4 Noiembrie 2020
Cât de plăcute sunt locașurile Tale, Doamne al oștirilor!
Psalmul 84.1
Inima care L-a găsit pe Dumnezeu tânjește după a locui împreună cu El. Această dorință i-a făcut pe ucenici, pe muntele schimbării la față, să ridice acolo trei corturi. Totul avea un caracter iudaic, bineînțeles, însă ei nu puteau suferi gândul că Domnul avea să plece. Doreau ca El să rămână cu ei; doreau să-L țină aici jos. Domnul nu putea rămâne aici, însă le-a lăsat, lor și nouă, cuvinte de mângâiere, precum: „Să nu vi se tulbure inima; credeți în Dumnezeu, credeți și în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locuințe. Dacă nu ar fi așa, v-aș fi spus; pentru că Mă duc să vă pregătesc un loc” (Ioan 14.2).
Un lucru nou este scos aici în evidență, într-un mod minunat, anume că omul va locui împreună cu Dumnezeu, în casa Lui Însuși. Domnul Isus nu putea sta cu preaiubiții Săi ucenici aici, fiindcă pământul este întinat, însă El îi va lua pe cei ai Săi la Sine Însuși, acolo unde este sfințenie și unde orice lucru este potrivit cu nevoile și cu cerințele sfințeniei. Cei ai Săi vor locui împreună cu El. „Tată, doresc ca aceia pe care Mi i-ai dat Tu să fie și ei cu Mine unde sunt Eu” (Ioan 17.24).
Primul gând în inima lui Moise, în timp ce reamintea de minunile și de harul eliberator al lui Dumnezeu, era dorința de a-I construi o casă: „El este Dumnezeul meu și Îi voi face o locuință” (Exod 15.2). Versetul 13 însă ne oferă gândul deplin al credinței: „Prin îndurarea Ta, ai condus poporul pe care l-ai răscumpărat; l-ai călăuzit prin puterea Ta spre locuința sfințeniei Tale”. În versetul 17 găsim promisiune clară cu privire la acest lucru nou: o locuință împreună cu Dumnezeu, locuință pe care El Însuși a făcut-o. Iată ce va face El pentru ei; nu doar o odihnă în pustie, ci scopul binecuvântat al lui Dumnezeu de a-i aduce în sanctuarul său, pe care El Însuși l-a făcut! Omul să locuiască împreună cu Dumnezeu! Minunat lucru! Gândul cu privire la acest lucru nou îmi umple sufletul cu cea mai adâncă bucurie.
J. N. Darby
Inima este nespus de înșelătoare și deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască? Eu, Domnul, cercetez inima.
Ieremia 17.9
Remediu pentru inimă
Un comerciant a fost invitat de un fabricant la o petrecere. Acesta avea o vilă frumoasă și impunătoare într-un parc. La petrecere erau prezenți cam o sută de invitați. Întâlnindu-și gazda, comerciantul i-a zis:
— Dragul meu, ce bine îți merge! Trăiești ca un rege; ai o proprietate frumoasă, o fabrică importantă, o soție bună și copii încântători.
— Da, ai dreptate; îmi merge bine. Dar nu mă întreba cum merge aici, înăuntru! și a arătat spre inimă.
În lumea în care trăim, noțiunile despre familie, societate, sinceritate, adevăr, respect și prietenie au ajuns astăzi în decădere. Oamenilor li se expun tot felul de abateri de la bunul simț. Te îngrozești numai când vezi titlurile de ziare sau de cărți – ce să mai spunem când le citești! La tot pasul găsești jocuri de noroc, tot ce mulțumește mândria omului, distracții care duc de multe ori la păcat și la robie. Nimic însă pentru inimă! Nimic pentru aspirațiile înalte ale sufletului omului! Ce poate fi mai nefericit decât o inimă bolnavă? Toate ofertele lumii nu pot aduce nicio rază de speranță!
Singurul remediu îl găsim în credința în Domnul Isus. Mântuitorul vrea și poate să ne dăruiască o inimă nouă și un sens nou în viață. Pentru aceasta Și-a dat viața la crucea de pe Golgota. Să ne punem încrederea în acest Mântuitor!
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
BAZEAZĂ-TE PE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU (2) – Fundația SEER
„Făgăduinţa Ta îmi dă iarăşi viaţă” (Psalmul 119:50)
Bazează-te pe Cuvântul lui Dumnezeu când ești în suferință! Uneori Dumnezeu te scoate din situația în care te găsești. Alteori, El te trece prin ea și te face mai puternic, dovedindu-Și dragostea și credincioșia față de tine. Uneori, El te scapă de durere; alteori, El te sprijină în mijlocul durerii. Dacă astăzi ești în suferință, citește următoarele promisiuni din Cuvântul lui Dumnezeu și bazează-te pe ele: „Aceasta este mângâierea mea în necazul meu: că făgăduinţa Ta îmi dă iarăşi viaţă.” (Psalmul 119:50) „Fă ca bunătatea Ta să-mi fie mângâierea, cum ai făgăduit robului Tău! Să vină peste mine îndurările Tale, ca să trăiesc, căci Legea Ta este desfătarea mea.” (Psalmul 119:76-77). „Priveşte-mă şi ai milă de mine, căci sunt părăsit şi nenorocit. Neliniştea inimii mele creşte: scoate-mă din necazul meu! Uită-Te la ticăloşia şi truda mea, şi iartă-mi toate păcatele mele.” (Psalmul 25:16-18). „Când strigă cei fără prihană, Domnul aude, şi-i scapă din toate necazurile lor. Domnul este aproape de cei cu inima înfrântă, şi mântuieşte pe cei cu duhul zdrobit. De multe ori vine nenorocirea peste cel fără prihană, dar Domnul îl scapă totdeauna din ea. Toate oasele i le păzeşte, ca nici unul din ele să nu i se sfărâme.” (Psalmul 34:17-20). „Vindecă-mă, Tu, Doamne, şi voi fi vindecat; mântuieşte-mă Tu, şi voi fi mântuit; căci Tu eşti slava mea!” (Ieremia 17:14). Putem observa că promisiunile lui Dumnezeu ne dau viață și ne mângâie în toate necazurile noastre.
Biblia este o rețetă de la Marele Doctor Însuși, iar eticheta medicamentului spune așa: „Fără contraindicații! Se administrează ori de câte ori este nevoie!”
de Jean Koechlin
2 Cronici 31:9-21
Împăratul îi întreabă pe preoţi şi pe leviţi cu privire la „grămezi„. În acelaşi fel, Domnul ia notă de tot ceea ce dăm (sau nu dăm) pentru El. Vor fi totdeauna lucruri puţine: „cinci pâini de orz şi doi peştişori”, dar El le poate transforma în mare abundenţă. Şi încă va mai rămâne ceva după ce fiecare se va fi săturat (v.10; vezi Ioan 6.12 şi de asemeni Maleahi 3.10). Nimic din ceea ce ne dă Dumnezeu nu trebuie să se piardă sau să se risipească.
Sunt desemnaţi supraveghetori şi administratori. Funcţiile lor constau pentru unii în a veghea asupra proviziilor, iar pentru ceilalţi în a „împărţi cu credincioşie fraţilor lor” (v. 15). „Încolo”, spune apostolul, „se cere administratorilor ca fiecare să fie găsit credincios”(1 Corinteni 4.2). Pavel însuşi a dat un exemplu în acest sens, când a mers personal la Ierusalim ca să ducă darurile strânse pentru sfinţii de acolo (Romani 15.25-26; 1 Corinteni 16.3-4). Dar această credincioşie este la fel de importantă când este vorba de hrana
spirituală a poporului lui Dumnezeu.
Ezechia a făcut ceea ce era bine şi drept şi adevărat. „A lucrat cu toată inima”. Frumos rezumat al activităţii sale. Fie ca Domnul să poată spune acelaşi lucru despre fiecare dintre noi la sfârşitul lucrărilor noastre!
Mana Zilnica 