Mana Zilnica

25 Noiembrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Eu voi vedea sângele și voi trece pe lângă voi.

Exod 12.13

Mielul pascal ne vorbește despre faptul că siguranța există doar la adăpostul sângelui (Exod 12 și 13). Sentința judecății asupra Egiptului fusese pronunțată. Toți cei întâi-născuți urmau să fie nimiciți într-o singură noapte. Nimeni nu făcea excepție: nici cei săraci, nici cei bogați, nici cei morali, nici cei imorali. Cuvântul lui Dumnezeu fusese rostit: toți întâii-născuți din Egipt vor muri. Exista însă vreo cale pentru a scăpa de această judecată teribilă? Da, exista o cale, una singură: sângele mielului!

Fiilor lui Israel li s-a spus să ia un miel fără pată, să-l înjunghie și să stropească sângele lui pe pragul de sus și pe ușorii ușilor casei; iar promisiunea lui Dumnezeu pentru cei care aveau să facă așa era: „Când voi vedea sângele, voi trece pe lângă voi”. Așa s-a și întâmplat: îngerul nimicitor a trecut pe lângă fiecare casă care avea semnul sângelui și a intrat în fiecare casă care nu era marcată cu sânge, aducând acolo judecata la îndeplinire, astfel încât nu a fost nicio casă a egiptenilor în care să nu existe un mort.

Diferența a fost făcută doar de sânge. Nu de faptul că ei vedeau sângele, ci că Dumnezeu îl vedea: „Eu voi vedea sângele și voi trece pe lângă voi”. Siguranța lor nu stătea în felul în care ei apreciau valoarea sângelui, ci în felul cum Dumnezeu o aprecia. Singura chestiune era dacă ei se aflau sau nu la adăpostul acestui sânge. Nu era vorba de mărimea casei, nici de faptul că erau ignoranți sau învățați, tineri sau bătrâni, de poziție înaltă sau joasă – singurul lucru important cu privire la siguranța lor era dacă își puseseră încrederea în sânge. Cei care au acceptat remediul lui Dumnezeu prin sânge și-au stropit cu el pragul de sus și ușorii ușilor și au rămas în casă la adăpostul acelui sânge, până când îngerul nimicitor a trecut pe lângă ei. Siguranța stătea doar în sânge.

H. H. Snell

SĂMÂNȚA BUNĂ

A murit și bogatul și l-au îngropat. Pe când era el în Locuința Morților, în chinuri, și-a ridicat ochii, a văzut de departe pe Avraam și pe Lazăr în sânul lui.

Luca 16.22,23

Cinci minute după moarte (1)

Ce vor însemna pentru dumneavoastră primele cinci minute după moarte? Gândurile despre viață și despre moarte, despre Dumnezeu, despre Hristos, despre salvare, despre iad și soarta veșnică a omului neîntors la Dumnezeu, toate acestea vă vor apărea atunci într-o cu totul altă perspectivă decât cea de până acum. Atunci veți recunoaște că învățăturile Bibliei despre aceste lucruri sunt adevărate.

În aceste prime cinci minute după moarte, cel care în timpul vieții lui a refuzat să primească vestea lui Dumnezeu despre salvarea în Isus Hristos va constata îngrozit că acum este prea târziu.

Biblia spune clar că, pentru oamenii care în timpul vieții nu s-au întors la Dumnezeu, nu mai este posibilă salvarea după moarte. Moartea nu aduce o schimbare în relația omului cu Dumnezeu. Prin moarte, nimeni nu este curățit de răul pe care l-a făcut în viața lui. Moartea n-ar putea să facă așa ceva, pentru că ea este desprinderea sufletului de trup, de mădularele prin care sufletul a lucrat. Aceste mădulare sunt foarte strâns legate de suflet, dar și foarte diferite față de el. Gândurile, conștiința și simțurile sunt independente de mădularele care, prin moarte, trec în putrezire.

Urechile noastre, ochii noștri, mâinile noastre și așa mai departe, toate acestea trec în putrezire odată ce apare moartea. Însă chiar dacă toate părțile componente ale trupului omului sunt deconectate, prin moarte, totuși sufletul există mai departe și poate să gândească, să simtă, să se bucure sau să se teamă. Sufletul nu este sudat de trup, tot așa cum trupul nu este sudat de haine.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU VORBEȘTE PRIN GÂNDURILE NOASTRE – Fundația S.E.E.R. România

„Voi aţi primit ungerea din partea Celui Sfânt, şi ştiţi orice lucru” (1 Ioan 2:20)

Ai purtat vreodată o conversație cu cineva în mintea ta? Așa-i că ai jucat când rolul unuia, când rolul celuilalt? Deci, gândește-te la următorul lucru: dacă poți avea o conversație cu tine însuți în mintea ta, nu crezi că și Dumnezeu poate avea o conversație cu tine în mintea ta? Dar aici intervine următoarea problemă: mințile noastre nu sunt demne de încredere, deoarece le-am poluat cu multă mizerie. Și de aceea, noi ne îndoim de capacitatea Sa de a ne vorbi prin gândurile noastre. Când Dumnezeu te răscumpără, El începe să-ți înnoiască mintea (vezi Romani 12:2).

Apostolul Pavel scrie: „Cine a cunoscut gândul Domnului, ca să-I poată da învăţătură?” Noi însă avem gândul lui Hristos.” (1 Corinteni 2:16). Ai înțeles? Când Dumnezeu te mântuie, El începe să-Și planifice și să Își transmită intențiile prin tine. El vorbește prin numeroase și diferite canale – mintea ta este doar unul dintre ele. Biblia spune: „Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea” (Filipeni 2:13). Să remarcăm sintagma „voința și înfăptuirea.” De fapt, Dumnezeu îți va direcționa voința și va crea în tine dorința de a face ceea ce Îi face Lui plăcere. Și în călăuzirea Sa găsim perseverență.

Când ai dorința de a face ceva și acel ceva tot revine în mintea ta, cu siguranță Dumnezeu vrea să-ți vorbească. De aceea este crucial să-ți monitorizezi mintea și să evaluezi gândurile pe care le întreții. Domnul Isus a zis: „voi sunteţi curaţi, din pricina cuvântului pe care vi l-am spus” (Ioan 15:3). Curăță-ți mintea în fiecare zi prin Cuvântul lui Dumnezeu, și rămâi pe frecvență pentru a auzi ce-ți spune El!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ezra 8:31-36; 9:1-4

În timpul primei întoarceri în Ierusalim, Cirus înmânase iudeilor repatriaţi un număr dintre vasele Casei lui Dumnezeu. Nici Ezra, nici însoţitorii lui n-au plecat cu mâinile goale. Împăratul şi anturajul său, ca şi israeliţii care au rămas în exil, au dat daruri pentru templu.

Cu această bogăţie care ar fi putut atrage jefuitori, firava caravană fără escortă (dar protejată de mâna bună a lui Dumnezeu) a ajuns la Ierusalim. Prima lor preocupare este să înmâneze preţioasa încărcătură preoţilor responsabili. Apoi „repede”, în acord cu ordinul pe care-l primiseră (7.17), aduc sacrificii.

Să ne gândim la „talanţii” care ni s-au încredinţat pentru drum (Matei 25.15). Ce valoare adăugăm noi tuturor acestor daruri pe care ni le-a acordat Domnul: sănătate, inteligenţă, memorie şi, mai presus de toate, Cuvântul Lui? Când vom ajunge în cetatea cerească, totul va fi cântărit şi numărat la scara de valori a sanctuarului (vezi v. 33; Luca 12, sf. v. 48).

Totuşi, întoarcerea lui Ezra este umbrită  dintr-o dată de ceea ce aude despre popor. Astfel, asistăm la o scenă de durere şi de lacrimi. „Râuri de apă curg din ochii mei, pentru că nu se păzeşte legea Ta” spune psalmistul (Ps. 119.136).