16 August 2020
DOMNUL ESTE APROAPE
A Ta, Doamne, este mărimea și puterea și gloria și splendoarea și măreția.
1 Cronici 29.11
David a fost muzician, poet, învingător de uriași, războinic și, bineînțeles, împărat. Însă, mai presus de toate, David a fost un om după inima lui Dumnezeu. El nu numai că L-a iubit pe Dumnezeu și I s-a închinat, însă a răspuns cu uimire, reverență și apreciere la tot ceea ce El i-a revelat și și-a găsit plăcerea în a pătrunde în gândurile Lui. Nicăieri nu iese acest lucru în evidență mai mult decât în pasajul citat mai sus.
Totuși, acest pasaj merge mai departe de închinarea inimii sale, către o profeție profundă cu privire la Domnul nostru Isus Hristos:
„A Ta, Doamne, este mărimea” – El este mare în gloria Sa divină, mare în puterea Sa de creație și mare în coborârea Sa de pe tron la iesle. La întruparea Sa, îngerul a spus: „El va fi mare”.
„Și puterea” – Atunci când a umblat pe acest pământ, El a manifestat puterea lui Dumnezeu, vindecând și făcând binele, însă – prețios Mântuitor! – El niciodată n-a folosit această putere pentru a-Și face calea mai ușoară.
„Și gloria” – Cu puțin timp înainte de cruce, El a spus: „Tată, salvează-Mă din ceasul acesta! Dar pentru aceasta am venit la ceasul acesta. Tată, glorifică Numele Tău!” (Ioan 12.27,28). Într-adevăr, la Golgota a strălucit gloria atunci când Domnul Isus a îndepărtat păcatul prin jertfa Sa.
„Și splendoarea” – Splendoarea Sa a strălucit printr-o biruință completă. Învierea Sa a manifestat victoria asupra păcatului, a morții și a lui Satan.
„Și măreția” – Privim înainte către timpul când El Se va întoarce pentru a judeca pământul și pentru a Se război cu dreptate. Ce măreție! Atunci va fi aclamat ca „Împărat al împăraților și Domn al domnilor”. Într-adevăr, vrednic este Mielul!
G. W. Steidl
SĂMÂNȚA BUNĂ
Și noi am cunoscut și am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu față de noi. Dumnezeu este dragoste.
1 Ioan 4.16
Cunoaștere și credință
Viața creștină nu este ceva îndoielnic, ci o cunoștință vie despre dragostea lui Dumnezeu. Adevăratul creștinism este cunoaștere și credință. Cunoașterea adevărată nu este o simplă preocupare cu unele lucruri religioase. Cunoașterea adevărată vine prin Cuvântul lui Dumnezeu. Cât de mângâietor și de încurajator este adevărul că, în contrast cu ceea ce este omul, Dumnezeu este dragoste! Cum soarbe pământul uscat ploaia, la fel primește sufletul vestea că Dumnezeu este dragoste. În măreția dragostei Sale, Dumnezeu S-a gândit la sărmanii păcătoși. Dumnezeu a hotărât să-L trimită pe Fiul Său la moarte, pentru ca noi să trăim prin El. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică”. Cine erau și ce însemnau acei păcătoși pentru care a fost trimis Fiul lui Dumnezeu? Sărmane creaturi moarte în păcate și în fărădelegi! Nimic altceva decât fire de praf mânate încoace și încolo de Satan, prinse în vârtejul pieirii!
În măreția dragostei Sale, Dumnezeu a hotărât să-L trimită pe Fiul Său să dea viață păcătoșilor morți în păcatele lor. Domnul Isus ne-a fost dat ca viață veșnică, în ciuda stării de moarte în care eram când ne-a găsit. Da, Dumnezeu este dragoste. El L-a trimis pe singurul Său Fiu pe pământ pentru noi. Ne bucurăm noi cu adevărat de această cunoaștere a gloriei dragostei lui Dumnezeu?
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
EL ȚINE TOT PĂMÂNTUL ÎN MÂNA SA – Fundația SEER
„Cel Prea Înalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor şi o dă cui vrea” (Daniel 4:25)
Dacă ești o persoană care pune preț pe Cuvântul lui Dumnezeu, iată trei cuvinte care nu trebuie să facă parte din vocabularul tău: noroc, soartă, coincidență. Înlocuiește-le cu providență, care înseamnă „a vedea dinainte și a furniza.” Mărturisirea de credință de la Westminster, scrisă în secolul al XVII-lea, declară: „Dumnezeu, marele creator al tuturor lucrurilor, susține, ghidează, dispune și guvernează toate creaturile, faptele și lucrurile, de la cele mai mari până la cele mai mici, prin providența Sa atotînțeleaptă și sfântă.” Asta înseamnă că Dumnezeu este în control, nu noi!
Dar cum rămâne cu voința noastră? Putem noi să acționăm independent? Teologul R.C. Sproul a afirmat: „Providența suverană a lui Dumnezeu este deasupra și mai presus de faptele noastre. El Își duce la îndeplinire voia prin intermediul voințelor omenești, fără să încalce libertatea acelor voințe umane.”
Uită-te la Iosif: frații săi au încercat să-l distrugă, dar eforturile lor l-au pus pe tronul Egiptului și au dus la împlinirea voii lui Dumnezeu. Mai târziu, Iosif a afirmat: „Voi v-aţi gândit să-mi faceţi rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine ca să împlinească ceea ce se vede azi” (Geneza 50:20).
Fapta cea mai atroce a lui Iuda a contribuit la împlinirea celui mai bun lucru care s-a întâmplat vreodată: ispășirea lui Hristos pentru păcatele noastre, la cruce. Ești tulburat din cauza lucrurilor care se întâmplă în jurul tău? Unul dintre motive ar fi că noi folosim doar 10% din potențialul nostru mental. În plus, apostolul Pavel arată că acum „cunoaștem în parte” (vezi 1 Corinteni 13:9). Când vom ajunge în Cer, Dumnezeu ne va explica totul! Sau poate nu vom mai avea nevoie de explicații! Până atunci, încrede-te în El! Și bucură-te, El ține tot pământul în mâna Sa – inclusiv pe tine!
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
de Jean Koechlin
2 Imparati 23:24-37
În pofida credincioşiei împăratului lor, poporul nu se întorsese la Domnul cu toată inima (Ieremia 3.10). „Vicleana Iuda” n-a învăţat lecţia din pedeapsa suferită de „necredincioasa Israel”. Astfel, acum va sosi ceasul când această seminţie va fi, la rândul ei, izgonită din ţară.
Pentru a-Şi împlini scopurile, Dumnezeu S-a folosit atât de marile popoare ale antichităţii, cât şi de naţiunile moderne, agenţi inconştienţi de gândurile Sale faţă de Israel. El controlează evenimentele mondiale şi le foloseşte pentru a-i proteja sau disciplina pe ai Săi.
Cele două mari puteri din vremea lui Iosia erau Egiptul şi Asiria. Situate la extremităţile opuse ale Canaanului, aceste două împărăţii aflate în permanent conflict trebuia să traverseze teritoriul lui Israel pentru a lupta una contra celeilalte. Iosia, luând partea împăratului Asiriei, încearcă să împiedice trecerea lui faraon Neco, dar este omorât de acesta la Meghido. Vai, măcar dacă sar fi despărţit de lume şi de alianţele ei cu aceeaşi grijă cu care se despărţise de rău! El a luat parte la o dispută care nu-l privea şi a suferit consecinţele-i fatale (Proverbe 26.17).
După o domnie rea de trei luni, Ioahaz, fiul lui Iosia, cade sub puterea lui Neco. Acesta îl deportează şi-l înlocuieşte cu fratele lui, Ioiachim, care nu se va purta mai bine decât Ioahaz.
Mana Zilnica 