27 Noiembrie 2020
„Ieșiți din mijlocul lor și fiți despărțiți”, spune Domnul; și „nu atingeți ce este necurat, și Eu vă voi primi; și vă voi fi Tată și voi Îmi veți fi fii și fiice”, spune Domnul Cel Atotputernic.
2 Corinteni 6.17,18
Aici nu este vorba despre relația tainică de copii, formată prin acțiunea lucrării divine, ci de recunoașterea publică a poziției de fii prin separarea de rău.
Cititorul va face bine să înțeleagă această diferență importantă. Ea este de o mare valoare practică. Nu devenim fii ai lui Dumnezeu prin faptul că ne separăm de lume – „pentru că toți sunteți fii ai lui Dumnezeu, prin credința în Hristos Isus” (Galateni 3.26). „Dar tuturor celor care Lau primit lea dat dreptul să fie copii ai lui Dumnezeu: celor care cred în Numele Lui, care au fost născuți nu din sânge, nici din voia cărnii, nici din voia omului, ci din Dumnezeu” (Ioan 1.12,13). „El, potrivit voii Sale, nea născut prin Cuvântul adevărului” (Iacov 1.18). Devenim copii ai lui Dumnezeu prin nașterea din nou, care – mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu! – este o lucrare divină de la un capăt la altul. Ce contribuție am avut noi la nașterea noastră naturală? Și ce contribuție am putea avea la nașterea noastră spirituală? Niciuna!
Dar, de cealaltă parte, trebuie să ne amintim că Dumnezeu nui poate recunoaște în mod public și nu Se poate identifica decât cu aceia care, prin har, caută să umble întrun fel vrednic de El – un fel care se potrivește fiilor și fiicelor Domnului Atotputernic. Dacă purtarea noastră nu are caracterul Lui, dacă ne amestecăm cu tot felul de lucruri greșite și dacă ne înjugăm la un jug nepotrivit cu cei necredincioși, atunci cum neam aștepta ca Dumnezeu să ne recunoască, în mod public, ca fii ai Săi? Citim, în Evrei 11, despre aceia care au mărturisit „că sunt străini și călători pe pământ” și care au arătat „clar că ei caută o patrie”; despre unii ca aceștia ni se spune că „Dumnezeu nu Se rușinează de ei, ca să fie numit Dumnezeul lor”. El a putut să Se identifice în mod public cu ei și să recunoască faptul că Îi aparțineau.
C. H. Mackintosh
Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în împărăția cerurilor, ci cel care face voia Tatălui Meu care este în ceruri.
Matei 7.21
Cinci minute după moarte (3)
Nu este suficient să te supui unor învățături religioase, să te identifici cu o anumită biserică și să fii sârguincios în activități religioase și în fapte bune! Domnul Isus spune: „Nu oricine-Mi zice: «Doamne, Doamne!» va intra în împărăția cerurilor, ci cel care face voia Tatălui Meu care este în ceruri. Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne!» N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi demoni în Numele Tău? Și n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău? Atunci le voi spune curat: «Niciodată nu v-am cunoscut; depărtați-vă de la Mine, voi toți care lucrați fărădelege»” (Matei 7.21-23). Care este deci voia lui Dumnezeu? Însuși Hristos ne dă răspunsul: „Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu, ca voi să credeți în Acela pe care El L-a trimis” (Ioan 6.29). Numai prin credința în Isus Hristos este posibil să fii salvat, nu pe baza unor fapte. „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1.12).
După moarte nu mai există nicio posibilitate de a fi salvat. Astăzi Dumnezeu vă dă ocazia de a vă împăca cu El. Primiți acum oferta Sa! Nu veți regreta niciodată această hotărâre!
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
NU TE AGĂȚA DE OAMENI! (2) – Fundația S.E.E.R. România
„Nu toţi sunt dintre ai noştri.” (1 Ioan 2:19)
În viața noastră există persoane cu care ne înțelegem bine și persoane cu care nu ne înțelegem. În unele cazuri, nici nu trebuie! Și vrem să fim bine înțeleși: aici nu vorbim despre a fi neiubitor, insensibil sau de a crea vrajbă. Apostolul Pavel a spus: „Dacă este cu putinţă… trăiţi în pace cu toţi oamenii.” (Romani 12:18). Noi vorbim aici despre oamenii de care Dumnezeu ne spune în mod clar să ne îndepărtăm, și să nu avem nicio legătură cu ei (vezi 2 Corinteni 5:11). Când e vorba despre cei care nu au ce căuta în viața ta, iată două lucruri pe care să le iei în considerare: primul este revelația. Biblia spune: „Ei au ieşit din mijlocul nostru, dar nu erau dintre ai noştri. Căci dacă ar fi fost dintre ai noştri, ar fi rămas cu noi; ci au ieşit, ca să se arate că nu toţi sunt dintre ai noştri.” Așa cum nu poți pune un dop pătrat la o sticlă rotundă sau cum nu poți amesteca uleiul cu apa, tot la fel există oameni care pur și simplu nu au ce căuta în viața ta. Al doilea aspect este separarea.
Apostolul Pavel spune: „Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci… cum poate sta împreună lumina cu întunericul? Ce înţelegere poate fi între Hristos şi Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios? Cum se împacă Templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi suntem Templul Dumnezeului celui viu, cum a zis Dumnezeu: „Eu voi locui şi voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu.” De aceea: „Ieşiţi din mijlocul lor, şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi vă voi primi. Eu vă voi fi Tată, şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice” (2 Corinteni 6:14-16). Așa că, atunci când Dumnezeu îți spune că o relație nu este bună pentru tine, ascultă-L și supune-te!
de Jean Koechlin
Ezra 10:1-19
Exemplul lui Ezra făcuse deja ca „toţi cei care tremurau la cuvintele Dumnezeului lui Israel” să se smerească împreună cu el (9.4). Acum, ca răspuns la rugăciunea lui, acelaşi simţământ se trezeşte în inimile unei mulţimi foarte mari de oameni din Israel, bărbaţi, femei şi copii (v. 1). Tinereţea (să fii tânăr) nu te poate împiedica să te întristezi de ceea ce-L dezonorează pe Dumnezeu. Aceste căsătorii cu persoane străine amintesc acelora dintre noi care sunt credincioşi despre mondenitate. „Nu vă înjugaţi nepotrivit cu cei necredincioşi; pentru că ce legătură este între dreptate şi fărădelege sau ce comuniune are lumina cu întunericul”? (2 Cor. 6.14).
Oare n-am permis noi în multe ocazii acestui intrus să pătrundă în casele şi în vieţile noastre? Tinerii au fost, adesea, primii care l-au introdus în casele părinţilor lor.
Ei bine! Nu este de ajuns să descoperim acest rău în lumina Cuvântului şi să ne smerim. Trebuie să acţionăm despărţindune de el. Aceasta va implica, spre exemplu, să ne examinăm obiceiurile cu o reală severitate: cărţile din biblioteca noastră, hainele, obiectele de toaletă…, ca să îndepărtăm fără milă toate lucrurile „străine”.
Este o misiune neplăcută, care va dura probabil un timp (v.13), dar acesta este preţul pentru reluarea relaţiilor fericite cu Domnul.
Mana Zilnica 