să ne facă să uităm de existenţa acestui adversar care dă târcoale în jurul nostru ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită (1 Petru 5.8). Satan deci va prelua ofensiva. El îl îndreaptă împotriva Ierusalimului pe puternicul împărat al Asiriei, care începe prin a adresa poporului un mesaj ameninţător şi perfid: „Ezechia” le spune el, „vă amăgeşte ca să vă dea morţii prin foamete şi prin sete” (v. 11). Mare minciună! Nu erau cămările templului pline cu grămezi de provizii strânse încă de pe vremea când în ţară era belşug (31.10-11)? Şi, graţie apeductului pe care împăratul tocmai îl construise (comparaţi v. 4 cu 2 Împăraţi 18.17; 20.20), în interiorul cetăţii curgea apă proaspătă.

Tot aşa
vorbeşte Înşelătorul şi astăzi. A-l asculta, încercând totodată să rămânem aproape de Domnul Isus, înseamnă să ne expunem la lipsuri şi privaţiuni. Dar noi ştim că adevărul este reversul a ceea ce spune el. Hristos este pâinea vieţii (Ioan 6.48, 51) şi sursa de apă vie (Ioan 7.37), în timp ce, în afara Lui, domneşte setea (v. 4).

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

04 nov. 2020

4 Noiembrie 2020

Cât de plăcute sunt locașurile Tale, Doamne al oștirilor!

Psalmul 84.1

Inima care L-a găsit pe Dumnezeu tânjește după a locui împreună cu El. Această dorință i-a făcut pe ucenici, pe muntele schimbării la față, să ridice acolo trei corturi. Totul avea un caracter iudaic, bineînțeles, însă ei nu puteau suferi gândul că Domnul avea să plece. Doreau ca El să rămână cu ei; doreau să-L țină aici jos. Domnul nu putea rămâne aici, însă le-a lăsat, lor și nouă, cuvinte de mângâiere, precum: „Să nu vi se tulbure inima; credeți în Dumnezeu, credeți și în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locuințe. Dacă nu ar fi așa, v-aș fi spus; pentru că Mă duc să vă pregătesc un loc” (Ioan 14.2).

Un lucru nou este scos aici în evidență, într-un mod minunat, anume că omul va locui împreună cu Dumnezeu, în casa Lui Însuși. Domnul Isus nu putea sta cu preaiubiții Săi ucenici aici, fiindcă pământul este întinat, însă El îi va lua pe cei ai Săi la Sine Însuși, acolo unde este sfințenie și unde orice lucru este potrivit cu nevoile și cu cerințele sfințeniei. Cei ai Săi vor locui împreună cu El. „Tată, doresc ca aceia pe care Mi i-ai dat Tu să fie și ei cu Mine unde sunt Eu” (Ioan 17.24).

Primul gând în inima lui Moise, în timp ce reamintea de minunile și de harul eliberator al lui Dumnezeu, era dorința de a-I construi o casă: „El este Dumnezeul meu și Îi voi face o locuință” (Exod 15.2). Versetul 13 însă ne oferă gândul deplin al credinței: „Prin îndurarea Ta, ai condus poporul pe care l-ai răscumpărat; l-ai călăuzit prin puterea Ta spre locuința sfințeniei Tale”. În versetul 17 găsim promisiune clară cu privire la acest lucru nou: o locuință împreună cu Dumnezeu, locuință pe care El Însuși a făcut-o. Iată ce va face El pentru ei; nu doar o odihnă în pustie, ci scopul binecuvântat al lui Dumnezeu de a-i aduce în sanctuarul său, pe care El Însuși l-a făcut! Omul să locuiască împreună cu Dumnezeu! Minunat lucru! Gândul cu privire la acest lucru nou îmi umple sufletul cu cea mai adâncă bucurie.

J. N. Darby

Inima este nespus de înșelătoare și deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască? Eu, Domnul, cercetez inima.

Ieremia 17.9

Remediu pentru inimă

Un comerciant a fost invitat de un fabricant la o petrecere. Acesta avea o vilă frumoasă și impunătoare într-un parc. La petrecere erau prezenți cam o sută de invitați. Întâlnindu-și gazda, comerciantul i-a zis:

— Dragul meu, ce bine îți merge! Trăiești ca un rege; ai o proprietate frumoasă, o fabrică importantă, o soție bună și copii încântători.

— Da, ai dreptate; îmi merge bine. Dar nu mă întreba cum merge aici, înăuntru! și a arătat spre inimă.

În lumea în care trăim, noțiunile despre familie, societate, sinceritate, adevăr, respect și prietenie au ajuns astăzi în decădere. Oamenilor li se expun tot felul de abateri de la bunul simț. Te îngrozești numai când vezi titlurile de ziare sau de cărți – ce să mai spunem când le citești! La tot pasul găsești jocuri de noroc, tot ce mulțumește mândria omului, distracții care duc de multe ori la păcat și la robie. Nimic însă pentru inimă! Nimic pentru aspirațiile înalte ale sufletului omului! Ce poate fi mai nefericit decât o inimă bolnavă? Toate ofertele lumii nu pot aduce nicio rază de speranță!

Singurul remediu îl găsim în credința în Domnul Isus. Mântuitorul vrea și poate să ne dăruiască o inimă nouă și un sens nou în viață. Pentru aceasta Și-a dat viața la crucea de pe Golgota. Să ne punem încrederea în acest Mântuitor!

coordonatori Bob & Debby Gass

BAZEAZĂ-TE PE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU (2) – Fundația SEER

„Făgăduinţa Ta îmi dă iarăşi viaţă” (Psalmul 119:50)

Bazează-te pe Cuvântul lui Dumnezeu când ești în suferință! Uneori Dumnezeu te scoate din situația în care te găsești. Alteori, El te trece prin ea și te face mai puternic, dovedindu-Și dragostea și credincioșia față de tine. Uneori, El te scapă de durere; alteori, El te sprijină în mijlocul durerii. Dacă astăzi ești în suferință, citește următoarele promisiuni din Cuvântul lui Dumnezeu și bazează-te pe ele: „Aceasta este mângâierea mea în necazul meu: că făgăduinţa Ta îmi dă iarăşi viaţă.” (Psalmul 119:50) „Fă ca bunătatea Ta să-mi fie mângâierea, cum ai făgăduit robului Tău! Să vină peste mine îndurările Tale, ca să trăiesc, căci Legea Ta este desfătarea mea.” (Psalmul 119:76-77). „Priveşte-mă şi ai milă de mine, căci sunt părăsit şi nenorocit. Neliniştea inimii mele creşte: scoate-mă din necazul meu! Uită-Te la ticăloşia şi truda mea, şi iartă-mi toate păcatele mele.” (Psalmul 25:16-18). „Când strigă cei fără prihană, Domnul aude, şi-i scapă din toate necazurile lor. Domnul este aproape de cei cu inima înfrântă, şi mântuieşte pe cei cu duhul zdrobit. De multe ori vine nenorocirea peste cel fără prihană, dar Domnul îl scapă totdeauna din ea. Toate oasele i le păzeşte, ca nici unul din ele să nu i se sfărâme.” (Psalmul 34:17-20). „Vindecă-mă, Tu, Doamne, şi voi fi vindecat; mântuieşte-mă Tu, şi voi fi mântuit; căci Tu eşti slava mea!” (Ieremia 17:14). Putem observa că promisiunile lui Dumnezeu ne dau viață și ne mângâie în toate necazurile noastre.

Biblia este o rețetă de la Marele Doctor Însuși, iar eticheta medicamentului spune așa: „Fără contraindicații! Se administrează ori de câte ori este nevoie!”

de Jean Koechlin

2 Cronici 31:9-21

Împăratul îi întreabă pe preoţi şi pe leviţi cu privire la „grămezi„. În acelaşi fel, Domnul ia notă de tot ceea ce dăm (sau nu dăm) pentru El. Vor fi totdeauna lucruri puţine: „cinci pâini de orz şi doi peştişori”, dar El le poate transforma în mare abundenţă. Şi încă va mai rămâne ceva după ce fiecare se va fi săturat (v.10; vezi Ioan 6.12 şi de asemeni Maleahi 3.10). Nimic din ceea ce ne dă Dumnezeu nu trebuie să se piardă sau să se risipească.

Sunt desemnaţi supraveghetori şi administratori. Funcţiile lor constau pentru unii în a veghea asupra proviziilor, iar pentru ceilalţi în a „împărţi cu credincioşie fraţilor lor” (v. 15). „Încolo”, spune apostolul, „se cere administratorilor ca fiecare să fie găsit credincios”(1 Corinteni 4.2). Pavel însuşi a dat un exemplu în acest sens, când a mers personal la Ierusalim ca să ducă darurile strânse pentru sfinţii de acolo (Romani 15.25-26; 1 Corinteni 16.3-4). Dar această credincioşie este la fel de importantă când este vorba de hrana
spirituală a poporului lui Dumnezeu.

Ezechia a făcut ceea ce era bine şi drept şi adevărat. „A lucrat cu toată inima”. Frumos rezumat al activităţii sale. Fie ca Domnul să poată spune acelaşi lucru despre fiecare dintre noi la sfârşitul lucrărilor noastre!

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

03 nov. 2020

3 Noiembrie 2020

Și Domnul spusese lui Avram: „Ieși din țara ta și din rudenia ta și din casa tatălui tău, în țara pe care ți-o voi arăta”.

Geneza 12.1

Credința poate adormi atunci când ne preocupăm cu propriul confort și nu cu planul lui Dumnezeu. Avraam n-a căzut în această cursă. El a schimbat ceea ce îi era familiar cu ceea ce îi era necunoscut și, în consecință, a primit multe binecuvântări.

Trăirea prin credință este răspunsul corect atunci când Dumnezeu ne cheamă să mergem înainte. Chemarea sa poate veni la noi la orice vârstă și în orice situație. Avraam avea șaptezeci și cinci de ani când și-a început călătoria. David era un tânăr păstor atunci când a fost uns ca împărat (1 Samuel 16.11-13). Pavel L-a întâlnit pe Domnul pe când mergea să-i prindă pe cei credincioși din Damasc; după convertirea sa, el a devenit instrumentul Domnului pentru mântuirea națiunilor (Fapte 9.1-6; 22.21). Chemarea noastră poate nu va fi atât de radicală, însă va implica întotdeauna înaintarea prin credință.

A urma chemarea lui Dumnezeu include și momente de punere la încercare. Avraam, ca fiecare dintre noi, a avut biruințe și căderi. Chemarea de a-și părăsi țara a fost întâmpinată cu o credință puternică și cu o acțiune imediată. Ca rezultat, Domnul a promis o mare binecuvântare pentru el și pentru urmașii lui. O foamete a produs însă un răspuns diferit din partea lui Avraam: o coborâre în Egipt, o minciună cu privire la relația lui cu Sara și o mustrare din partea lui faraon. Răspunsul nostru la poruncile lui Dumnezeu are o mare importanță (vedeți Geneza 12.10-20). Prin acțiunile noastre putem aduce binecuvântări sau suferințe.

Ascultarea de Domnul poate fi uneori inconfortabilă. Cei care ne sunt aproape pot pune la îndoială motivațiile noastre sau pot fi împotriva deciziilor pe care le luăm. În consecință, câteodată putem fi tentați să nu facem ceea ce Dumnezeu ne cere. Credința însă ne ține pe drumul ascultării, ne face să înaintăm pe el și să experimentăm astfel binecuvântările care decurg din relația cu Hristos.

T. Hadley, Sr.

„V-am iubit”, zice Domnul! Și voi ziceți: „Cu ce ne-ai iubit?”.

Maleahi 1.2

Dragostea lui Dumnezeu

Dumnezeu permite să se vestească evanghelia în timpul actual de har. El ne spune tuturor: „V-am iubit”. Dar mulți pun această afirmație sub semnul întrebării. Ei cred că Dumnezeu nu-i iubește, pentru că au trecut prin multe încercări. Ei nu înțeleg de ce o duc așa de greu și Îl întreabă cu amărăciune pe Dumnezeu: „Cu ce ne-ai iubit?”.

Nici eu nu pot să înțeleg tot ce permite Dumnezeu în viața mea. Totuși, sunt convins că El mă iubește. El mi-a dat o dovadă de netăgăduit: „Dragostea lui Dumnezeu față de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El” (1 Ioan 4.9).

Din dragoste pentru mine, Dumnezeu L-a trimis pe singurul Său Fiu pe pământ și L-a dat la moarte, pentru ca vina mea să poată fi ștearsă. Cu toate că eu am păcătuit împotriva Lui și nu am întrebat de El, Dumnezeu m-a primit când m-am întors la El prin credința în Mântuitorul Isus Hristos. Niciodată nu voi putea înțelege că Dumnezeu m-a iubit așa de mult. Totuși Biblia mă asigură că nimic și nimeni nu mă poate despărți de dragostea Sa (Romani 8.39).

Nimeni nu poate să spună: Dumnezeu nu mă iubește! Crucea de la Golgota arată contrariul. Acolo Dumnezeu L-a jertfit pe Fiul Său din dragoste pentru toți oamenii, ca oricine crede în Domnul Isus să fie mântuit.

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ-ȚI STABILEȘTI SCOPURILE (3) – Fundația SEER

„Încrede-te în Domnul din toată inima ta, şi nu te bizui pe înţelepciunea ta” (Proverbele 3:5)

Încrede-te în Domnul mai mult decât te încrezi în tine însuți! Asta nu înseamnă că trebuie să-ți trăiești viața îndoindu-te de tine însuți, criticându-te sau fiindu-ți teamă să acționezi, ca nu cumva să faci vreo greșeală. Când recunoști și îmbrățișezi planul lui Dumnezeu pentru viața ta, ai acces la puterea de care ai nevoie pentru a-l duce la îndeplinire. Falsa smerenie îți va crea un handicap spiritual, mental și emoțional, și te va împiedica să înaintezi.

Când Dumnezeu l-a chemat pe Ieremia să fie profet, el a protestat: „Sunt un copil!” (Ieremia 1:6). Dar ascultă ce i-a zis Dumnezeu: „Nu zice: „sunt un copil” (v. 7). Pentru că „moartea şi viaţa sunt în puterea limbii” (Proverbele 18:21), tu trebuie să înveți să rostești Cuvântul lui Dumnezeu peste viziunea pe care ți-a dat-o El. Da, e o greșeală să crezi că poți juca rolul lui Dumnezeu sau că El îl va juca pe al tău. Dar odată ce înțelegi care este misiunea ta și te alimentezi din puterea Sa, poți începe să crezi că vei reuși, indiferent care sunt obstacolele care îți pot apărea în cale. Când știi că faci voia lui Dumnezeu, că faci ce ți-a spus El, poți avea încredere fermă în aceste versete: „Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, zice Domnul oştirilor!” (Zaharia 4:6). „Unul singur dintre voi urmărea o mie din ei, căci Domnul, Dumnezeul vostru, lupta pentru voi, cum v-a spus.” (Iosua 23:10). „În ziua când Te-am chemat, m-ai ascultat, m-ai îmbărbătat şi mi-ai întărit sufletul.” (Psalmul 138:3).

Tu nu ești singur astăzi – Dumnezeu este cu tine!

de Jean Koechlin

2 Cronici 31:1-8

Israeliţii care au răspuns chemării lui Ezechia au trăit experienţa prezenţei Domnului şi a bucuriei pe care ea o aduce. Ei pleacă acum, plini de entuziasm, pe întreg cuprinsul ţării, pentru a distruge toate urmele religiei idolatre. După ce au experimentat în mod personal valoarea adevăratei închinări din partea lui Israel, ei realizează acum cât de mult se depărtaseră de ea înainte.

Acesta este un adevăr de o importanţă vitală! Pentru a fi în stare să judeci răul, trebuie înainte de orice să-L fi întâlnit pe Domnul. Nu poţi să-i ceri cuiva să respingă lumea şi idolii ei; asta ar însemna să-ţi pierzi timpul. Mai întâi trebuie să-i conducem la Isus şi apoi să aşteptăm roadele. Iată lecţia pe care ne-o oferă aici Ezechia!

Binefacerea nu se desparte de celelalte jertfe (vezi Evrei 13.15-16). Cele dintâi roade şi zeciuielile sunt strânse în grămezi în perioada dintre cele două mari sărbători anuale care au urmat celei a Paştelui: Cincizecimea, în luna a treia, şi sărbătoarea Corturilor, în luna a şaptea (v.7). Împăratul aduce din averile lui ceea ce este necesar pentru arderile-de-tot şi poporul îl imită, cum făcuse deja când distrusese falşii dumnezei. Forţa exemplului este mai mare decât cea a cuvintelor. Să nu uităm faptul acesta şi în ceea ce ne priveşte pe noi (vezi 2 Tes. 3.7-9).

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

02 nov. 2020

2 Noiembrie 2020

Dumnezeu, trimițând pe propriul Său Fiu, în asemănare cu carnea păcatului și pentru păcat, a condamnat păcatul în carne.

Romani 8.3

Este de cea mai mare importanță să cunoaștem că Dumnezeu, în moartea lui Hristos, a rezolvat problema nu doar a păcatelor noastre, a vinei noastre, ci și pe cea a păcatului nostru, a naturii noastre rele – „Dumnezeu, trimițând pe propriul Său Fiu, în asemănare cu carnea păcatului și pentru păcat, a condamnat păcatul în carne”.

Deci El a judecat deja păcatul, rădăcina și tulpina lui. Hristos a zdrobit toată puterea lui Satan (așa cum Dumnezeu a zdrobit în adâncul Mării Roșii întreaga putere a Egiptului – imaginea puterii lui Satan) în moartea Sa. Consecința acestui lucru este că eu, crezând în Hristos, sunt scos prin moartea Lui din starea în care mă aflam (sunt scos din Egipt) și, prin învierea Lui, sunt adus într-un loc nou, un loc (în Hristos Isus) unde nu numai că nu mai există nicio condamnare, dar unde legea Duhului de viață în Hristos Isus m-a eliberat de legea păcatului și a morții.

Prin urmare, Dumnezeu poate spune acum celor credincioși: „Voi nu sunteți în carne, ci în Duh, dacă, într-adevăr, Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi” (Romani 8.9). Răscumpărarea noastră este în acest fel completă. Dumnezeu a acționat în favoarea noastră – toate cerințele Lui au fost întâmpinate și satisfăcute de către sângele lui Hristos – și nea scos din starea veche, aducându-ne la Sine Însuși. Am trecut deja din moarte la viață, moartea și judecata fiind lăsate pentru totdeauna în urma noastră. Nu mai suntem în firea păcătoasă, nu mai suntem priviți ca și copii ai lui Adam. Fiindcă am murit împreună cu Hristos, orice legătură cu vechea noastră stare a fost tăiată, iar acum suntem în Hristos, acolo unde El este, și în consecință suntem oameni răscumpărați.

E. Dennett

Mulțumind totdeauna Celui care este Dumnezeu și Tatăl, pentru toate, în Numele Domnului nostru Isus Hristos.

Efeseni 5.20

Fiți mulțumitori!

Un renumit poet a mers odată în vizită la un bolnav, care întotdeauna era morocănos și mai mereu se plângea. „Mai întâi să mulțumim”, a spus poetul, „iar dacă nu veți putea face aceasta, o voi face eu în locul dumneavoastră”. Poetul s-a rugat pentru bolnav, mulțumindu-I lui Dumnezeu: pentru mâncarea acestuia, pentru patul bun, apoi pentru că familia sa, în ciuda firii sale nesuferite, îl trata atât de prietenos, pentru că putea să doarmă câteva ore pe noapte, precum și pentru multe alte binefaceri de care avea parte. După ce poetul s-a rugat un timp astfel, mulțumind mereu, bolnavul l-a întrerupt prin cuvintele: „Opriți-vă! Toată viața mea nu-mi voi mai deschide gura decât pentru a mulțumi!”.

Instigatorul la nemulțumire este vrăjmașul cel vechi, diavolul. El a avut succes la primii oameni, sădind în inima lor nemulțumirea față de lucrarea lui Dumnezeu. Și noi moștenim această nemulțumire de la strămoșii noștri. Tot timpul găsim în firea noastră veche motive pentru a fi nemulțumiți. Dar lucrurile nu trebuie să rămână așa. Mântuitorul, prin jertfa Sa de la cruce, a adus posibilitatea de a primi o natură nouă, o gândire nouă, care privește lucrurile în lumina cerească. Și dacă suntem sinceri în fața lui Dumnezeu, vom constata că avem mai multe lucruri pentru care putem să-I mulțumim decât de care acum suntem nemulțumiți.

coordonatori Bob & Debby Gass

CÂȘTIGUL RECIPROC AL RELAȚIILOR – Fundația SEER

„Fiecare din voi să se uite… la foloasele altora.” (Filipeni 2:4)

Dacă singurul motiv pentru care ești darnic este să vezi ce poți primi ca răsplată, vei fi dezamăgit. Biblia spune: „Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora”. Atunci când te dăruiești unei persoane în scopul dezvoltării ei și pentru binele ei, atunci dăruiești cu adevărat – și Dumnezeu te va binecuvânta pentru asta!

Dacă ești căsătorit sau dacă ești părinte, știi lucrul acesta din experiență proprie. Care este lucrul pe care soțul sau soția ta îl prețuiește cel mai mult? Banii din cont, sau timpul tău liber, pe care i-l dăruiești fără a aștepta ceva în schimb? Ce ar prefera să aibă copiii tăi? O jucărie, sau atenția ta neîmpărțită cu altceva? Cei ce te iubesc preferă să te aibă pe tine, nu ceea ce le poți da. E un lucru înțelept să investești în tine și în cariera ta, dar niciodată în detrimentul celor ce contează cel mai mult. Dacă ai succes în carieră, dar în familie ești un eșec, succesul tău va fi lipsit de valoare, iar regretele vor fi reale.

Solomon a fost faimos pentru înțelepciunea și avuția sa. Cu toate acestea, el a scris: „Apoi, când m-am uitat cu băgare de seamă la toate lucrările pe care le făcusem cu mâinile mele, şi la truda cu care le făcusem, am văzut că în toate este numai deşertăciune şi goană după vânt” (Eclesiastul 2:11). Învață din greșelile lui Solomon.

Nu investi în lucruri, investește în relații. Iată cum ar trebui să funcționeze relațiile: „Câștigăm împreună – câștigăm de multe ori.” Când cauți binele altora, Dumnezeu îți promite că ți se vor întâmpla lucruri bune: „fiecare… va primi răsplata de la Domnul, după binele pe care-l va fi făcut”. (Efeseni 6:8)

de Jean Koechlin

2 Cronici 30:15-27

Asemenea împăratului din parabolă, Ezechia a făcut ca invitaţia harului să fie proclamată în toată ţara: „Iată, am pregătit ospăţul meu; … toate sunt gata. Veniţi…„ (Matei 22.4). Mulţi n-au luat-o în seamă, dar şi dintre cei care au venit, mulţi nu se sfinţiseră (v.17). Ce era de făcut? Ar fi trebuit trimişi acasă? Deloc! Întocmai cum invitaţii la marea sărbătoare primesc din partea împăratului câte o haină de nuntă, harul lui Dumnezeu se ocupă de curăţirea acestor israeliţi, ca să-i aducă într-o stare potrivită cu sfinţenia prezenţei Lui. Şi această curăţire este atinsă tocmai prin intermediul Paştelui pe care au venit să-l celebreze. Sângele animalelor înjunghiate le asigură sfinţirea.

Gândurile ni se îndreaptă spre sângele lui Isus, Mielul sfânt al lui Dumnezeu, ce curăţă orice păcat (1 Ioan 1.7).

În ce-i priveşte pe cei slabi şi ignoranţi, Ezechia, ca simbol al lui Hristos, mediază pentru ei înaintea lui Dumnezeu care iartă. Urmează sărbătoarea Azimelor. Ea ne vorbeşte despre sfinţirea practică. O mare bucurie o însoţeşte, dovadă că punerea deoparte pentru Dumnezeu nu poate fi nicidecum sinonimă cu tristeţea. Şi rugăciunea purtătorilor de cuvânt ai poporului îşi atinge scopul: „s-a suit până la locuinţa cea sfântă a Domnului din ceruri”.

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

01 nov. 2020

1 Noiembrie 2020

Adevărat îți spun, astăzi vei fi cu Mine în paradis.

Luca 23.43

Cât de minunat strălucește harul în mântuirea tâlharului de pe cruce! Este clar că el n-avea nicio faptă bună în care să se încreadă. Nu făcuse nicio dărnicie, iar despre botez și despre Cina Domnului nu cunoștea absolut nimic. Într-un cuvânt, situația lui era complet disperată, în privința a ceea ce putea să facă el. Căci ce putea el să facă? Încotro să se îndrepte? Mâinile și picioarele îi erau bătute în cuie pe cruce. Mâinile sale, atunci când putuse să le folosească, se îndeletniciseră cu furtul și cu violența, iar acum erau țintuite pe cruce și nu mai puteau întreprinde nimic. Picioarele sale, atunci când le folosise, umblaseră pe căile nelegiuirii, iar acum erau și ele țintuite pe cruce și nu-l mai puteau purta nicăieri.

Remarcați însă acest lucru! Deși sărmanul tâlhar nu-și mai putea folosi mâinile și picioarele (atât de indispensabile pentru o religie a faptelor!), inima și gura sa erau libere, iar acestea sunt exact lucrurile chemate la acțiune în religia credinței, așa cum citim în Romani: „Deoarece cu inima se crede spre dreptate și cu gura se mărturisește spre mântuire” (Romani 10.10).

Scumpe cuvinte! Ce bine se potrivesc ele tâlharului de pe cruce! Cât de potrivite sunt ele pentru orice sărman păcătos, corupt și lipsit de speranță! Și fiecare dintre noi trebuie să fie mântuit în aceeași manieră ca tâlharul de pe cruce. Nu există două căi către cer. Există una singură, care pornește de la tronul lui Dumnezeu Însuși și ajunge acolo unde zace păcătosul vinovat, mort în păcate și în fărădelegi. Ea este marcată de har, de răscumpărare și de sângele ispășitor al lui Hristos. Aceasta este calea către cer, o cale pavată cu dragoste, stropită cu sânge și străbătută de oastea fericită a închinătorilor strânși din toate colțurile lumii, pentru a înălța imnul ceresc: „Vrednic este Mielul care a fost înjunghiat!”.

C. H. Mackintosh

Au silit pe un trecător care se întorcea de la câmp, pe Simon din Cirena, tatăl lui Alexandru și al lui Ruf, ca să-I ducă crucea.

Marcu 15.21

Nu au vrut…

Simon din Cirena se întorcea de la câmp în cetatea Ierusalim. Când s-a apropiat de cetate, a văzut că trei condamnați la moarte își duceau crucea spre locul executării. Doi dintre ei erau tâlhari care își meritau pedeapsa. Dar al treilea era pe nedrept condamnat.

Simon a vrut să meargă acasă, dar deodată soldații l-au reținut și l-au silit să ducă crucea Domnului Isus. Astfel a trebuit să urmeze mulțimea de oameni. El a auzit cum vorbea Mântuitorul cu femeile care Îl urmau plângând. Ce o fi relatat Simon acasă despre această întâmplare?

Un sutaș roman a urmărit răstignirea pe Golgota. El a auzit cuvintele despre iertare pe care Isus Hristos le-a spus de pe cruce. A văzut cum deodată totul s-a întunecat timp de trei ore. Apoi a văzut cum Mântuitorul Și-a dat duhul cu un strigăt puternic. Plin de mirare, sutașul a exclamat: „Cu adevărat, Omul Acesta era Fiul lui Dumnezeu!” (Marcu 15.39).

Nici Simon din Cirena și nici sutașul roman nu au vrut să aibă de-a face cu Isus Hristos. Dar Dumnezeu i-a condus la crucea Mântuitorului – și viața lor nu a rămas ca înainte.

Poate nici tu nu vrei să auzi nimic despre Isus Hristos. Totuși această foaie de calendar se află în mâinile tale. Cum vei reacționa la mesajul ei? Vei crede în Fiul lui Dumnezeu?

coordonatori Bob & Debby Gass

JERTFE DE BUN MIROS – Fundația SEER

„Domnul a privit cu plăcere spre Abel şi spre jertfa lui; dar spre Cain şi spre jertfa lui, n-a privit cu plăcere” (Geneza 4:4-5)

Cain a arat pământul, a semănat, a strâns recolta și I-a oferit lui Dumnezeu roadele muncii sale. A crezut că Dumnezeu va fi impresionat și că Se va simți obligat să-l binecuvânteze. Însă nu așa merg lucrurile cu Dumnezeu! Abel, pe de altă parte, I-a spus lui Dumnezeu: „Eu nu am făcut nimic. Tu ai creat mielul pe care îl aduc ca jertfă. Nu fac decât să-Ți dau înapoi ceea ce Îți aparține, și Te rog să-l binecuvântezi.” Și Dumnezeu așa a făcut! Poți spune multe despre cineva după felul în care se raportează la Dumnezeu.

Unii dintre noi ne comportăm ca și cum Dumnezeu ne este dator. Alții suntem atât de impresionați de starea și de realizările noastre, pe plan spiritual, încât avem impresia că ne putem apropia de Dumnezeu cu fraze simandicoase, sau cu „surle și trâmbițe”. Însă Dumnezeu nu este impresionat, așa că haideți să fim serioși cu lucrurile spirituale! „Domnul a privit cu plăcere spre Abel şi spre jertfa lui.” De ce? Deoarece Abel, spre deosebire de fratele său, nu căuta recunoaștere în nicio privință. El dorea ca Dumnezeu să primească toată slava. O astfel de jertfă mișcă inima lui Dumnezeu și Îl invită să toarne peste viețile noastre cele mai bogate binecuvântări.

Acestea fiind spuse, ce jertfă Îi aduci tu lui Dumnezeu astăzi? Realizările tale? Acreditările din partea vreunei denominațiuni religioase? Propriile tale resurse? Emoțiile tale superficiale? Dacă atât este tot ce ai, nu te deranja! Singurul lucru pe care ți-l cere Dumnezeu este să-ți deschizi inima cu smerenie și să-L lași să te modeleze în asemănarea cu Domnul Isus Hristos. Când faci lucrul acesta, se întâmplă extraordinarul. Prin faptul că reduci importanța propriilor tale interese și Îi oferi lui Dumnezeu o jertfă de bun miros, nu numai că El o va primi și o va respecta, dar El te va binecuvânta și te va echipa cu cele necesare pentru a-i binecuvânta la rândul tău pe alții. Așa funcționează lucrurile!