Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “noiembrie 24, 2020”

24 Noiembrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Prin credință, Avraam, când a fost încercat, l-a adus jertfă pe Isaac; și el, care își însușise promisiunile, oferea jertfă pe singurul său fiu.

Evrei 11.17


Este bine să observăm că Dumnezeu ne face o mare cinste atunci când ne testează inimile. Nu citim nicăieri că «Domnul la testat pe Lot». Nicidecum! Sodoma la testat pe Lot; el nu a ajuns niciodată la acea stare înaltă care să permită încercarea lui de către Dumnezeu Însuși. Era mult prea evident că între inima lui și Dumnezeu era o distanță atât de mare, încât nu mai era nevoie de cuptorul de foc pentru a da la iveală acest lucru. Sodoma nu ar fi reprezentat niciodată o ispită pentru Avraam. Acest lucru sa putut vedea în mod clar din întâlnirea pe care Avraam a avuto cu împăratul Sodomei, în Geneza 14. Dumnezeu știa foarte bine că Avraam Îl iubea pe El cu mult mai mult decât iubea Sodoma, dar a vrut să scoată în evidență că slujitorul Său Îl iubea mai presus decât oricine și orice, punând mâna pe acela care era cel mai aproape de el și cel mai scump inimii lui.

„Ia acum pe fiul tău, pe singurul tău fiu, … pe Isaac.” Da, pe Isaac, copilul promisiunii, ținta speranței îndelung amânate, obiectul iubirii părintești și acela în care urmau să fie binecuvântate toate națiunile pământului! Acest Isaac trebuie să fie oferit ca arderedetot. Iată o încercare de credință cu mult mai prețioasă decât aurul care piere și care totuși este încercat prin foc, ca să aibă ca urmare: laudă, glorie și onoare (1 Petru 1.7).

Dacă Avraam nu sar fi sprijinit din toată inima pe Domnul, nar fi putut asculta fără șovăire de o poruncă prin care era pus la o încercare atât de grea. Dar Dumnezeu Însuși era sprijinul viu și statornic al inimii sale și de aceea era pregătit să renunțe la tot pentru El.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Prindeți-ne vulpile, vulpile cele mici, care strică viile.

Cântarea Cântărilor 2.15



Lucruri mici

Într-un parc dintr-o țară mediteraneeană, printre multele plante de o rară frumusețe aflate acolo, un sicomor încânta privirea tuturor prin înfățișarea sa falnică și atrăgătoare. De la o vreme însă, frunzișul sicomorului a început să se ofilească și într-o zi pomul chiar s-a uscat din rădăcină. Proprietarul acelui parc a povestit ce s-a întâmplat cu sicomorul de s-a uscat. Într-o zi observase cum un vierme se avântase să escaladeze pomul și căuta să intre sub coajă. Tocmai atunci acolo se afla și un botanist. Fiindcă stăpânul a vrut să omoare viermele, botanistul l-a rugat să lase viermele să intre sub coaja pomului pentru a observa ce avea să se întâmple. Și ce anume a reușit să facă un singur vierme mic unui pom așa de mare și de frumos? După doi ani, sicomorul cel falnic odinioară devenise o buturugă.

În viața spirituală a oamenilor se găsesc astfel de „viermi” ai păcatului, mici, dar care se infiltrează sub „coaja” vieții lor. Un singur păcat, pe care îl consideră mic, poate strica via cea mare a vieții. Este de ajuns un singur gând rău, ca să zămislească o mare nenorocire. Atenție deci, păcatul pândește la ușa inimilor noastre! Lucrurile mici pot strica lucrări mari! Persoana lui Hristos este izvorul divin al întregii prospețimi și energii spirituale. În El sufletul găsește tot ce are nevoie cu adevărat. Lui trebuie să ne încredințăm pe noi înșine pentru a ne oferi puterea de a înțelege pericolele lucrurilor mici, dar care sunt dăunătoare sufletului.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DĂ DOVADĂ DE MILĂ (3) – Fundația S.E.E.R. România

„Fiţi… miloşi…” (1 Petru 3:8)


Compasiune înseamnă „să fii părtaș la pasiunea altcuiva.” Cum să faci asta? Ai putea, de exemplu, să descoperi motivul pentru care cealaltă persoană este atât de stresată și de deprimată. Ce o preocupă, de ce este așa de pătimașă și cum ai putea tu să te implici? Sau poate că tocmai a fost diagnosticată cu o boală (hipertensiune, diabet, artrită, cancer etc.). Ce ar trebui să faci tu, când fratele sau verișorul tău plănuiește o nuntă sofisticată sau a cumpărat o casă nouă într-un cartier luxos? Poate un coleg tocmai a obținut o promovare, iar restul colegilor sunt plini de invidie și de resentimente. Atitudinile sunt schimbătoare în cele mai bune condiții – și indiscutabil sunt urâte în cele mai rele condiții! Însă persoana care a fost promovată radiază, așa că intră în pasiunea ei și radiază împreună cu ea! Poate un cunoscut de-al tău a pierdut o persoană dragă și nu știi ce să-i spui. Nu spune nimic; fii doar alături de el!

Biblia ne spune: „Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură; plângeţi cu cei ce plâng” (Romani 12:15). Cu alte cuvinte, dacă cineva suferă, suferă împreună cu el; și dacă este fericit, bucură-te cu el și pentru el! Ia parte la pasiunea lui – acesta este modul în care dai dovadă de compasiune! În efortul nostru de a părea sfinți, suntem duri și insensibili uneori. Iată ce a afirmat Apostolul Pavel despre această problemă: „Ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi prea iubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare.” (Coloseni 3:12). Unii dintre noi avem mai mult de muncit la asta decât alții. Dar nu există alternativă! Biblia spune: „Să fiţi cu aceleaşi gânduri, simţind cu alţii, iubind ca fraţii, miloşi, smeriţi.” Asta te include și pe tine, nu-i așa? Așadar, astăzi – ia parte la pasiunea cuiva!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ezra 8:1; 8:15-30


Adunarea îşi face tabăra lângă râul Ahaba. Pentru a-şi completa rândurile, Ezra trebuie să trimită după unii dintre leviţi. „Puţini sunt lucrătorii“
şi
„mare este secerişul“ le spune Domnul ucenicilor Săi (Matei 9.37). Astăzi, El priveşte asupra tuturor răscumpăraţilor Săi de pe pământ şi îi ştie pe nume pe aceia care vor să-I slujească cu adevărat.

Este acum totul gata pentru plecare? Nu; un lucru esenţial lipseşte încă! Întocmai cum un călător nu pleacă fără să-şi studieze mai înainte harta, lui Ezra îi este necesar să cunoască drumul pe care trebuie să-l urmeze şi, în consecinţă, Îl consultă pe Domnul. „Calea cea dreaptă pentru noi şi pentru copiii noştri” nu este oare cea a ascultării depline de Dumnezeu? Hristos a fost primul care a evidenţiat-o în această lume (1 Petru 2.21), astfel încât Scriptura, care ne descoperă paşii desăvârşiţi ai căii Lui, devine într-un fel o „hartă rutieră” pentru noi. Vai, adesea pierdem calea sigură şi adevărată, pentru că mergem pe căile întortocheate ale voinţei noastre!

Smerenia, dependenţa, încrederea în Dumnezeu şi nu  în om sunt câteva dintre lecţiile binecuvântate pe care le învăţăm în compania lui Ezra … sau, mai degrabă, în compania Domnului Isus.

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: