Mana Zilnica

Mana Zilnica

3 Noiembrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Domnul spusese lui Avram: „Ieși din țara ta și din rudenia ta și din casa tatălui tău, în țara pe care ți-o voi arăta”.

Geneza 12.1


Credința poate adormi atunci când ne preocupăm cu propriul confort și nu cu planul lui Dumnezeu. Avraam n-a căzut în această cursă. El a schimbat ceea ce îi era familiar cu ceea ce îi era necunoscut și, în consecință, a primit multe binecuvântări.

Trăirea prin credință este răspunsul corect atunci când Dumnezeu ne cheamă să mergem înainte. Chemarea sa poate veni la noi la orice vârstă și în orice situație. Avraam avea șaptezeci și cinci de ani când și-a început călătoria. David era un tânăr păstor atunci când a fost uns ca împărat (1 Samuel 16.11-13). Pavel L-a întâlnit pe Domnul pe când mergea să-i prindă pe cei credincioși din Damasc; după convertirea sa, el a devenit instrumentul Domnului pentru mântuirea națiunilor (Fapte 9.1-6; 22.21). Chemarea noastră poate nu va fi atât de radicală, însă va implica întotdeauna înaintarea prin credință.

A urma chemarea lui Dumnezeu include și momente de punere la încercare. Avraam, ca fiecare dintre noi, a avut biruințe și căderi. Chemarea de a-și părăsi țara a fost întâmpinată cu o credință puternică și cu o acțiune imediată. Ca rezultat, Domnul a promis o mare binecuvântare pentru el și pentru urmașii lui. O foamete a produs însă un răspuns diferit din partea lui Avraam: o coborâre în Egipt, o minciună cu privire la relația lui cu Sara și o mustrare din partea lui faraon. Răspunsul nostru la poruncile lui Dumnezeu are o mare importanță (vedeți Geneza 12.10-20). Prin acțiunile noastre putem aduce binecuvântări sau suferințe.

Ascultarea de Domnul poate fi uneori inconfortabilă. Cei care ne sunt aproape pot pune la îndoială motivațiile noastre sau pot fi împotriva deciziilor pe care le luăm. În consecință, câteodată putem fi tentați să nu facem ceea ce Dumnezeu ne cere. Credința însă ne ține pe drumul ascultării, ne face să înaintăm pe el și să experimentăm astfel binecuvântările care decurg din relația cu Hristos.

T. Hadley, Sr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

„V-am iubit”, zice Domnul! Și voi ziceți: „Cu ce ne-ai iubit?”.

Maleahi 1.2



Dragostea lui Dumnezeu

Dumnezeu permite să se vestească evanghelia în timpul actual de har. El ne spune tuturor: „V-am iubit”. Dar mulți pun această afirmație sub semnul întrebării. Ei cred că Dumnezeu nu-i iubește, pentru că au trecut prin multe încercări. Ei nu înțeleg de ce o duc așa de greu și Îl întreabă cu amărăciune pe Dumnezeu: „Cu ce ne-ai iubit?”.

Nici eu nu pot să înțeleg tot ce permite Dumnezeu în viața mea. Totuși, sunt convins că El mă iubește. El mi-a dat o dovadă de netăgăduit: „Dragostea lui Dumnezeu față de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El” (1 Ioan 4.9).

Din dragoste pentru mine, Dumnezeu L-a trimis pe singurul Său Fiu pe pământ și L-a dat la moarte, pentru ca vina mea să poată fi ștearsă. Cu toate că eu am păcătuit împotriva Lui și nu am întrebat de El, Dumnezeu m-a primit când m-am întors la El prin credința în Mântuitorul Isus Hristos. Niciodată nu voi putea înțelege că Dumnezeu m-a iubit așa de mult. Totuși Biblia mă asigură că nimic și nimeni nu mă poate despărți de dragostea Sa (Romani 8.39).

Nimeni nu poate să spună: Dumnezeu nu mă iubește! Crucea de la Golgota arată contrariul. Acolo Dumnezeu L-a jertfit pe Fiul Său din dragoste pentru toți oamenii, ca oricine crede în Domnul Isus să fie mântuit.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ-ȚI STABILEȘTI SCOPURILE (3) – Fundația SEER

„Încrede-te în Domnul din toată inima ta, şi nu te bizui pe înţelepciunea ta” (Proverbele 3:5)


Încrede-te în Domnul mai mult decât te încrezi în tine însuți! Asta nu înseamnă că trebuie să-ți trăiești viața îndoindu-te de tine însuți, criticându-te sau fiindu-ți teamă să acționezi, ca nu cumva să faci vreo greșeală. Când recunoști și îmbrățișezi planul lui Dumnezeu pentru viața ta, ai acces la puterea de care ai nevoie pentru a-l duce la îndeplinire. Falsa smerenie îți va crea un handicap spiritual, mental și emoțional, și te va împiedica să înaintezi.

Când Dumnezeu l-a chemat pe Ieremia să fie profet, el a protestat: „Sunt un copil!” (Ieremia 1:6). Dar ascultă ce i-a zis Dumnezeu: „Nu zice: „sunt un copil” (v. 7). Pentru că „moartea şi viaţa sunt în puterea limbii” (Proverbele 18:21), tu trebuie să înveți să rostești Cuvântul lui Dumnezeu peste viziunea pe care ți-a dat-o El. Da, e o greșeală să crezi că poți juca rolul lui Dumnezeu sau că El îl va juca pe al tău. Dar odată ce înțelegi care este misiunea ta și te alimentezi din puterea Sa, poți începe să crezi că vei reuși, indiferent care sunt obstacolele care îți pot apărea în cale. Când știi că faci voia lui Dumnezeu, că faci ce ți-a spus El, poți avea încredere fermă în aceste versete: „Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, zice Domnul oştirilor!” (Zaharia 4:6). „Unul singur dintre voi urmărea o mie din ei, căci Domnul, Dumnezeul vostru, lupta pentru voi, cum v-a spus.” (Iosua 23:10). „În ziua când Te-am chemat, m-ai ascultat, m-ai îmbărbătat şi mi-ai întărit sufletul.” (Psalmul 138:3).

Tu nu ești singur astăzi – Dumnezeu este cu tine!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 31:1-8


Israeliţii care au răspuns chemării lui Ezechia au trăit experienţa prezenţei Domnului şi a bucuriei pe care ea o aduce. Ei pleacă acum, plini de entuziasm, pe întreg cuprinsul ţării, pentru a distruge toate urmele religiei idolatre. După ce au experimentat în mod personal valoarea adevăratei închinări din partea lui Israel, ei realizează acum cât de mult se depărtaseră de ea înainte.

Acesta este un adevăr de o importanţă vitală! Pentru a fi în stare să judeci răul, trebuie înainte de orice să-L fi întâlnit pe Domnul. Nu poţi să-i ceri cuiva să respingă lumea şi idolii ei; asta ar însemna să-ţi pierzi timpul. Mai întâi trebuie să-i conducem la Isus şi apoi să aşteptăm roadele. Iată lecţia pe care ne-o oferă aici Ezechia!

Binefacerea nu se desparte de celelalte jertfe (vezi Evrei 13.15-16). Cele dintâi roade şi zeciuielile sunt strânse în grămezi în perioada dintre cele două mari sărbători anuale care au urmat celei a Paştelui: Cincizecimea, în luna a treia, şi sărbătoarea Corturilor, în luna a şaptea (v.7). Împăratul aduce din averile lui ceea ce este necesar pentru arderile-de-tot şi poporul îl imită, cum făcuse deja când distrusese falşii dumnezei. Forţa exemplului este mai mare decât cea a cuvintelor. Să nu uităm faptul acesta şi în ceea ce ne priveşte pe noi (vezi 2 Tes. 3.7-9).

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: