Mana Zilnica

12 Noiembrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Și poporul a slujit Domnului în toate zilele lui Iosua și în toate zilele bătrânilor ale căror zile au urmat după Iosua, care văzuseră toate faptele mari pe care le făcuse Domnul pentru Israel.

Judecători 2.7

Este bine să ne amintim acest lucru. Credința de mâna a doua nu va rezista niciodată. Trebuie să existe o legătură vie care să conecteze sufletele cu Dumnezeu. Trebuie să avem dea face cu Dumnezeu pentru noi înșine, în mod personal, altfel vom eșua când va veni timpul testului. Exemplul omenesc și influența omenească pot fi foarte bune la locul lor. Era foarte bine ca ei să privească spre Iosua și spre bătrâni și să vadă cum aceștia Îl urmează pe Domnul. Este cu totul adevărat că „fierul se ascute cu fier; tot așa, un om ascute înfățișarea prietenului său” (Proverbe 27.17). Este foarte încurajator să fii înconjurat de un mare număr de slujitori devotați, este foarte plăcut să te poți afla în sânul unei colectivități loiale lui Hristos, Persoanei Lui și cauzei Lui. Dar, dacă aceasta este totul, dacă nu există un izvor profund de credință personală și de cunoștință personală, dacă nu va exista o relație și o comuniune personală, formată și susținută în mod divin, atunci sprijinul omenesc se va nărui; șuvoiul influenței umane va stagna, declinul general se va instaura, iar noi vom fi, în principiu, la fel ca Israel – care La urmat pe Domnul în zilele lui Iosua și ale bătrânilor, iar apoi a renunțat la mărturisirea Numelui Său – și ne vom întoarce la nebunia și la deșertăciunea acestei lumi prezente, care, în realitate, nu este mai bună decât Baal și Astarteea.

Însă, pe de altă parte, când inima este deplin stabilită în adevărul și în harul lui Dumnezeu, când putem spune – așa cum este privilegiul fiecărui credincios adevărat să spună – „știu în Cine am crezut; și sunt convins că El poate să păzească ce Iam încredințat pentru ziua aceea” (2 Timotei 1.12); atunci, chiar dacă toți sar lepăda de mărturisirea publică a lui Hristos și chiar dacă neam afla lăsați fără ajutor omenesc sau fără suport din partea unui braț omenesc, vom descoperi că „temelia lui Dumnezeu” este sigură ca întotdeauna și că drumul credinței va fi atât de neted înaintea noastră, ca și cum mii de credincioși ar călători pe el cu hotărâre și energie sfântă.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima! Încearcă-mă și cunoaște-mi gândurile! Vezi dacă este vreo cale rea în mine și du-mă pe calea cea veșnică!

Psalmul 139.23,24

Cercetare atentă

Pentru că sunt mai în vârstă, mă duc regulat la un control medical. Chiar dacă mă simt sănătos și nu am dureri fizice, merg anual la medic. Acest control medical este important pentru mine, pentru că poate scoate la iveală ceva ce ar duce la o boală gravă, dacă nu ar fi depistat din timp. De fiecare dată îl rog pe medic să mă controleze temeinic, iar problemele descoperite să le trateze, dacă este posibil.

Tot așa s-a comportat David cu privire la viața sa de credință. El L-a rugat pe Dumnezeul său: „Cercetează-mă … Vezi dacă este vreo cale rea în mine”. Astfel I-a dat Domnului ocazia să-l cerceteze complet și fără condiții. A fost gata să se lase corectat, pentru că a dorit să înainteze pe calea care avea aprobarea lui Dumnezeu.

Chiar dacă te simți sănătos din punct de vedere spiritual, iar conștiința nu te acuză, un control regulat este foarte bun. Lasă ca lumina Cuvântului lui Dumnezeu să lumineze inima și viața ta. Roagă-L pe Domnul să te îndrume în viața ta de credință. Atunci vei putea recunoaște din timp dacă un obicei sau un lucru rău ar căuta să se strecoare în viața ta. Corectează-le cu ajutorul Domnului, ca să nu cazi într-un păcat sau să ajungi pe o cale rea.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU LOCUIEȘTE ÎN CASA LAUDEI – Fundația S.E.E.R. România

„Tu locuieşti în mijlocul laudelor lui Israel” (Psalmul 22:3)

Locul în care trăiești este casa sau „locuința” ta. Așadar, când Îl lauzi pe Dumnezeu, tu spui: „Simte-te ca acasă, Doamne!” Unde locuiește Dumnezeu? El are numeroase adrese, și una dintre ele este „lauda”! Așa cum ne bucurăm de profunzimea intimității cu cei dragi acasă, tot așa lauda creează o părtășie profundă între noi și Dumnezeu. Așa cum vorbele de dragoste și apreciere aduc doi oameni laolaltă, tot la fel cuvintele de laudă ne apropie mai mult de Dumnezeu.

Versiunea New King James a Bibliei prezintă acest verset din Psalmul 22:3 astfel: „Tu ești sfânt, așezat pe tronul laudelor lui Israel.” Să remarcăm exprimarea „așezat pe tron.” Japonezii au un mod foarte frumos de a spune lucrul acesta. Amintindu-și că împăratul lor era purtat pe tron și cei care se aflau în jurul său se opreau și se plecau până la pământ, ei spun: „Când ne închinăm lui Dumnezeu, creăm un scaun… pe care El vine și se așează!” De cinci ori ni se poruncește în două versete alăturate să-i „cântăm laude” lui Dumnezeu. „Cântaţi lui Dumnezeu, cântaţi! Cântaţi Împăratul nostru, cântaţi! Căci Dumnezeu este împărat peste tot pământul: cântaţi o cântare înţeleaptă!” (Psalmul 47:6-7). Când Dumnezeu repetă același lucru de cinci ori, în două versete, El o face pentru că dorește să fie sigur că înțelegem mesajul. S-ar putea să spui: „Dar nu am ureche muzicală.”

Ascultă un cântec de laudă și fredonează și tu melodia așa cum poți, dar din inimă. David a scris (Psalmul 63:3-4): „Fiindcă bunătatea Ta preţuieşte mai mult decât viaţa, de aceea buzele mele cântă laudele Tale. Te voi binecuvânta, deci, toată viaţa mea, şi în Numele Tău îmi voi ridica mâinile.”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 36:1-14

În ansamblul său, poporul lui Iuda nu urmase exemplul lui Iosia. Multe semne indică aceasta. Ascultarea de lege le fusese impusă. La momentul Paştelui, arătaseră mult mai puţină bucurie şi spontaneitate decât la Paştele lui Ezechia. A fost necesar ca împăratul şi conducătorii poporului să dea animalele pentru sacrificii (35.7-9). Acum, când credinciosul Iosia a fost scos din scenă, când cel drept a fost „luat (sau strâns, adunat) dinaintea răului” (Isaia 57.1), nimic nu-L mai reţine pe Domnul să împlinească judecata faţă de Iuda.

Atunci evenimentele se petrec repede: Se succed patru suverani: Ioahaz, Ioiachim, Ioiachin şi Zedechia; unul mai rău ca altul. Spiritul lor de revoltă le-a oferit întâi egiptenilor, apoi babilonienilor, ocazia să intervină în treburile micii împărăţii. Potrivnicul şi vrăjmaşul intră pe porţile Ierusalimului (Pl. Ier. 4.12) şi, în trei rânduri, atât obiectele Templului cât şi persoanele suferă aceeaşi soartă, fiind înstrăinate, parţial, în Babilon.

Versetul 14 şi următoarele scot în evidenţă faptul că mai-marii preoţilor şi poporul împart răspunderea împăraţilor lor în judecata care-i loveşte.