8 Noiembrie 2020
Un astfel de mare preot ne trebuia: sfânt, fără răutate, fără pată, despărțit de păcătoși și făcut mai presus decât cerurile.
Evrei 7.26
Adesea spunem despre preoția Domnului Isus că este mai bună decât cea levitică. Să vedem însă câteva dintre motivele pe care Epistola către Evrei ni le oferă în această privință.
1. Preoția Lui este de un ordin superior – este o preoție melhisedehică. În contrast cu preoții leviți, care erau rânduiți potrivit legii unei porunci pământești, Hristos este rânduit potrivit puterii unei vieți nepieritoare (Evrei 7.11-16).
2. Preoția Lui este continuă și neschimbătoare. El nu va muri niciodată, spre deosebire de preoții leviți (Evrei 7.23,24).
3. El este sfânt, fără răutate și fără pată, în contrast cu preoții de sub lege, care erau oameni păcătoși și care, prin urmare, trebuiau să aducă jertfe mai întâi pentru ei înșiși (Evrei 7.26,27).
4. El a adus o jertfă pentru păcat perfectă atunci când S-a jertfit pe Sine Însuși, în contrast cu jertfele levitice care niciodată nu puteau înlătura păcatul (Evrei 10.11,12).
5. Preoția Sa oferă acces tuturor celor credincioși în însăși prezența lui Dumnezeu. Preoția levitică nu putea oferi niciodată așa ceva (Evrei 4.14-16).
6. El este perfect capabil să simpatizeze cu slăbiciunile celor ai Săi, lucru pe care preoții levitici nu-l puteau face decât parțial (Evrei 4.14-16).
7. Marii preoți din vechime intrau într-un Loc Preasfânt făcut de mâini. Hristos a intrat în cerul însuși, pentru a Se înfățișa înaintea lui Dumnezeu pentru noi (Evrei 9.24). Prin urmare, având un asemenea Mare Preot, să ne apropiem de El cu o inimă adevărată și cu o deplină siguranță a credinței (Evrei 10.19-25).
G. W. Steidl
Voi erați morți în greșelile și în păcatele voastre, în care trăiați odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului.
Efeseni 2.1,2
Ce a făcut Dumnezeu pentru noi
Cu cât devenim mai conștienți de pustiul provocat de păcat în viața noastră, cu atât mai bine recunoaștem cât de mult a lucrat Dumnezeu în harul Său pentru mântuirea noastră.
Înainte de pocăința noastră ne aflam într-o stare rea: pentru Dumnezeu eram morți în păcatele noastre. În același timp am trăit în lume și sub influența diavolului. Am făcut voia proprie și am dus o viață păcătoasă, care nu a avut nicio valoare pentru Dumnezeu.
În Romani 3 este scris: „Nu este niciun om drept, niciunul măcar. Nu este niciunul care să aibă pricepere, nu este niciunul care să-L caute pe Dumnezeu”. Aceste cuvinte se referă și la noi. Noi nu am trăit corect și drept. Mai mult: eram încăpățânați și nu voiam să ne întoarcem de pe calea greșită. În inima noastră nu exista nicio dorință după Dumnezeu, care este drept și plin de bunătate.
Dar Dumnezeu a luat inițiativa. Rezolvarea trebuia să vină din partea Lui. Ce a făcut El? A încercat El să ne educe, să ne îmbunătățească sau să ne învețe? Nu, nicidecum! Pentru mântuirea noastră a fost nevoie de mult mai mult.
Pentru a ne scoate din starea noastră de moarte, El ne-a dăruit o viață nouă: „Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea Lui cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morți în greșelile noastre, ne-a adus la viață împreună cu Hristos …” (Efeseni 2.4).
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
BAZEAZĂ-TE PE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU (6) – Fundația SEER
„Aş dori să mă mut şi să fiu împreună cu Hristos, căci ar fi cu mult mai bine” (Filipeni 1:23)
Bazează-te pe Cuvântul lui Dumnezeu când moartea îți ia pe cineva drag. Satan va încerca să te tulbure cu gânduri de remușcare referitor la ce ai făcut și ce nu ai făcut pentru persoana iubită, câtă vreme era în viață. Nu-l asculta! Biblia îl numește „pârâșul” și „acuzatorul”. În schimb, bucură-te că persoana pe care ai iubit-o, era într-o relație bună cu tine și cu Domnul, și că vă veți reîntâlni în ceruri pentru veșnicie.
Oprește-te și jelește, iar când această perioadă va lua sfârșit, bazează-te pe Cuvântul lui Dumnezeu: „Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde. Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El.” (1 Tesaloniceni 4:13-14). „Trupul este semănat în putrezire, şi înviază în neputrezire; este semănat în ocară, şi înviază în slavă; este semănat în neputinţă, şi înviază în putere.” (1 Corinteni 15:42-43).
„Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu, şi aveţi credinţă în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.” (Ioan 14:1-3).
Apostolul Pavel scrie: „Aş dori să mă mut şi să fiu împreună cu Hristos, căci ar fi cu mult mai bine.” Sprijină-te pe aceste cuvinte din Scriptură și vei găsi mângâiere atunci când treci prin asemenea dureri sufletești.
de Jean Koechlin
2 Cronici 33:14-25
Nu numai că harul lui Dumnezeu se lasă mişcat de rugăciunea stăruitoare a lui Manase, dar îi oferă încă o dată ocazia să repare, într-o anumită măsură, răul pe care-l făcuse mai înainte. În adevăr, există întoarceri la Dumnezeu şi pe patul de moarte. Dar dacă aceste întoarceri oferă posibilitatea salvării sufletului, ele nu mai lasă timp pentru a-I mai putea servi Domnului aici jos, pe pământ. Şi asta ar fi o pierdere mare pentru eternitate! (2 Corinteni 5.10; 1 Corinteni 3.15).
Dovada convertirii este dată de roadele ei. Toată Iuda este martoră a convertirii lui Manase. Falşii dumnezei, pe care-i servise atât de mult, sunt respinşi; închinarea la idoli este înlocuită de închinarea faţă de Domnul, în adevăr, semn al unei adevărate convertiri (1 Tesaloniceni 1.9). Acest cuvânt semnifică o întoarcere, o schimbare completă a direcţiei. Domnul Isus devine scopul vieţii, iar întreaga energie pusă până atunci în slujba lumii şi a păcatului este înlocuită prin devotamentul faţă de Domnul.
Amon n-a tras nici un profit de pe urma exemplului tatălui său (Ieremia 8. 12). Smerenia nu îşi găseşte loc în inima lui. De aceea trece „ca floarea câmpului” după expresia profetului: „Vântul Domnului suflă peste ea” (Isaia 40.6-7).
Mana Zilnica 