6 Septembrie 2020
DOMNUL ESTE APROAPE
Dacă darul său va fi o ardere-de-tot din cireadă, să-l aducă o parte bărbătească fără cusur.
Levitic 1.3
În arderea-de-tot avem o imagine a lui Hristos, care „S-a oferit pe Sine Însuși jertfă fără pată lui Dumnezeu” (Evrei 9.14). De aceea Duhul Sfânt o așază prima în lista jertfelor. Domnul Isus Hristos a venit să împlinească lucrarea glorioasă de ispășire, iar primul și cel mai înalt țel al Său, împlinind-o, a fost gloria lui Dumnezeu. „Iată, vin să fac voia Ta, Dumnezeule!” a fost motoul Său în orice scenă și împrejurare a vieții Sale, mai cu seamă în lucrarea de la cruce. Oricare ar fi fost voia lui Dumnezeu, El a venit s-o împlinească. Binecuvântat să fie Dumnezeu, noi știm că partea noastră ține de împlinirea acestei voi a Lui!
Totuși, lucrarea lui Hristos a fost făcută în primul rând pentru Dumnezeu. A fost plăcerea Lui negrăită să împlinească voia lui Dumnezeu pe acest pământ. Nimeni nu mai făcuse acest lucru înainte. Unii, prin har, făcuseră „ce era bine în ochii Domnului”, însă nimeni nu făcuse voia lui Dumnezeu în mod perfect, invariabil, de la început și până la sfârșit, fără ezitare și fără abateri. Doar Domnul Isus a împlinit-o astfel. El a fost „ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce” (Filipeni 2.8). El Și-a îndreptat hotărât fața să meargă la Ierusalim, iar din grădina Ghetsimani și până la Golgota, devotamentul intens al inimii Sale a fost exprimat prin aceste cuvinte: „Paharul pe care Mi l-a dat Tatăl, să nu-l beau?” (Ioan 18.11).
A fost o mireasmă cu adevărat plăcută în tot acest devotament perfect al Său față de Dumnezeu. Un Om desăvârșit pe pământ, împlinind voia lui Dumnezeu, chiar până la moarte, a constituit o priveliște de un interes uimitor pentru cer. Cine ar putea pătrunde adâncimile profunde ale acelei inimi devotate, în suferința de la cruce? Cu siguranță, doar Dumnezeu!
C. H. Mackintosh
SĂMÂNȚA BUNĂ
Unii din mulțime, când au auzit acest cuvânt, ziceau: „Acesta este cu adevărat Prorocul!” … „Niciodată n-a vorbit vreun om ca Omul Acesta”.
Ioan 7.40,46
Cuvintele Mântuitorului
Domnul Isus a rostit cuvinte de viață și de har care nu au fost rostite nici înainte și nici după aceea. Cuvintele Sale au produs efecte pe care nu le-au putut produce niciodată cuvintele altcuiva. Cuvintele Mântuitorului nostru au curs de pe buzele Sale ca un izvor nesecat al păcii, străbătând generațiile din toate timpurile. Cuvintele Mântuitorului sunt uimitoare, sunt dătătoare de speranță și de alinare sufletească, indiferent cui îi sunt adresate.
El, Domnul, este unic și prin felul în care vorbește. Cuvintele Sale sunt duh și viață. Firea pământească nu este în stare să înțeleagă cuvintele divine ale Domnului. Vorbirea Mântuitorului a fost plină de autoritate divină. Vorbirea Lui era vorbirea lui Emanuel (Dumnezeu este cu noi), venit în har pentru a mântui creatura Sa pierdută. Oamenii își caută propria glorie, și aceasta o fac în principal prin vorbire. Domnul Isus Hristos a căutat doar gloria Tatălui Său. Harul era turnat pe buzele Mântuitorului. Cine altul ar fi putut rosti asemenea cuvinte de har, decât Acela care, fiind o Persoană divină, era totodată și Om desăvârșit? Cuvintele Domnului sunt cuvintele lui Dumnezeu, cuvinte dătătoare de viață și de speranță. Dacă mai sunt unii care se împotrivesc cuvintelor Mântuitorului, noi să nu le urmăm exemplul. Cuvintele Domnului să fie mângâierea inimilor noastre!
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
SENSIBILITATEA SPIRITUALĂ – Fundația SEER
„Umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace” (Romani 8:6)
Apostolul Pavel scria: „cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, umblă după lucrurile firii pământeşti; pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului, umblă după lucrurile Duhului.” (v. 5). Avioanele de pasageri se înscriu și își păstrează cursul atât prin competențele piloților, cât și prin comenzile și indicațiile pe care le primesc de la turnul de control. „A trăi după îndemnurile Duhului” înseamnă a asculta de atenționările Sale. Faci asta atunci când trăiești pe parcursul zilei conștient de prezența Sa. Supune-te atunci când simți că te atenționează ca să urmezi un anumit traseu, chiar dacă nu prea înțelegi de ce. Poate ești atenționat să renunți la o anumită conversație, să schimbi rapid de pe un anumit program de la televizor, să pleci dintr-un mediu îndoielnic sau pur și simplu s-o iei pe un alt drum. (Îți aduci aminte de călăuzirea magilor din Matei 2:12?) Orice ar fi, fă lucrul acela numaidecât.
Poate Duhul Sfânt te avertizează cu privire la o ispită la care nu vei putea rezista decât dacă asculți de șoapta Lui. Poate îți amintești de cineva pe parcursul zilei și știi că trece printr-o perioadă dificilă și i-ar prinde bine sprijinul tău. Ia legătura cu persoana aceea. Dumnezeu vrea să lucreze la acea persoană prin tine, și te va binecuvânta când vei asculta. Duhul Sfânt te poate călăuzi să faci ceva anume, sau să-ți asumi un risc pe care nu credeai că ți-l vei asuma vreodată…
Cel mai înțelept este să te supui planului Său, indiferent dacă are sens pentru tine sau nu. Dumnezeu cunoaște toate lucrurile, inclusiv viitorul tău – și călăuzirea Sa este întotdeauna spre folosul tău. Deci, fii sensibil la îndemnurile Duhului Sfânt!
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
de Jean Koechlin
1 Cronici 16:23-43
În același fel în care prima strofă a acestei cântări (v.7-22) corespunde unei parți din Psalmul 105 (v.1-15), ceea ce urmează reunește o parte din Psalmul 96 (v.2-12) cu trei versete din Ps. 106 (v.1,47,48). O trăsătură devine însă remarcabilă: tot ceea ce nu corespunde în cei trei psalmi caracterului harului a fost lăsat deoparte. Nu sunt menționate aici nici fapte rele comise, nici judecata lor meritată.
Când cei răscumpărați vor înconjura tronul Mielului și când vor răsuna cântările cele noi, va mai putea exista atunci vreo amintire copleșitoare a păcatelor acestora (ca în Ps. 106.6,7,13-43 pentru Israel)? Imposibil, deoarece Dumnezeu a promis: „nu-Mi voi mai aminti de păcatele lor și de nelegiuirile lor” (Evrei 8.12). Păcatele vor fi menționate numai atunci când se va spune: „A Aceluia care ne iubește și care ne-a spălat de păcatele noastre în sângele Său … a Lui să fie gloria și puterea în vecii vecilor! Amin” (Apocalipsa 1.5-6).
Această scenă se termină prin stabilirea serviciului permanent înaintea chivotului. Fiecare la locul său își va împlini, de acum înainte, serviciul sfânt, imagine a celor care aparțin deja adoratorilor adevărați.
Mana Zilnica 