Mana Zilnica

15 August 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar vă facem cunoscut, fraților, harul lui Dumnezeu, cel dat în adunările Macedoniei: că, în mare încercare de necaz, belșugul bucuriei lor și sărăcia lor lucie au prisosit spre bogăția dărniciei lor … Deoarece cunoașteți harul Domnului nostru Isus Hristos, că El, bogat fiind, S-a făcut sărac pentru voi, ca, prin sărăcia Lui, voi să fiți îmbogățiți.

2 Corinteni 8.1,2,9

Harul nu este o calitate a inimii omenești naturale. Dumnezeului nostru însă Îi face plăcere să acorde har, acel har atât de străin inimilor noastre, încât ne face să ne minunăm și ne umple de bucurie atunci când îl vedem manifestat. Un exemplu în această privință este descrierea pe care apostolul Pavel o face cu privire la harul dăruit credincioșilor din Macedonia.

Pentru credincioșii dintre națiuni, a dori să-i ajute pe frații lor săraci din Iudeea era deja un lucru nenatural. În acele zile – atitudine ce s-a perpetuat până în timpul nostru – exista suspiciune, rezervă și chiar ostilitate între iudei și națiuni. Cât de minunat este harul lui Dumnezeu, care i-a unit pe creștinii dintre iudei și pe cei dintre națiuni într-un singur trup și care a biruit aceste simțăminte carnale!

Credincioșii din Macedonia erau foarte săraci, din punct de vedere material. Ei însă doreau să fie de ajutor și, mai mult decât atât, l-au implorat pe apostol să le dea voie să ajute. El nu i-a forțat, fiindcă știa prea bine cât erau de săraci, însă ei au insistat să aibă o parte în această ajutorare. Cât de diferită este această stare de lucruri de ceea ce vedem adesea astăzi în creștinătate, unde predicatori bogați fac adesea apel la ajutor financiar!

Acești sfinți săraci s-au dat mai întâi pe ei înșiși Domnului, după care au dat cu mărinimie din ce aveau pentru a-i ajuta pe alții la fel de săraci ca ei. În aceasta ei au urmat exemplul Domnului. El, care era bogat, a venit din cer și S-a făcut sărac pentru noi, ca noi, prin sărăcia Lui, să fim îmbogățiți. Exemplul Lui trebuie să-l urmăm și noi.

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cine ești tu, ca să te temi de omul cel muritor și de fiul omului, care trece ca iarba, și să uiți pe Domnul … care a întins cerurile și a întemeiat pământul?

Isaia 51.12,13

Să luăm seama!

Era în anul 1945. Într-o zi, un avion american a aruncat manifeste deasupra Hiroshimei. În manifeste, oamenii erau avertizați să părăsească orașul. Poliția militară a interzis oamenilor să citească manifestele și a ordonat să fie strânse și predate autorităților. „Este încă o capcană pe care încearcă să ne-o întindă diabolicii de americani și sălbaticii de englezi”, li se spunea oamenilor. De altfel, ordinul de a nu citi manifestele nu avea niciun rost. Oamenii credeau cu atâta tărie în neînfrângerea Japoniei, încât nu le-ar fi dat crezare chiar dacă le-ar fi citit. O, dacă ar fi crezut oamenii cele scrise în manifeste, dezastrul din august 1945 nu ar fi fost chiar așa de mare!

Cât de necugetat este gândul de a nu da crezare avertismentelor cu privire la mântuirea sufletului! Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, ne avertizează în acest sens. Marele împărat David a spus odată către Dumnezeu: „Iată, zilele mele sunt cât un lat de palmă și timpul vieții mele este ca o nimica înaintea Ta. Da, orice om este doar o suflare, oricât de bine s-ar ține!” (Psalmul 39.5). Trecerea noastră din viață sau încheierea timpului de har se poate produce într-o clipă. Atunci nimeni nu se va mai putea întoarce la Dumnezeu, nimeni nu va mai putea primi iertarea păcatelor prin credința în Isus Hristos. Să luăm seama!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

AI DREPTUL SĂ STRIGI DE BUCURIE! – Fundația SEER

„A trimis cuvântul Său şi i-a tămăduit, şi i-a scăpat de groapă” (Psalmul 107:20)

Fiecare dintre noi vine la Domnul cu răni, așa că El începe un program de înnoire a gândurilor pe care le avem – despre El, despre ceilalți, despre noi înșine. Deși pe din afară arătăm neschimbați, în interiorul nostru se petrece o transformare constantă, întrucât Duhul Sfânt lucrează ca să respecte un termen limită și să ne facă „un vas de cinste, sfinţit, folositor” (2 Timotei 2:21). Și unul din instrumentele pe care le folosește El este „nebunia propovăduirii” (1 Corinteni 1:21).

Indiferent de ceea ce faci, să nu-ți pierzi niciodată apetitul pentru Scriptură, deoarece „credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos” (Romani 10:17). Mintea nenăscută din nou este deranjată să vadă cum predicarea cuvântului transformă persoanele cele mai disfuncționale în membri productivi ai societății. Și de cele mai multe ori, Dumnezeu face această transformare în ascuns, ca să ne protejeze reputația și percepția publică.

Ce mare har! Îți poți imagina cât de șocați ar fi oamenii dacă ar ști într-adevăr în ce stare eram când ne-a găsit Dumnezeu? Numai puterea lui Dumnezeu a putut deschide capcana care ne-a prins mințile și ne-a putut elibera ca să trăim din nou. David a declarat: „a trimis cuvântul Său şi i-a tămăduit, şi i-a scăpat de groapă. O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui!” (Psalmul 107:20-21). Să remarcăm cine a făcut toate acestea: Cuvântul Domnului! Cuvântul oferă curățire de rușinea noastră, ne face neprihăniți și ne pune la dispoziție harta de călătorie spre destinul nostru. Datorită Lui, tu ai importanță! Datorită Lui, nu ai de ce să te temi.

Dacă există cineva care are dreptul să strige de bucurie astăzi – tu ești acela!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 23:12-23

Iosia îşi urmează curajoasa lucrare de curăţire. Şi iată că în mijlocul mormintelor preoţilor idolatri remarcă un alt mormânt. Este cel al omului lui Dumnezeu care anunţase evenimentele care se împlineau acum. Oasele morţilor zăceau acolo, unele lângă altele, însă destinul lor etern diferea. Domnul, la venirea Sa, va deosebi şi va învia dintre cei morţi trupurile credincioşilor care „au adormit“ (1 Tesaloniceni 4.13 …). Ceilalţi vor fi lăsaţi să aştepte învierea pentru judecată.

Iosia a înţeles că, înainte să celebreze Paştele Domnului într-un fel demn, toată necurăţia trebuia îndepărtată din ţară, căci nu poate exista vreun acord între adorarea Dumnezeului celui sfânt şi orice se află în asociere cu idolii (2 Corinteni 6.16, 17). Dacă cel credincios doreşte să rostească Numele lui Hristos într-un fel demn, este invitat să se depărteze de fărădelege şi să se cureţe de „vasele de ocară” (2 Timotei 2.19). Poate fi dureros să ne separăm, să ne retragem, să ne curăţăm şi, fără îndoială, vom fi acuzaţi de mândrie şi de îngustime. Dar aceasta este ceea ce Dumnezeu ne solicită înainte de a întreprinde orice lucrare pentru El. Să vedem care este consecinţa binecuvântată pentru Iosia şi pentru tot poporul: „Pentru că nu se sărbătorise Paşte ca acesta din zilele judecătorilor” (v. 22).