Mana Zilnica

21 Noiembrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Samson a coborât la Timna și a văzut o femeie în Timna, dintre fiicele filistenilor.

Judecători 14.1

Prima faptă făcută în independență de Samson ne arată că nu putem pune accent prea mult pe importanța primului pas. Acest prim pas este cel care costă și el este cel care deschide calea pentru toți ceilalți pași. Pentru un tânăr, care pornește pe drumul credinței sau pe cel al slujirii, cât de important este ca primul pas să fie făcut în direcția cea bună! Dacă privim la primul pas al lui Samson vedem că, din nefericire, a fost un pas făcut în jos.

Așa că, atunci când citim că Samson „a coborât”, acest lucru ne sugerează, împreună cu tot ceea ce s-a întâmplat după aceea, că pasul a fost unul în jos. A coborât la Timna și a văzut-o pe una dintre fiicele filistenilor. Primul pas pe care Samson l-a făcut a fost să se alieze cu vrăjmașii lui Dumnezeu.

Mărturia lui Samson ar fi trebuit să fie una a separării, însă primul lucru făcut de el a fost să se pună în legătură cu vrăjmașul. În felul acesta, prin acest prim pas, el a stabilit caracterul relației și al mărturiei sale. Un om care primește o filisteancă la pieptul său nu poate fi un martor împotriva filistenilor. Să aplicăm acest lucru la relația noastră cu această lume. Dacă ne alipim de lume, cum am putea da mărturie cu credincioși împotriva ei? Cât de mulți sunt cei care doresc să fie nazirei ai lui Dumnezeu și totuși primul pas pe care îl fac este să se pună în legătură cu un sistem care este împotriva voii lui Dumnezeu. Cum pot lupta împotriva filistenilor, dacă sunt alipit de unul dintre ei? Cum poate cineva menține o mărturie împotriva unui sistem cu care s-a identificat în cel mai intim mod? A menține o poziție de separare costă și este dureros, iar Samson și-a ruinat întreaga mărturie prin acest prim pas al său. Niciodată nu a recuperat pe deplin ceea ce a pierdut în felul acesta.

S. Ridout

SĂMÂNȚA BUNĂ

V-am scris aceste lucruri ca să știți că voi care credeți în Numele Fiului lui Dumnezeu aveți viața veșnică.

1 Ioan 5.13

Întrebarea fetiței (3)

Scriitorul a mărturisit mamei întristate că, înainte ca fetița să-i pună acea întrebare, el era departe de Dumnezeu. Se îndoia de existența Creatorului. Oamenii îl priveau pe scriitor ca pe o călăuză în viață, deși cărarea vieții lui mergea în jos, spre pierzarea veșnică. Întrebarea fetiței l-a condus către marea schimbare, prin credința în Mântuitorul.

„Îl iubești pe Isus?”, iată întrebarea cu care este întâmpinat acum sufletul tău.

Napoleon spunea: „Sunt de acord că natura existenței lui Hristos este misterioasă, însă acest mister satisface în totul aspirațiile oamenilor. Respinge-L, și lumea devine o enigmă inexplicabilă! Crede-L, și vei afla în El răspunsurile la toate întrebările ce frământă rasa umană!”.

Cuvintele niciunui alt om n-au fost atât de atrăgătoare ca ale Mântuitorului, deoarece niciun alt om nu a putut răspunde la întrebările fundamentale ale sufletului omenesc, așa cum a făcut-o El. Răspunsurile lui Hristos la întrebările și la căutările omului au o valoare permanentă, datorită Persoanei Domnului, datorită lucrării Sale de răscumpărare de la cruce. Valoarea lor rămâne, pentru că El rămâne! Răspunsurile lui Hristos au un caracter universal: ele corespund nevoilor tuturor oamenilor. Cine Îl cunoaște pe Isus Hristos ca Domn și Mântuitor nu va fi dezamăgit niciodată. Un astfel de om a trecut din moarte la viață.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PRACTICĂ BUNĂTATEA! – Fundația S.E.E.R. România

„Îmbrăcaţi-vă… cu bunătate…” (Coloseni 3:12)

Deoarece oamenii cu care avem de-a face în fiecare zi, remarcă purtarea pe care o avem, Biblia ne sfătuiește să ne îmbrăcăm „cu bunătate”. Însă uneori bunătatea este ultimul lucru la care ne gândim. Gândește-te de câte ori ai trecut pe lângă un om beat, întins pe asfalt, fără să te oprești sau să suni după ajutor. Sau de câte ori ai lăsat ca afacerile și presiunile de la serviciu să te facă să fii tăios și sec cu ceilalți. Haideți să învățăm din pățania unui tânăr care lucra în departamentul de vânzări al unui supermarket (și să nu facem la fel!) În prima lui zi de serviciu, o doamnă s-a apropiat de el, dorind să cumpere o jumătate de căpățână de salată verde. El a încercat s-o facă să se răzgândească, însă ea a insistat. În cele din urmă, el i-a zis: „Trebuie să merg în spate să vorbesc cu șeful.” S-a dus în biroul magazinului, fără să-și dea seama că femeia a mers după el. Când l-a văzut pe șef, el i-a spus: „A venit o toantă care dorește să cumpere o jumătate de căpățână de salată verde. Ce să-i spun?” Văzând expresia îngrozită de pe fața șefului, băiatul s-a întors, a văzut femeia, s-a schimbat brusc și a spus pe cel mai suav ton: „Iar această doamnă drăguță dorește să cumpere cealaltă jumătate!”

Uneori, când îi faci un compliment cuiva, ți se va răspunde: „Ești prea drăguț!” Dar de fapt ceea ce dorește acea persoană să spună este: „Mai zi o dată!”

După ce Robert E. Lee, comandantul general al armatei Statelor Unite, s-a retras din funcție, el a devenit președintele Colegiului Washington din Lexington, Virginia. Într-o zi, un student nou a intrat în biroul său ca să-i ceară un exemplar al regulamentului de ordine interioară. Fostul general i-a răspuns: „Fiule, noi nu avem o carte cu reguli. Singura noastră regulă este bunătatea.” Așadar, practică bunătatea în fiecare zi – inclusiv astăzi!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ezra 6:13-22

Acuzatorii iudeilor au înţeles că n-ar fi fost înţelept să se opună ordinelor pe care le primiseră. Ei le execută prompt, dar cu resentimentele care se subînţeleg.

Cu o asemenea protecţie din partea autorităţilor şi dispunând de noi mijloace materiale, bătrânii iudeilor încheie construirea templului. Dar să remarcăm acest detaliu important: dacă ei prosperă, nu este datorită decretului lui Darius, ci „prin profeţiile lui Hagai profetul şi ale lui Zaharia, fiul lui Ido” (v. 14). Tot aşa se prezintă şi situaţia celui credincios. Izvorul prosperităţii lui nu se găseşte în împrejurările favorabile în care Dumnezeu îl pune aici, pe pământ, ci în supunerea faţă de Cuvântul Dumnezeului său.

Inaugurarea casei are loc cu bucurie. Totuşi, ce mare este contrastul faţă de inaugurarea primului templu, când s-au sacrificat douăzeci şi două de mii de boi şi o sută douăzeci de mii de oi (2 Cronici 7.5). Nu se face nici o menţiune aici cu privire la foc coborând din cer sau la glorie umplând casa, deoarece chivotul lui Dumnezeu fusese pierdut; el nu va mai fi regăsit.

După dedicarea Casei, Paştele şi sărbătoarea Azimelor se ţin în luna întâi. În pofida slăbiciunii lor, Dumnezeu a bucurat inimile acestor sărmani iudei, după întoarcerea lor din exil.