5 Septembrie 2020
DOMNUL ESTE APROAPE
Zidul a fost terminat în a douăzeci și cincea zi a lunii Elul, în cincizeci și două de zile. Și a fost așa: când au auzit toți vrăjmașii noștri, toate națiunile care erau în jurul nostru s-au temut; și au scăzut foarte mult în ochii lor și au cunoscut că lucrarea aceasta era făcută de la Dumnezeul nostru.
Neemia 6.15,16
Neemia (2)
Există multe lucruri care ne pot distrage și descuraja: bârfa, critica, lipsurile financiare, problemele de sănătate, conflictele, dorințele, lauda din partea altora etc. Toate acestea ne pot face să deviem de la planul desăvârșit al lui Dumnezeu. Scriptura însă ne oferă exemple de urmat, iar unul dintre ele este Neemia (Neemia 4.1-23; 5.1-19; 6.1-16). El ne învață despre valoarea:
Hotărârii. Neemia se temea de Domnul și s-a apucat conștiincios de lucrarea Lui. El nu avea o inimă împărțită. Dacă ne concentrăm atenția doar asupra lucrării lui Dumnezeu, ne vom putea preocupa cu ea, în ciuda dificultăților.
Ascultării. Domnul dorește să ne arate favoare, iar binecuvântarea Lui este întotdeauna peste noi atunci când ascultăm de El. Fiind conștienți de aprobarea Lui, putem avea încredere în momente dificile, așa cum a avut Neemia.
Responsabilității. Împăratul dorea ca Neemia să-i dea socoteală cu privire la lucrurile pe care le întreprindea. Într-o zi viitoare vom sta înaintea Domnului Isus și vom da socoteală cu privire la felul cum ne-am folosit resursele și darurile (1 Corinteni 3.12-15).
Consecvenței în viața de rugăciune. Când israeliții au fost ridiculizați, n-au putut face nimic pentru a pune capăt batjocurii din partea vrăjmașilor lor. Astfel că Neemia s-a rugat, iar poporul a primit putere pentru a continua lucrarea. Pe măsură ce complotul creștea, Neemia și cei împreună-lucrători cu el au strigat către Dumnezeu, care nu numai că le-a dat discernământ și pricepere, ci de asemenea a împiedicat planurile vrăjmașilor.
Neemia a încheiat lucrarea în doar cincizeci și două de zile. Dacă urmăm exemplul lui, Dumnezeu poate face lucruri mari și prin noi. Care dintre punctele de mai sus te va ajuta să birui tot ce te distrage de la lucrarea Domnului?
T. Hadley, Sr.
SĂMÂNȚA BUNĂ
Dumnezeu vorbește însă, când într-un fel, când într-altul, dar omul nu ia seama.
Iov 33.14
O întârziere binevenită
După ce a dat cale liberă unui tren sosit la ora fixată de program, șeful de gară s-a așezat liniștit, ca să-și savureze cafeaua de dimineață. Atunci s-au auzit pași grăbiți. Era un domn agitat care tocmai ajunsese în gară. Scăpase trenul de dimineață și aceasta i-a creat o stare de nervozitate profundă. Următorul tren urma să vină abia peste câteva ore. Cu amabilitatea lui bine cunoscută, șeful de gară i-a propus bărbatului care întârziase să ia loc în sala de așteptare. Fiindcă altă soluție nu era, omul a acceptat invitația. Pe o masă erau tot felul de pliante. Ca să treacă timpul mai repede, a început să le răsfoiască. Foarte curând a ajuns captivat de cele citite. Deoarece se apropia ora sosirii celuilalt tren, șeful de gară s-a simțit nevoit să-l atenționeze că mai era doar un minut până la sosirea trenului. Bărbatul a dorit să cumpere pliantul care i-a reținut așa de mult atenția. Șeful de gară i l-a oferit ca o mică amintire.
După câteva săptămâni, în aceeași gară a sosit iarăși acel bărbat. Fața lui radia de o bucurie interioară. Citind pliantul, el Îl găsise pe Mântuitorul. Ceea ce cândva fusese un mare regret pentru scăparea trenului, acum se transformase într-o mare bucurie cu urmări veșnice. Iată cum Dumnezeu, în harul Său, transformă micile noastre neîmpliniri într-o mulțumire cu urmări veșnice!
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
PUNE-ȚI FRÂU GURII! – Fundația SEER
„Îmi voi pune frâu gurii” (Psalmul 39:1)
Psalmistul are multe de spus despre pericolele pe care le poate genera limba. Se pare că el însuși trebuia să se păzească la acest capitol. „Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele, şi păzeşte uşa buzelor mele!” (Psalmul 141:3). „Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele gurii mele, şi cugetele inimii mele, Doamne…” (Psalmul 19:14). Doar pentru că îți vine în minte un gând nu înseamnă că trebuie să-l și verbalizezi! „Nebunul îşi arată toată patima, dar înţeleptul o stăpâneşte.” (Proverbele 29:11). Tu spui: „Dar nu am vrut să spun asta. Gândeam cu voce tare.” Poate nu ai gândit ceea ce ai vrut să spui, dar știi ce spune Domnul Isus? „din prisosul inimii vorbeşte gura.” (Matei 12:34). Ceea ce sălășluiește în inima ta, inevitabil, se face vizibil în exterior. Pune-te în locul celuilalt, ascultă ceea ce spui și întreabă-te cum ai reacționa tu. Când vorbești cu cineva, faptul de a fi acceptat și ascultat de acea persoană nu se datorează nivelului ridicat de decibeli, ci vine din abilitatea ta de a asculta, de a înțelege, de a fi preocupat, de a empatiza și de a răspunde cu înțelepciune. Și dacă niciunul din aceste lucruri nu dă rezultate, fă ceea ce a făcut Domnul Isus când a stat înaintea celor ce-L acuzau: „nu Şi-a deschis gura” (Faptele Apostolilor 8:32).
Extraordinar! El avea puterea și autoritatea de a chema douăsprezece legiuni de îngeri (aproximativ 72.000) în apărarea Sa, dar nu a făcut-o. Asta înseamnă tărie, nu slăbiciune! Încă un cuvânt pentru cei înțelepți: Nu recurgeți niciodată la un limbaj vulgar. „Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud” (Efeseni 4:29).
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
de Jean Koechlin
1 Cronici 16:17-22
Cântăreţii şi muzicienii fuseseră desemnaţi (indicaţi anume). În zilele noastre însă, cântarea nu mai este doar partea unora. Nu ne este tuturor plăcut să cântăm recunoştinţa noastră şi, în special în timpul mesei Domnului, să ne unim vocile în imnuri de adorare? (Efeseni 5.19; Coloseni 3.16). Acum David rânduieşte un psalm nou, „pentru întâia dată”, pentru ca, prin Asaf, „să aducă mulţumiri Domnului”. Numele Său, lucrările Sale, gloria Sa, relaţiile cu sfinţii Săi, … câte motive aveau israeliţii să-L binecuvânteze! Dar şi mai multe subiecte pentru a-L adora avem noi, cei de astăzi, care-L cunoaştem pe Domnul Isus şi lucrarea Lui de la cruce. Da, să cântăm făcând apel şi la inteligenţa noastră: să medităm la cuvintele pe care le pronunţăm. Imnurile noastre, compuse după Scriptură, desfăşoară multiplele aspecte ale gloriilor Tatălui şi ale Fiului. Este important şi de ajutor să le distingem pe unele de altele.
Cum sunt copiii lui Dumnezeu în raport cu lumea care-i înconjoară? „Un număr mic de oameni, foarte puţini şi străini în ţara aceea” (v. 19). Sunt ei nefericiţi? Din contră! „Glorificaţi-vă în sfântul Său Nume”, răspunde v. 10. Numele lui Isus, relaţia noastră, prin El, cu Tatăl Său, iată gloria noastră, bogăţia noastră, bucuria noastră şi, de asemeni, siguranţa noastră (1 Corinteni 1.30, 31)!
Mana Zilnica 