Mana Zilnica

18 Decembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Blestemat este oricine nu stăruie în toate cele scrise în cartea legii, ca să le facă.

Galateni 3.10

Legea (1)

Este de cea mai mare importanță să înțelegem adevăratul caracter și scop al legii morale, așa cum ne sunt ele prezentate în acest capitol. Există în noi tendința de a confunda principiile legii și ale harului, așa încât nici legea și nici harul să nu fie înțelese corect. Legea este dezbrăcată astfel de măreția ei severă și de neclintit, iar harului îi sunt răpite atracțiile divine. Prin acest sistem nepotrivit prin care unii încearcă să amestece legea cu harul, cerințele sfinte ale lui Dumnezeu rămân neîmplinite, iar nevoile adânci și felurite ale păcătosului rămân nerezolvate. De fapt, legea și harul nu se pot uni niciodată, căci sunt lucruri cu totul diferite. Legea arată ceea ce omul trebuie să fie; harul arată ceea ce este Dumnezeu. Cum ar putea aceste două lucruri să fie puse împreună într-un singur sistem? Cum ar putea păcătosul să fie mântuit printr-un sistem alcătuit jumătate din lege, jumătate din har? Imposibil! Trebuie să fie ori legea, ori harul.

Legea este numită câteodată «transcrierea gândului lui Dumnezeu». Această definiție este cu totul greșită. Dacă definiția ar fi: «Transcrierea gândului lui Dumnezeu cu privire la ceea ce trebuie să fie omul», ea ar fi cumva corectă. Dacă privim la cele zece porunci ca fiind transcrierea gândului lui Dumnezeu, atunci întreb: Nu există nimic altceva în gândul lui Dumnezeu, decât „să faci” sau „să nu faci”? Nu există har? Nici îndurare? Nici dragoste? Nu trebuie Dumnezeu să manifeste ceea ce este în El Însuși? Nu trebuie El să ne dezvăluie tainele adânci ale acelei iubiri care umple inima Lui? Nu există altceva în caracterul divin, decât cerințe și interdicții? Dacă ar fi așa, atunci ar trebui să spunem: „Dumnezeu este lege”, în loc de: „Dumnezeu este dragoste”. Însă – binecuvântat fie Numele Său! – în inima Lui este cu mult mai mult decât ar putea fi cuprins în cele zece porunci rostite pe muntele Sinai.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nelegiuirile voastre au făcut o despărțire între voi și Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Fața Lui și-L împiedică să v-asculte!

Isaia 59.2

„Nămolul” păcatului

După topirea zăpezii, o parte din câmpie se afla sub apă, iar o altă parte, aflată pe o colină, putea fi lucrată. Doi băieți aflați pe câmp, dorind să-și probeze cizmele lor cele noi, au intrat în apă. Au mers mai departe prin apă fără să se gândească la faptul că ar putea fi și gropi mai adânci. Deodată, unul dintre băieți s-a adâncit în nămolul de sub apă. A încercat să se retragă, dar n-a reușit. Când își trăgea un picior, se adâncea celălalt. La fel s-a întâmplat și cu colegul lui. Pe amândoi i-a apucat frica. Zărind în depărtare un țăran pe câmp, au strigat cât au putut de tare după ajutor. Cu mare greu, țăranul a putut să-i scoată din nămolul în care se afundau tot mai tare.

Păcatul se aseamănă cu acel nămol. Păcatul înseamnă a greși drumul în viață. Păcatul este o nedreptate față de Dumnezeu și față de semeni. Deseori facem ceva despre care știm că nu este bine, dar gândim că, dacă va fi pericol, ne putem retrage. Primii pași nu ne duc direct în „nămolul” păcatului, dar puțin mai târziu constatăm că nu ne mai putem elibera singuri. În astfel de cazuri, singurul mod de ajutorare este să strigăm. La cine? La Dumnezeu! El ne aude și ne îndreaptă pașii vieții spre Fiul Său, care a murit pe cruce pentru a-i salva pe păcătoși. Domnul și Mântuitorul nostru Isus Hristos are putere și este Unicul care poate salva, căci nu este sub cer alt nume în care putem să fim mântuiți.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CE VOM FACE CÂND VOM AJUNGE ÎN CER – Fundația SEER

„Să fiu împreună cu Hristos, căci ar fi cu mult mai bine” (Filipeni 1:23)

  Imaginează-ți că te-ai îmbarcat într-un avion cu destinația „vacanța de vis”… când deodată pilotul anunță: „Bun venit la bord. După decolare, vom lua o masă minunată și vom face tot ce ne stă în putință ca să aveți un zbor plăcut. Totuși, sunt nevoit să vă spun ceva – nu avem nicio destinație! Vom continua să zburăm până când rămânem fără combustibil, și apoi vom cădea în ocean!” Indiferent cât de extraordinară este călătoria, ce rost are, dacă nu există nicio destinație?!

Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Dacă numai pentru viața aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociți dintre toți oamenii!” (1 Corinteni 15:19). Slavă lui Dumnezeu că este mai mult de atât! Avem o destinație care se numește „cer”… Unde este „cu mult mai bine” decât orice am experimentat în această viață! Dacă te întrebi ce vei face când ajungi acolo, Biblia spune că Îl vom sluji pe Domnul (vezi Apocalipsa 22:3). Nu vei primi o aureolă, o robă albă și lungă și o harpă, și nu ți se va repartiza un norișor pe care să stai tolănit și să cânți întreaga veșnicie. Nu, fiecare dintre noi Îl vom sluji pe Domnul după diferitele înzestrări pe care le avem.

Gândiți-vă puțin: fără criza vârstei de mijloc, fără reduceri de personal și fără epuizare! Pe pământ avem parte de eșec, obosim, suntem frustrați și avem motivații amestecate. Nu și acolo! Îți poți imagina cum e să-L slujești pe Cel pe care Îl iubești cel mai mult și s-o faci într-un trup care are energie veșnică? Asta înseamnă cerul! Și fericirea supremă va fi să-L vezi pe Isus față în față. „Dar eu… voi vedea Fața Ta: cum mă voi trezi, mă voi sătura de chipul Tău.” (Psalmul 17:15). Deci, pregătește-te ca să ajungi acolo!

SSCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Iosua 13:15-33

Fiii lui Ruben, ai lui Gad şi jumătate din seminţia lui Manase îşi primiseră partea de moştenire înaintea tuturor fraţilor lor. Această parte, ne amintim, şi-o aleseseră singuri, fără să-L aştepte pe Dumnezeu să le-o dea (Numeri 32). Lecţie plină de învăţăminte pentru fiecare dintre noi! De câte ori nu ne-am arătat, ca şi ei, incapabili să aşteptăm! Ne-am lăsat conduşi de împrejurări (Basanul şi Galaadul erau potrivite pentru creşterea vitelor şi aceste seminţii aveau turme şi cirezi). Am ales soluţia cea mai simplă sau chiar, din prudenţă, prima care s-a ivit, când, cu puţină răbdare, ne-am fi asigurat o moştenire mult mai bună: aceea pe care Dumnezeu o pregătise pentru noi.

Aceste seminţii ne mai învaţă încă o lecţie: alegând primii ceea ce le părea mai bun (ca Lot şi Avraam – Geneza 13), rubeniţii şi gadiţii s-au arătat egoişti faţă de fraţii lor: «Întâi eu!» Într-adevăr, s-au servit primii şi şi-au luat moştenirea înaintea tuturor celorlalţi. Dar ceea ce şi-au luat era departe de a fi cel mai bun, aşa cum îşi închipuiseră. Cei dintâi vor deveni cei de pe urmă. Vedem că cel mai bun este întotdeauna ceea
ce ne dă Dumnezeu, chiar dacă trebuie să aşteptăm un timp.

17 Decembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Sfinte Tată, păzește în Numele Tău pe aceia pe care Mi i-ai dat, ca să fie una ca Noi.

Ioan 17.11

Aici este cerută unitatea, precum și un caracter binecuvântat al ei – o copie a acelei unități sublime dintre Tatăl și Fiul. Unitatea de natură este, într-adevăr, un mister a cărui adâncime mintea omului n-o poate sonda, însă unitatea de scopuri și de dragoste a fost manifestată în mod divin. Deci, cel puțin, această unitate trebuie să o arate credincioșii către lume. Este adevărat că Domnul nu vorbește aici de Biserică, ci de cei pe care Duhul Sfânt tocmai urma să-i constituie într-o Biserică; iar această unitate trebuia manifestată de către cei ce o compuneau. Cu siguranță că botezul Duhului Sfânt nu putea slăbi obligația, nici coborî caracterul unității cerute aici.

Se poate obiecta cu faptul că Isus a vorbit doar despre apostoli; și, de asemenea, că această unitate nu trebuia să fie exterioară și vizibilă, ci doar în duh, așa cum este văzută de Dumnezeu. Haideți să privim la un alt text: „Și nu cer numai pentru aceștia, ci și pentru cei care vor crede în Mine prin cuvântul lor; pentru ca toți să fie una, după cum Tu, Tată, ești în Mine și Eu în Tine; ca și ei să fie una în Noi, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Și Eu le-am dat gloria pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum Noi suntem una: Eu în ei și Tu în Mine; pentru ca ei să fie făcuți desăvârșiți spre a fi una” (Ioan 17.20-23). Aici Isus Se roagă pentru toți aceia care aveau să creadă în El prin cuvântul apostolilor. Cu siguranță că fiecare credincios își vede imediat locul aici. Iar dacă toți credincioșii sunt incluși, cererea Domnului pentru ei este ca ei să fie una, așa cum El Însuși era una cu Tatăl. Și așa de departe era gândul că această unitate ar fi invizibilă pentru lume, încât ea trebuia să fie dovada pentru aceasta din urmă că Tatăl L-a trimis pe Fiul. Dacă Dumnezeu a stabilit-o să fie mărturie pentru lume, trebuia să existe ceva ce lumea să poată vedea. Prin urmare, dacă unitatea celor credincioși nu este vizibilă pentru lume, atunci Biserica a falimentat în mărturia ei. Poate exista din abundență mărturie individuală că Tatăl L-a trimis pe Fiul, însă mărturia despre care se vorbește aici, cea care trebuia dată prin arătarea unității celor credincioși, nu poate veni de la o Biserică divizată.

T. B. Baines

SĂMÂNȚA BUNĂ

Bucurați-vă în nădejde, fiți răbdători în necaz, stăruiți în rugăciune.

Romani 12.12

Doamne, scapă-mă!

Sper că ați experimentat bucuria de a primi un răspuns imediat la o rugăciune care v-a fost, cum s-ar spune, smulsă sub presiunea împrejurărilor în care v-ați găsit. Mă refer la o astfel de rugăciune ca cea care a fost înălțată de Petru dintre valurile furioase ale Mării Galileii. El mergea pe apă la îndemnul Domnului, însă la vederea vântului năprasnic s-a înspăimântat. Începând să se scufunde, el a strigat cu cuvinte de deznădejde: „Doamne, scapă-mă!”. Și imediat Isus Și-a întins mâna și l-a apucat. Această rugăciune, cea mai scurtă menționată de Scriptură, este un exemplu de rugăciune la care doresc să mă refer. Simon Petru se scufunda în valuri. Cu greu putem presupune că un pescar cu experiența lui nu putea să înoate. Pe lângă aceasta, citim despre el că s-a aruncat în mare în graba lui năvalnică de a fi primul care ajunge la Domnul. Însă iată-l, fără îndoială, sub noutatea împrejurărilor, copleșit de spaimă, fără putere! De aceea, rugăciunea lui scurtă, însă energică, deși era însuflețită de puțină credință, nu a fost nicidecum neluată în seamă de Stăpânul său.

Nu există oare momente de-a lungul zilei când ți se cere pe neașteptate să preiei o îndatorire nouă, să îndeplinești o misiune dificilă sau să iei decizii cu privire la un pas important? Chiar și într-un astfel de caz ai privilegiul să-ți înalți inima în toată libertatea, în tăcere și în scurt, pentru a cere sprijin și ajutor. Cuvintele pot da greș, însă rugăciunea este dorința sinceră a sufletului, exprimată sau neexprimată, căreia Domnul îi răspunde potrivit voii Sale.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CU DUMNEZEU LA LOCUL DE MUNCĂ – Fundația SEER

„Căci noi suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu” (1 Corinteni 3:9)

 Cea mai mare forță motrice care îți poate aduce un avantaj la locul de muncă este Dumnezeu. Cuvântul lui ne ridică la rangul de „împreună-lucrători cu Dumnezeu”. Să nu trecem ușor peste aceste cuvinte pline de putere: „împreună lucrători cu Dumnezeu”. Un chirurg dintr-un mare spital avea obiceiul de a sta singur câteva minute înainte de operație. Avea o reputație uimitoare și unul dintre medicii tineri care lucra cu el s-a întrebat dacă nu cumva există o legătură între acest obicei de a petrece timp singur și succesul său. L-a întrebat pe chirurg despre asta, iar acesta i-a răspuns: „Da, înainte de fiecare operație Îl rog pe Medicul Suprem să-mi ghideze mâinile în lucrarea Sa. Au existat momente în care nu am știut care e pasul următor în operație, și imediat am primit călăuzire și puterea de a continua – despre care am știut că vin de la Dumnezeu. Nu m-aș gândi să fac vreo operație fără să-I cer ajutor!” Vorbele chirurgului s-au răspândit rapid în spital și apoi în întreaga țară.

Într-o zi, un tată și-a adus fiica la spital, spunând că singurul medic pe care îl lasă să se atingă de fiica sa este „cel care lucrează cu Dumnezeu.” Biblia spune: „Încrede-te în Domnul din toată inima ta și nu te bizui pe înțelepciunea ta! Recunoaște-L în toate căile tale, și El îți va netezi cărările.” (Proverbele 3:5-6). Putem observa că nu ni se spune să nu ne „folosim” înțelepciunea – ci să nu ne bazăm pe ea. În schimb, să ne bizuim pe Dumnezeu. „Recunoaște-L în toate căile tale, și El îți va netezi cărările.”

Dacă vrei să reușești la locul de muncă, aceasta este formula sigură pentru succes!

SSCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Iosua 13:1-14

DOMNUL îi aminteşte lui Iosua că rămăsese foarte mult pământ de luat în stăpânire. Frontierele ţării îi fuseseră arătate (1.4). Erau uşor de reţinut. La sud: un mare deşert; la nord: un mare munte, Libanul; înspre orient: un mare fluviu, Eufratul; în sfârşit, la apus: o întinsă mare, Mediterana. Teritoriul care trebuie ocupat prin credinţă are frontierele identice cu cele ale aceleiaşi lumi care ni se prezintă şi nouă: aridă, fără rod pentru Dumnezeu (deşertul); plină de orgoliu şi de deşertăciune (muntele); prosperă şi foarte ocupată (fluviul); violentă, încontinuu zbuciumată (marea – Iuda 13; Isaia 57.20).

Să ne păzim, dragi copii ai lui Dumnezeu, să nu călcăm în afara acestor hotare. Mulţi au făcut aceasta fiind atraşi sau din simplă curiozitate şi majoritatea dintre ei nu s-au mai întors niciodată. În schimb rămânea în interiorul graniţelor „foarte mult pământ de luat în stăpânire”. Comorile inepuizabile ale Cuvântului, bogăţiile nemăsurate ale Domnului Hristos aşteaptă ca noi să le luăm în stăpânire „astfel ca − potrivit rugăciunii apostolului − să fim deplin în stare să înţelegem împreună cu toţi sfinţii care sunt lărgimea şi  lungimea şi adâncimea şi înălţimea; şi să cunoaştem dragostea lui Hristos …” (Efeseni 3.18-19).

Creştini, iată dimensiunile infinite ale moştenirii noastre în El!

16 Decembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Fă-mă să aud dimineața bunătatea Ta, pentru că mă încred în Tine. Arată-mi calea pe care să umblu, pentru că la Tine îmi înalț sufletul.

Psalmul 143.8

Dacă ne vom aduce aminte în fiecare dimineață să căutăm prezența Domnului, vom avea cu siguranță bucuria de a auzi bunătatea Lui, prin care sufletele noastre vor fi înviorate, hrănite, încurajate și întărite pentru orice nevoie și încercări pe care le-am putea întâmpina de-a lungul zilei.

De asemenea, rugăciunile noastre la începutul zilei trebuie să fie întotdeauna îndreptate către a cere călăuzire clară de la Dumnezeu cu privire la calea pe care trebuie să umblăm în ziua respectivă. Cu toții trebuie să înțelegem că înțelepciunea noastră este departe de a fi suficientă pentru a ne călăuzi, chiar și în cele mai neînsemnate chestiuni. Unii cred că Dumnezeu nu este interesat de detaliile vieții noastre zilnice, însă acest lucru nu este adevărat. El este interesat de orice aspect, oricât de mic, legat de viața celui credincios, de aceea putem aduce cu încredere toate lucrurile înaintea Lui, cerând călăuzirea Sa în orice lucru. După ce aducem toate înaintea Lui nu trebuie să ne mai îngrijorăm de niciun detaliu, ci trebuie să avem deplină încredere că Dumnezeu va răspunde rugăciunii noastre și că ne va călăuzi așa cum crede El de cuviință.

Alături de rugăciunea făcută cu o încredere adevărată, Dumnezeu dorește de asemenea să medităm la Cuvântul Său, fiindcă în acest Cuvânt găsim care este voia Lui pentru noi. Dacă neglijăm Cuvântul, neglijăm singura sursă adevărată de instruire pe care Dumnezeu ne-a pus-o la dispoziție. Nu vom găsi poate în Cuvânt instrucțiuni specifice pentru orice chestiune din umblarea noastră zilnică, însă principiile din Scriptură ne vor deveni atât de familiare, încât nu ne va fi greu să discernem voia Lui în amănuntele vieții de zi cu zi. „Tu m-ai învățat … Prin rânduielile Tale am primit pricepere, de aceea urăsc orice cale a minciunii. Cuvântul Tău este o candelă pentru piciorul meu și o lumină pentru cărarea mea” (Psalmul 119.102,104,105).

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Primiți mai degrabă învățăturile mele decât argintul și mai degrabă știința decât aurul ales. Căci înțelepciunea prețuiește mai mult.

Proverbe 8.10,11

Cugetări

O fațadă frumoasă, o prezentare remarcabilă poate să impresioneze pe oameni, dar nu pe Dumnezeu.

Când înșelăm așteptările altora prin cuvinte sau prin fapte, atunci afirmăm ceea ce nu avem.

Oamenii înțelepți învață și din greșelile și faptele semenilor.

Cel mai nobil om este acela care își apără dușmanii.

Certurile nu ar avea loc, dacă vina ar fi numai a uneia dintre părți.

O comoară nu-i un prieten, dar un prieten e o comoară.

Îngrijorările sunt asemenea copiilor mici: cu cât îi îngrijești, cu atât se fac mai mari.

Unii o duc bine oriunde se duc, tocmai pentru că duc binele cu ei.

Numai în pomii roditori se aruncă cu pietre.

Munca scurtează ziua și lungește viața.

Când omul privește în jos, se admiră zicând: Ce înalt sunt! Când privește în sus, vede cât este de mic.

Nu poți alunga grijile cu bogăția.

Există două căi spre dezastru: să asculți pe toată lumea și să nu asculți de nimeni.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

INTUIȚIA SPIRITUALĂ – Fundația SEER

„Urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: „Iată drumul, mergeți pe el!”  (Isaia 30:21)

 De câte ori ți s-a întâmplat să primești un îndemn din lăuntrul tău să faci un anumit lucru, dar tu ai lăsat ca vocea din mintea ta să reducă la tăcere vocea din sufletul tău?! Acea voce lăuntrică este intuiția ta spirituală, partea din tine căreia îi vorbește Dumnezeu. Biblia spune: „Urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: „Iată drumul, mergeți pe el!” Apostolul Ioan a spus-o astfel: „voi ați primit ungerea din partea Celui Sfânt și știți orice lucru.” (1 Ioan 2:20).

Învață să te încrezi în această „ungere”, pentru că așa vei ști: a) ce trebuie să faci; b) când trebuie să acționezi; c) în ce direcție s-o iei; d) ce schimbări trebuie să faci. Ce dar! Și cu toate acestea îl folosim atât de rar!

Cineva a zis: „Prea multă analiză poate duce la paralizie.” Ne gândim că nu e posibil să facem ceva fără să ne gândim bine mai întâi… sau, pentru că pare prea evident, spunem: „Nu se poate să fie așa! Nu pot face așa ceva!” Ne certăm pentru limitările noastre… și, în consecință, ele devin… limitările noastre! Învață să recunoști și să ai încredere în intuiția ta spirituală! E legătura ta cu cea mai măreață sursă de înțelepciune din Univers – înțelepciunea lui Dumnezeu! Și nu te mira când ceea ce auzi în duhul tău sună la fel cu ceea ce ai gândit de atâtea ori, dar nu ai dat atenție.

Biblia spune: „Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi și vă dă, după plăcerea Lui, și voința, și înfăptuirea” (Filipeni 2:13). Așa că, data viitoare când intuiția ta spirituală îți spune ceva și este potrivit Scripturii, nu te teme și pune în practică!

SSCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Iosua 12:1-24

Cartea Iosua se împarte în două părţi de câte douăsprezece capitole fiecare. Prima, pe care o terminăm astăzi, tratează cucerirea Canaanului de către Israel; cea de-a doua (cap. 13–24) descrie în principal împărţirea ţării între seminţii. Încheierea primei părţi: „şi ţara s-a odihnit de război” (11.23), este însoţită, în cap. 12, de o lungă listă a regilor învinşi. Doi fuseseră înfrânţi de cealaltă parte a Iordanului: Sihon şi Og, iar treizeci şi unu, în ţară. Este încurajator să-L vedem pe Dumnezeu făcând El Însuşi acest bilanţ. Este dovada că n-a pierdut amintirea nici unei victorii pe care noi am câştigat-o împreună cu Domnul şi ştie că fiecare înseamnă eforturi, renunţări. Curaj deci, ostaşi ai lui Isus Hristos! În luptele noastre, un Arbitru suprem «ţine scorul» fără nici o greşeală: „împăratul Hebronului, unul; împăratul Iarmutului, unul, împăratul Lachisului, unul; …”.

Să ne dea Domnul harul să fim, fiecare la locul său, luptători credincioşi! În curând va veni clipa să depunem armele, pentru a gusta lângă Domnul Isus odihna cerească. Da, fie ca atunci să putem spune împreună cu apostolul: „m-am luptat lupta cea bună”, şi să primim cununa promisă „celui ce va birui” (2 Timotei 4.7; Apocalipsa 2 şi 3).

15 Decembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Iată, chivotul legământului Domnului întregului pământ trece înaintea voastră în Iordan.
Să fie o depărtare între voi și el, cam de două mii de coți, după măsură; să nu vă apropiați de el.

Iosua 3.11; 3.4

Iordanul vorbește despre moarte. Chivotul este o imagine a Domnului Isus. De ce trebuia pusă o distanță de două mii de coți (aproximativ un kilometru) între chivot și popor? Dumnezeu Însuși poruncise ca această distanță specifică să fie menținută. Există trei motive pentru aceasta.

În primul rând, această distanță vorbește despre măreția lui Hristos în moarte. El a stat chiar în mijlocul apelor morții și le-a subjugat puterea. În al doilea rând, distanța vorbește despre faptul că lucrarea de răscumpărare nu putea fi făcută decât de către Hristos; nimeni nu putea avea parte împreună cu El în această lucrare. Această distanță fixată și păstrată cu gelozie separă lucrarea de la cruce de orice altă lucrare care ar părea că se poate apropia de ea. Lucrarea Lui de ispășire nu are pereche și nimeni, afară de Dumnezeu, Tatăl Său, nu poate pătrunde pe deplin. În al treilea rând, distanța vorbește despre singurătatea lui Hristos în moarte. „Atunci toți ucenicii L-au părăsit și au fugit” (Matei 26.56). „Iată, vine ceasul, și acum a venit, ca să fiți risipiți fiecare la ale lui și pe Mine să Mă lăsați singur” (Ioan 16.32). „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” (Matei 27.46).

Să medităm cu solemnitate la moartea Lui unică pe cruce, la măreția ei, la exclusivitatea și la singurătatea ei. Acum pentru noi nu mai există separare, nici părăsire, fiindcă Duhul ne-a unit cu Hristos, Domnul nostru înviat și glorificat. Să ne închinăm înaintea Lui cu inimi pline de recunoștință!

F. S. W.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și tu, Betleeme, pământ al lui Iuda, nu ești nicidecum cea mai neînsemnată dintre căpeteniile lui Iuda; căci din tine va ieși o Căpetenie, care va paște pe poporul Meu Israel.

Matei 2.6

Sammy descoperă steaua (6)

Mântuitorul a trebuit să fie născut în Betleem. Astfel, s-a putut ști în Vechiul Testament că El va fi un om. Dar originea Sa este din veșnicie. Ca urmare, Mântuitorul nu trebuia să fie doar om, ci în același timp și Dumnezeu. Dumnezeu și Om într-unul – venind din cer, născut pe pământ!

…și s-a întâmplat cum a fost profețit

Totul s-a întâmplat cum a vestit profetul Mica: Domnul Isus, Dumnezeul cel veșnic, a intrat în lumea noastră venind din cer și S-a născut ca Prunc în Betleem, în „Casa pâinii”. Nu este aceasta minunat și impunător? Domnul Isus a putut spune: „Eu sunt Pâinea vie, care S-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac” (Ioan 6.51). Cum trebuie mâncată această pâine? Acceptându-L într-un mod conștient pe Domnul Isus ca Mântuitor al tău! Astfel primești viață veșnică!

Un împărat din Betleem

Acum înțelegem ce însemnătate fără margini are acest mic oraș oriental pentru întreaga lume, pentru întreaga omenire. Aici vedem cât de mult este interesat Dumnezeu de noi, oamenii. El nu numai că a intervenit mereu în istoria omenirii, ci aici, în Betleem, vedem cum Dumnezeu a intrat El Însuși în istoria omenirii, pentru a ne aduce viața veșnică.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SĂRBĂTOAREA SCHIMBĂRII – Fundația SEER

„Să vă prefaceți prin înnoirea minții voastre…” (Romani 12:2)

 Schimbarea de durată nu se produce prin eforturi omenești, frustrare, ură față de sine, învinovățire sau blamare pentru propriile eșecuri. Ea se produce prin înnoirea zilnică a minții prin Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă ești un cititor constant al Bibliei, vei crește spiritual! Pe măsură ce Îl cunoști pe Dumnezeu și crezi ce spune El în Cuvântul Său, începi să te schimbi treptat. Se întâmplă pur și simplu! Începi să gândești diferit, să vorbești diferit și să te comporți diferit. Dar trebuie să ai răbdare, pentru că este vorba de un proces care se desfășoară în etape. Și trebuie să înveți să te bucuri de viață, în timp ce treci prin acest proces. Mulți dintre noi arată de parcă ar umbla pe o muchie de cuțit, nu pe un drum plin de pace. Bucură-te de stadiul la care ai ajuns, pe calea pe care o ai de parcurs! Nu irosi „timpul prezent” în încercarea de a te grăbi spre viitor!

Domnul Isus a zis că ziua de mâine va avea propriile ei provocări (vezi Matei 6:34). Poate că-ți spui: „Dacă n-aș avea această problemă, aș fi fericit!” Care este lupta pe care o duci? Te lupți cu o poftă ieșită din comun? Cu resentimentul? Cu teama? Poate spui: „Dacă aș reuși să țin în frâu acest obicei, aș fi bine!” La fel cum poporul Israel a cucerit Țara Promisă cetate cu cetate, și tu îți vei învinge slăbiciunile una după alta, și-n fiecare zi tot mai mult.

Apostolul Pavel a zis: „vreau numai să-mi sfârșesc cu bucurie calea și slujba…” (Faptele Apostolilor 20:24) Pavel a dorit să fie exact cum dorea Dumnezeu să fie! Și și-a dorit și să se bucure de acest proces! Prin urmare, în loc să te descurajezi din cauza drumului pe care îl mai ai de parcurs, învață să sărbătorești progresul pe care l-ai făcut până acum!

SSCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Iosua 11:12-23

Vrăjmaşii cu care se luptase Israel şi pe care-i învinsese îi reprezintă pe cei care fac război împotriva creştinilor, şi anume pe Satan şi îngerii lui. Lupta noastră este „împotriva stăpânirilor … împotriva puterilor spirituale ale răutăţii (care sunt) în cele cereşti” (Efeseni 6.12). Multe persoane îşi imaginează că diavolul şi demonii sunt acum în iad. Dar Biblia ni-l arată pe Satan încă în cer, făcând plimbare pe pământ pentru a le face rău oamenilor (Iov 1.6, 7).

Fără îndoială, dacă suntem credincioşi, vrăjmaşul nu ne poate răpi mântuirea (Ioan 10.28). În schimb se străduieşte, luptând împotriva noastră, să ne împiedice să ne bucurăm de binecuvântările cereşti; încearcă să ne răpească teritoriul pe care victoriile anterioare ne-au permis să le ocupăm. Pentru aceasta, acelaşi cap. 6 din Efeseni ne îndeamnă nu numai să ne împotrivim şi să învingem toate, ci mai apoi şi să stăm
tari.

Cuvântul ne aminteşte în acelaşi timp şi că suntem preaiubiţii Domnului. El afirmă că nici stăpâniri, nici puteri nu vor putea să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu. Dimpotrivă, „în toate acestea suntem mai mult decât învingători prin Acela care ne-a iubit” (Romani 8.37-39).

14 Decembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Și fiii lui Israel au așezat tabăra în Ghilgal și au sărbătorit Paștele în ziua a paisprezecea a lunii, seara, în câmpiile Ierihonului.

Iosua 5.10

Din momentul în care suntem introduși în viața de înviere, ne aducem aminte de drumul parcurs de Domnul pentru a ne aduce acolo, de acel drum al morții, și această aducere-aminte devine hrana de zi cu zi a sufletului nostru. În loc ca moartea să se hrănească cu noi – așa cum era drept – moartea a devenit hrana noastră; însă această moarte este moartea Domnului. În felul acesta am primit viața la început: am mâncat trupul și am băut sângele Fiului Omului; ni L-am însușit astfel prin credință, cu conștiența faptului că altfel nu avem viață în noi înșine (Ioan 6.53). Ne-am hrănit cu El în moartea Sa, prin credință, și am primit viața veșnică în El; continuăm să ne hrănim cu El, ca înviat, și astfel trăim prin El.

Aceasta este viața creștină practică; orice altceva este moarte, este viața primului Adam (dacă o putem numi viață), pe care Dumnezeu n-o recunoaște.

Domnul Isus a instituit Cina în noaptea în care a fost vândut. Însă noi (ca Adunare a lui Dumnezeu) mâncăm Cina Sa nu doar ca instituită atunci când El Se afla pe pământ. Domnul a plecat în slavă și, fiind adevăratul Iosua, Conducătorul și Călăuza poporului Său, a reinstituit acest memorial. El i-a dat o revelație specială lui Pavel, prin Duhul Sfânt. În felul acesta, Adunarea lui Dumnezeu ia parte la Cină în unitatea singurului Trup. Când Cina a fost instituită prima dată, ea n-a avut acest caracter. Acum ea este simbolul unității Adunării, ca Trup; este frântă o singură pâine, care exprimă această unitate.

F. G. Patterson

SĂMÂNȚA BUNĂ

N-a zis Scriptura că Hristosul vine din sămânța lui David și din satul Betleem, de unde era David?

Ioan 7.42

Sammy descoperă steaua (5)

Betleem

Micul oraș Betleem este situat aproximativ la opt kilometri spre sud de Ierusalim. Numele „Betleem” înseamnă „Casa pâinii”. Cum s-a ajuns la acest nume? Împrejurimile Betleemului sunt foarte roditoare – în contrast cu pustia aflată în apropiere de Iudeea. Lanurile îmbelșugate de cereale de la Betleem permiteau ca aici să se facă multă pâine (vezi cartea Rut, capitolul 2).

Un împărat din Betleem

Împăratul David provenea din Betleem. Aici a fost uns ca împărat tânărul David (1 Samuel 16.4-13)! De aceea, acest oraș a fost numit „cetatea lui David” (Luca 2.4; 1 Samuel 20.6).

Profeția răsunătoare a lui Mica

În secolul al VIII-lea înainte de Hristos, profetul Mica a vestit că Mântuitorul care va veni, Mesia, Se va naște în Betleem. În Mica 5.2 scrie:

„Și tu, Betleeme Efrata, măcar că ești prea mic între miile lui Iuda, totuși din tine Îmi va ieși Cel care va stăpâni în Israel și a cărui origine este din timpuri străvechi, din zilele veșniciei”.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ARATĂ CĂ AI „CLASĂ” – Fundația SEER

„Toți, chiar și Adevărul, mărturisesc bine despre Dimitrie” (3 Ioan 12)

 Când oamenii te vorbesc de bine, înseamnă că ai parte de acceptarea lor. Dar când Adevărul te vorbește de bine, înseamnă că ai „clasă”! Așa a fost acest Dimitrie. Tu cum ești? „Fii o pildă pentru credincioși: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credință, în curăție… îndeletnicește-te în totul cu ele, pentru ca înaintarea ta să fie văzută de toți.” (1 Timotei 4:12-15).

M-am gândit că e util să vă reamintim aceste gânduri despre „clasă” (în sens de „valoare superioară”), scrise de editorul Ann Landers: „Clasă înseamnă încredere îmbrăcată în straiele smereniei. Ea se ține de cuvânt, este temperată și își păstrează prietenii. Analizează lucrurile atent, își păstrează cumpătul, își înfrânează limba și are obiceiuri sănătoase. Tace când nu are nimic de spus, este atentă când emite judecăți și e prima care se revanșează atunci când a greșit. Când ai clasă, nu fugi ca un fricos. Pășești apăsat, angajat și rezolvi toate situațiile care se ivesc. Când ai clasă, ai simțul umorului. Știi că un hohot de râs este adesea cel mai bun lubrifiant al relațiilor interumane. Nu cauți niciodată scuze. Accepți situațiile neplăcute, înveți din greșeli și te faci mai înțelept. Știi că politețea și bunele maniere nu sunt nimic altceva decât o serie de mici sacrificii. Dovedești că aristocrația nu depinde de strămoși sau de bani.

Clasa le poate lipsi cu desăvârșire celor ce au „sânge albastru”, în timp ce fiul unui miner o poate emana prin toți porii! Poți merge alături de regi și totuși să-și păstreze virtutea; poți vorbi cu mulțimile și cu toate acestea să-ți păstrezi bunul simț. Toți se simt bine în prezența cuiva care are clasă – pentru că această persoană se simte împăcată cu ea însăși!” Astăzi, arată că ai „clasă”!

CRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Iosua 10:28-43

La Gabaon, în cap. 10, confederaţia împăraţilor din Sud fusese făcută praf. Acum cei din Nord se strâng în jurul lui Iabin, împăratul Haţorului, popor fără număr, pentru a lupta împotriva lui Israel. „Toţi aceşti împăraţi s-au întâlnit” (v. 5). „Împăraţii pământului se ridică şi conducătorii se sfătuiesc împreună împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său”, anunţă Psalmul 2 vorbind despre vremuri viitoare.

Şi ce i-a spus DOMNUL lui Iosua? „Nu te teme de ei … îi voi da pe toţi străpunşi înaintea lui Israel” (v. 6). Şi biruinţa este însoţită de un masacru care nu a cruţat pe nimeni. Ne este greu să înţelegem aceste grozave judecăţi. Nu suntem noi ucenicii unui Învăţător care recomandă: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor care vă urăsc …”? (Luca 6.27). Nu suntem noi copiii unui Tată care îndeamnă: „Dacă vrăjmaşului tău îi este foame, dă-i să mănânce; dacă îi este sete, dă-i să bea …”? (Romani 12.20). Dar, dacă este un timp pentru har (cel al nostru), va fi şi un timp pentru mânie. Ea se va abate peste cei care vor fi respins harul. Judecata canaaniţilor după secole de răbdare din partea lui Dumnezeu este o ilustraţie solemnă a acestui fapt.

13 Decembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Isus i-a răspuns: „Dacă nu te spăl Eu, nu ai parte cu Mine”.

Ioan 13.8

Cum spală Domnul picioarele celor ai Săi? Am văzut că El a turnat apă într-un lighean și a spălat picioarele ucenicilor Săi. Știm că apa simbolizează Cuvântul lui Dumnezeu. În aceeași Evanghelie, Domnul spune că un om trebuie să fie născut din nou, nu dintr-o sămânță care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu și care rămâne pentru totdeauna (vedeți și Iacov 1.18). Apa deci simbolizează Cuvântul. Psalmistul întreabă: „Cum își va ține tânărul curată cărarea?”, apoi răspunde: „Îndreptându-se după cuvântul Tău” (Psalmul 119.9).

Apostolul Pavel vorbește și mai direct despre acest lucru atunci când folosește expresia „spălarea cu apă prin Cuvânt”, în legătură imediată cu curățirea – deși subiectul acolo este Adunarea, nu credinciosul individual (Efeseni 5.26). Este foarte evident deci că Domnul a folosit apa în pasajul din Ioan 13 pentru a arăta că după plecarea Sa avea să le spele picioarele – în speță, să le purifice umblarea – folosind Cuvântul. Cum este folosit Cuvântul pentru acest scop? Când păcătuim, așa cum am văzut deja, Domnul preia cauza noastră și pledează înaintea Tatălui. El Își împlinește astfel slujba de Avocat. Rezultatul pentru noi este că Duhul Sfânt începe, la timpul stabilit de Dumnezeu, să lucreze în inima noastră cu privire la greșeala pe care am comis-o; ne aduce aminte de păcatul înfăptuit, atinge conștiințele noastre cu Cuvântul și produce în noi astfel judecata de sine, conducându-ne către mărturisirea păcatului. Apoi, Dumnezeu este credincios și drept să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice fărădelege (1 Ioan 1.9). În felul acesta suntem restabiliți. Așa decurge slujba Sa de Avocat.

E. Dennett

SĂMÂNȚA BUNĂ

Fiți treji și vegheați, pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcnește și caută pe cine să înghită.

1 Petru 5.8

Târcoalele diavolului

Apostolul Petru i-a atenționat pe creștini că trebuie să se împotrivească diavolului. Acesta este vrăjmașul și calomniatorul poporului lui Dumnezeu, dar Isus Hristos S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului. Deși puterea diavolului a fost anulată la cruce, el însuși nu a fost încă aruncat în iazul de foc. Ca un leu care dă târcoale și răcnește, el continuă să cutreiere pământul și să se plimbe pe el. Cu privire la credincioșii Domnului, diavolul încearcă prin eforturile lui să distrugă credința lor în Dumnezeu.

Apostolul Petru a putut vorbi din experiență, pentru că a fost un moment când diavolul a vrut să-l cearnă. Domnul a îngăduit într-adevăr să-l cearnă pe Petru ca pe grâu, dar diavolul nu i-a putut atinge credința, pentru că Domnul a zis: „Dar Eu M-am rugat pentru tine ca să nu ți se micșoreze credința și, după ce te vei întoarce, să întărești pe frații tăi” (Luca 22.32). Acum Petru le putea spune altora că secretul pentru a te împotrivi diavolului stă în faptul de a rămâne tare în credință.

Oricare ar fi atacul diavolului, Îl avem pe Dumnezeul oricărui har care ne susține. Vrăjmașul se poate împotrivi, dar harul ne-a chemat la slavă prin Isus Hristos, și nicio putere a diavolului nu poate opri lucrarea lui Dumnezeu. Ca și în cazul lui Petru, Dumnezeu Se folosește de atacurile diavolului pentru a-i face pe ai Săi desăvârșiți, pentru a-i întemeia în credință, pentru a-i întări și pentru a-i face neclintiți.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TREBUIE SĂ AI INTEGRITATE – Fundația SEER

„Căci căutăm să lucrăm cinstit” (2 Corinteni 8:21)

 Există un desen animat cu niște purceluși care înfulecă, iar fermierul este concentrat să le umple troaca până la refuz. Deasupra lor, pe o pancartă scrie cu litere de-o șchioapă: „Companie de șuncă premium”. Iar unul din purceluși îi întreabă candid pe ceilalți: „V-ați pus vreodată întrebarea de ce fermierul este așa de bun cu noi?” Întrebare: Oare nu cumva oamenii își pun întrebări cu privire la motivațiile tale? Pentru că nu ar trebui să fie așa! Apostolul Pavel definește integritatea în felul următor: „În cinste, fiecare să dea întâietate altuia” (Romani 12:10).

Integritatea caută întotdeauna binele celuilalt. Ea crede că dacă un lucru nu este bun pentru ambele părți, nu este bun pentru niciuna! Solomon ne avertizează: „Cine asuprește pe sărac ca să-și mărească avuția va trebui să dea și el altuia mai bogat și va duce lipsă.” (Proverbele 22:16). Dacă vrei să testezi profunzimea integrității tale, gândește-te la aceste întrebări: cât de transparent ești tu față de alții? Cât de frumos te porți cu cei de la care nu ai nimic de câștigat? Ai diferite măști, în funcție de persoana cu care ești? Îi pui pe ceilalți mai presus de agenda ta personală? Îi iubești pe oameni și folosești lucrurile, sau iubești lucrurile și te folosești de oameni? Iei hotărâri dificile, chiar și când asta te costă în plan personal? Când ai de spus ceva despre o persoană, vorbești cu acea persoană, sau vorbești despre ea cu alții? Dai cuiva socoteală sau numai ție însuți?

Aceste întrebări sunt importante, așa că fă-ți timp să te gândești la ele într-o atitudine de rugăciune. Și nu uita: poți avea succes pe moment datorită lucrurilor pe care le cunoști sau pe care le faci… dar vei avea succes permanent doar datorită a ceea ce ești!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Iosua 10:28-43

Aceste cetăţi nemaipomenite, „mari şi cu ziduri până la ceruri” (Deuteronom 1.28), cad una după alta. Împăraţii lor, uriaşii lor, toţi locuitorii lor sunt doborâţi de „Iosua şi tot Israelul” (v. 29). Să notăm repetarea necontenită a acestei ultime expresii. Ea evocă unitatea indisolubilă dintre Hristos şi ai Săi. În virtutea acestei legături, vrăjmaşii noştri sunt în primul rând vrăjmaşii Domnului. Nimeni nu ne poate ataca fără a avea de-a face cu Căpetenia noastră. Lăsându-L pe El să meargă primul, eu nu pot fi altfel decât biruitor. Dimpotrivă, fără El, am pierdut bătălia. Pentru aceasta caută vrăjmaşul să-mi rupă legătura (sau comuniunea) cu Mântuitorul meu. Ştie că fără El nu putem face nimic, chiar dacă noi adesea uităm acest fapt (Ioan 15.5). Ce pagină triumfătoare se înscrie aici! Să pot avea şi eu în istoria vieţii mele creştine o listă asemănătoare, de victorii câştigate în secret cu Domnul! Victoria pentru adevăr, victoria pentru curăţie, victoria asupra acestei sau acestei ispite …

Tinerilor, tinerelor, vârsta voastră este una cu totul specială, este cea a luptelor. Faceţi voi parte dintre cei cărora apostolul Ioan le putea scrie: „Vă scriu, tinerilor, pentru că voi l-aţi învins pe cel rău” (1 Ioan 2.13).

12 Decembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Și ei au venit la Ierihon; și, pe când ieșea din Ierihon cu ucenicii Săi și cu o mare mulțime, fiul lui Timeu, Bartimeu, orbul, ședea lângă drum cerșind. Și, auzind că este Isus Nazarineanul, a început să strige și să spună: „Fiu al lui David, Isuse, ai milă de mine!”.

Marcu 10.46,47

Este minunat să vedem credința manifestată de Bartimeu. Mulțimea l-a informat că Isus din Nazaret era Cel care trecea. Pentru cei mai mulți acesta este Isus: un anume om, care a trăit într-un anume loc, într-un anume timp. Pentru Bartimeu așa ceva nu era de niciun folos. Un simplu om din Nazaret, oricât de plin de bunătate, n-ar fi putut face nimic pentru el. Însă Isus, Fiul lui David, Mesia cel mult-așteptat, Slujitorul divin al lui Dumnezeu – iată ce a văzut orbul Bartimeu cu ochii limpezi ai credinței!

El insistă, în ciuda mulțimii care încerca să-l reducă la tăcere. Societatea consideră un lucru acceptabil ca cineva să meargă în urma lui Isus, însă este stânjenită atunci când cineva, în mod disperat, Îl cheamă ca Mântuitor. Totuși strigătul credinței ajunge la Domnul, iar El niciodată nu ignoră pe cel care Îl cheamă cu credință (Fapte 17.27).

Mulți care aud invitația Domnului încearcă să păstreze vreun simbol al demnității atunci când vin la El, însă tot ceea ce Bartimeu avea era o haină de cerșetor; și, în ciuda importanței pe care ne-o dăm, niciunul dintre noi nu are mai mult decât atât. Totuși Bartimeu aruncă chiar și acea haină și, adresându-se Domnului, îi spune: „Rabi, vreau să-mi capăt vederea!”. Ar fi putut cere putere sau bogăție, dar ce însemnau acestea pentru el? Nu i-a fost rușine să recunoască adevărata sa nevoie adâncă.

Rugăciunea credinței este întâmpinată de harul Domnului Isus, care dă vindecare atât spirituală, cât și fizică. Astfel transformat, Bartimeu face din calea Domnului propria sa cale și Îl urmează cu bucurie.

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiți.

Fapte 4.12

Sammy descoperă steaua (4)

El a iertat păcatele: acelora care făceau ceva rău și veneau apoi la El, cu conștiința apăsată și neascunzându-și vina, li se iertau păcatele. Și nu numai de către Isus, ci și de către Dumnezeu, Tatăl Său. Căci amândoi sunt mereu una.

Dar El a avut mulți dușmani. Cei care nu au vrut să asculte de sfatul Său au căutat ocazii să-L omoare. Conducătorii răi i-au agitat pe oameni, încât la sfârșit aproape toți au strigat: „Nu vrem ca Acesta să mai trăiască. El trebuie să moară!”. Când guvernatorul acelui timp a întrebat: „Dar ce rău a făcut?”, nimeni nu a putut răspunde. Ei L-au urât, pentru că nu au vrut să se întoarcă la Dumnezeu. Ei nu au acceptat să se lase deranjați de Unul care făcea doar binele. Cel care este rău urăște binele.

Apoi, El a fost răstignit. Dar moartea Sa la cruce nu a fost în zadar. Dumnezeu, Tatăl Său, L-a adus iarăși la viață. El trăiește și astăzi. Dar S-a întors la Tatăl Său. Steaua strălucitoare de pe cer este încă acolo. Ea luminează astăzi pentru oamenii care I-au mărturisit lui Isus păcatele lor și care, prin credință, L-au acceptat pe El ca Mântuitor al lor. Ei vor merge la El în cer, chiar dacă între timp au murit. Apoi El îi va învia. Ei Îl numesc „Domnul Isus”, pentru că El îi sfătuiește bine.

De când acel tată i-a explicat fiului său Sammy semnificația acelor luminițe de la ferestre, pe acest pământ au mai avut loc și alte războaie. Aceste fapte de o brutalitate de nedescris, care au răspândit așa de multă groază și așa amară durere, au distrus nespus de mult. Dar ceva nu au reușit să facă și nu o vor putea face niciodată: să stingă Steaua care se află la „fereastra lui Dumnezeu”. Și nu vor putea șterge Numele care aduce salvare de moartea veșnică tuturor acelora care Îl cheamă. Ai descoperit și tu aceasta?

continuare pe 14 decembrie

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

MATURIZAREA ÎN DESCURAJARE – Fundația SEER

„Doamne, ce mai pot nădăjdui eu?” (Psalmul 39:7)

Iată patru sugestii care te pot ajuta să supraviețuiești și să crești prin schimbările majore ale vieții, precum: pierderea locului de muncă, moartea cuiva drag, o căsnicie eșuată sau o problemă gravă de sănătate:

1) Recunoaște-ți starea. Asta nu înseamnă că trebuie să stai cu mâinile încrucișate și să te bălăcești în negativism; ci înseamnă să te încrezi în Dumnezeu atât de mult, încât să recunoști ce simți cu adevărat. Când pretinzi că lucrurile merg bine, când de fapt nu este așa, ți-e mai greu să-ți revii! Cu toții trecem prin perioade dificile. Psalmistul s-a rugat lui Dumnezeu să-l ajute să facă față deznădejdii (Psalmii 42 și 43). Și la un moment dat, Apostolul Pavel se afla sub o presiune atât de mare, încât „nu mai trăgeam nădejde de viață” (2 Corinteni 1:8).

2) Identifică sursa. Descurajarea vine deseori pe fondul unui eșec sau al unei dezamăgiri. Întreabă-te: Planul pe care ți l-ai făcut s-a năruit? Speranțele tale au fost nefondate de la început? Te-a dezamăgit cineva? Descurajarea ta vine dintr-o stare generalizată de epuizare?

3) Discută cu un consilier de încredere. Solomon a zis: „biruința vine prin marele număr de sfetnici.” (Proverbele 11:14). Nu lăsa ca mândria să te împiedice să te deschizi față de cei care te pot asculta cu empatie și care te pot sfătui cu înțelepciune. Faptul de a discuta cu persoanele potrivite îți poate micșora sentimentul izolării și poate pregăti calea ca și cei care suferă să facă la fel.

4) Fii deschis față de Dumnezeu. El, și nicidecum soarta sau vreo împrejurare, va scrie ultimul capitol! Poate că El încearcă să te învețe ceva, sau să-ți recanalizeze energia… David a zis: „Acum, Doamne, ce mai pot nădăjdui eu? În Tine îmi este nădejdea.” Când nădejdea ta este Dumnezeu, El înlocuiește descurajarea cu încrederea – pentru ca situația prin care treci să devină o cale spre creșterea ta spirituală!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Iosua 10:12-27

La rugăciunea lui Iosua, DOMNUL opreşte soarele şi luna aproximativ o zi întreagă. Arată astfel acestor popoare păgâne cine este Dumnezeul care luptă pentru Israel, în timp ce alor
Săi le arată cât de departe poate merge răspunzând la rugăciunile lor (Marcu 9.23). Oare nu este o şi mai mare minune că Dumnezeu a lungit încă de acum două mii de ani ziua harului Său? Şi, în loc ca aceasta să fie ca aici, pentru a permite judecata şi răzbunarea, scopul Său în prezent este convertirea celor păcătoşi. El are răbdare faţă de lume (poate faţă de tine?) şi „face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni” (Matei 5.45). Aceasta pare firesc pentru toţi, dar să ne gândim adesea, văzând zorii unei noi zile, la această îndelungă răbdare a lui Dumnezeu.

Soarele nu mai apune, vrăjmaşii fug de lumină şi caută întunericul, încercând să se ascundă (v. 16; Ioan 3.19-21; Apocalipsa 6.15-17). Dar victoria este repurtată şi cei cinci împăraţi sunt scoşi din peşteră. Apropiaţi-vă − le spune Iosua căpeteniilor sale − nu vă temeţi deloc! „Puneţi-vă picioarele pe grumajii acestor împăraţi!”(v. 24). Era semnul triumfului, anticipând momentul viitor când „Dumnezeul păcii va zdrobi … pe Satan sub picioarele noastre” (Romani 16.20; Ps. 110.1).

11 Decembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Dacă darul său va fi o ardere de tot din cireadă, să-l aducă o parte bărbătească fără cusur: să-l aducă la intrarea cortului întâlnirii, ca să fie primit înaintea Domnului.
Și să sfințiți anul al cincizecilea și să vestiți eliberare în țară tuturor locuitorilor ei: acesta să vă fie un an jubiliar; și să vă întoarceți fiecare la stăpânirea lui și să vă întoarceți fiecare la familia lui.

Levitic 1.3; 25.10

La sfârșitul cărții Exod vedem că gloria Domnului a umplut cortul. Când Dumnezeu intră în locuința Sa, nu mai există loc pentru om. Dumnezeu vorbește acum din locuința Lui și un singur Obiect Îi preocupă gândurile: binecuvântatul Său Fiu.

În Geneza, Dumnezeu a vorbit și lumile au luat ființă. În Exod, El a vorbit de pe Muntele Sinai, iar poporul tremura, fiindcă nu putea suferi lumina prezenței Sale. În Levitic, Dumnezeu a vorbit din nou, însă acolo El a descoperit ce este în inima Lui și ne îndreaptă atenția către Persoana Fiului Său. Imaginile prezentate în primele capitole din Levitic ni-L prezintă pe Domnul Isus Hristos în măreția și în perfecțiunea Persoanei Sale, precum și în eficacitatea jertfei Lui mărețe. Aici Dumnezeu găsește un adevărat loc de odihnă. Lucrarea a fost încheiată și a fost încheiată de Fiul Său preaiubit.

Toți cei care au găsit adevărata pace și odihnă în Hristos sunt chemați să aibă comuniune cu Tatăl cu privire la Fiul Său. Ce privilegiu sfânt și ce binecuvântată preocupare! Toate acestea ne fac să ne prosternăm în închinare la picioarele Lui. „Voi sunteți seminție aleasă, preoție împărătească, națiune sfântă, popor dobândit pentru Sine, ca să vestiți virtuțile Celui care v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată” (1 Petru 2.9). Aceasta este ca o pregustare a anului jubiliar menționat la sfârșitul cărții Levitic.

J. Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.

Ioan 3.16

Sammy descoperă steaua (3)

— Desigur, și Dumnezeu a trimis un fiu, pentru că și El are o stea la fereastră!

Tatăl se uita la ochii luminați de inteligență copilărească. Sammy descoperise ceva măreț!

Într-adevăr, așa era: și Dumnezeu a trimis un Fiu. Nu pe unul oarecare, ci pe singurul Său Fiu, pe care Îl iubea. Iar Fiul lui Dumnezeu Și-a riscat viața în luptă cu mult timp înainte ca micuțul Samuel să se plimbe pe străzile din New York alături de tatăl său. Istoria Sa este scrisă în Biblie. Numele Său este Isus Hristos. Nașterea Sa este motivul pentru care se sărbătorește Crăciunul.

Locuința lui Dumnezeu în cer este ceva minunat! Acolo totul este frumos și plin de splendoare, acolo te poți bucura și te poți simți cu adevărat bine. Din această locuință a venit Isus și S-a născut aici, pe pământ. Și, pentru că părinții Lui au fost oameni săraci, iar casa de poposire era plină de vizitatori, El nu a avut loc să Se nască acolo. A venit pe lume într-un staul. Primul Său leagăn a fost o iesle pentru animale.

El a fost un foarte bun Elev, punându-i în uimire pe toți cei care Îl cunoșteau. Nu a făcut nimic rău, din contră: a ajutat pe oricine. Oamenii bolnavi și aceia care se afundau în greutăți se puteau baza pe ajutorul Său.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FACI PARTE DIN FAMILIA LUI DUMNEZEU – Fundația SEER

„În El, Dumnezeu ne-a ales… să fim înfiați…” (Efeseni 1:4-5)

Ne-am născut cu nevoia de a aparține și de a face parte dintr-o familie. Un pastor a spus: „Cunosc cupluri cu inimi pline de dragoste care tânjesc să o reverse peste un copilaș, dar acesta nu vine. Când astfel de cupluri găsesc copii pe care îi pot adopta, ei nu le spun acestora că trebuie să se ridice la înălțimea așteptărilor lor pentru a rămâne în familie. Nu există ideea că au voie să facă doar trei abateri – după care, gata: înapoi la centrul de plasament! Nu, ei îi acceptă cu brațele deschise și cu inimi pline de bucurie, pentru că au decis să-i iubească. Îi primesc în căminul lor pentru totdeauna, le dau numele lor de familie și îi fac moștenitori legali.” Cu mult înainte ca noi să simțim nevoia de Dumnezeu, El „ne-a ales… să fim înfiați, prin Isus Hristos.” Părinții de pe pământ divorțează, o iau pe căi separate și întemeiază familii noi.

Nu și Dumnezeu! Nu trebuie să te îngrijorezi cu privire la statutul tău și la relația ta cu El. Indiferent de rasă, culoare, crez sau mediul din care provii, când te pocăiești și Îl accepți pe Hristos ca Mântuitor, adopția ta devine legală și permanentă. Faci parte din familia Sa. Pentru a dovedi lucrul acesta, „Însuși Duhul adeverește împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu.” (Romani 8:16). Înțelegi ce înseamnă lucrul acesta? De acum înainte nu va mai trebui să trăiești cuprins de un sentiment de rușine sau de teamă, nu mai trebuie să trăiești sub norul condamnării, pentru că ești fiu al lui Dumnezeu și „împreună moștenitor cu Hristos” (v. 17). Cuvântul „moștenitor” înseamnă că poți primi toate binecuvântările și răsplătirile pe care le-a câștigat Hristos la cruce pentru tine. Fără excepție!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Iosua 10:1-11

Noi duşmani intră în scenă. Ei sunt conduşi de Adoni-Ţedec (domn al dreptăţii), împăratul Ierusalimului. Ce deosebire între acest personaj şi Melhisedec (rege al dreptăţii), împărat al Salemului (Geneza 14.18-20)! Cel din urmă l-a binecuvântat pe Avram, apoi pe Dumnezeul Preaînalt (EL-ELYON), care i-a dat pe vrăjmaşi în mâinile patriarhului. Din contră, Adoni-Ţedec ia conducerea duşmanilor poporului lui Avraam. Îşi strânge aliaţii împotriva Gabaonului, iar acesta, la rândul lui, face apel la noul său aliat. Ce rezultat nefericit a avut necredincioşia manifestată în cap. 9! Avându-L pe Domnul cu el, mai avea poporul nevoie de o altă alianţă? Ea nu face altceva decât să mărească pericolul.

Cu toate acestea, Dumnezeu le va da biruinţa. Israel porneşte din Ghilgal, locul circumciziei, imagine a judecăţii cărnii. Epistola către Coloseni ne învaţă semnificaţia spirituală a acestuia. Morţi şi înviaţi împreună cu Hristos, este şi de datoria noastră să dăm morţii mădularele noastre (2.20; 3.1, 5). Revenirea la Ghilgal, care corespunde acestui act, este secretul victoriei. Pentru a triumfa, luptătorul credinţei trebuie întâi să realizeze că nu are nici o putere. Este astfel pregătit să-L lase pe Dumnezeu singur să lucreze. DOMNUL Însuşi poartă din ceruri războiul în favoarea poporului Său Israel.

10 Decembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Înainte de cădere, inima omului este îngâmfată; și smerenia merge înaintea onoarei.

Proverbe 18.12

Lui Roboam i-a venit greu să creadă că cele zece seminții refuzaseră într-adevăr jugul său. El se flata fără îndoială cu gândul că ele nu vor îndrăzni să se răzvrătească împotriva autorității sale. Nu era posibil, probabil gândea el, ca acești provinciali să nu fie gata să se supună disciplinării sale cu scorpioane. Așa că, încrezător, l-a trimis pe Adoram să strângă tributul. Această decizie rău gândită a provocat o adevărată criză, mai marele peste tributuri, care slujise în timpul tatălui său Solomon și al bunicului său David, fiind omorât cu pietre de poporul întărâtat. Astfel că împăratul, care se lăudase cu atâta semeție că „degetul său mic” avea să fie „mai gros decât coapsele tatălui său”, fuge în mod rușinos la Ierusalim.

Acum trebuie să fi fost evident pentru el că revolta era una reală și formidabilă, nu doar un val trecător de nemulțumire. Însă o astfel de pierdere imensă și așa teribile rezultate apărute pe neașteptate nu sunt ușor de acceptat. Poate că forța va putea să rezolve situația. Exista o armată de o sută optzeci de mii de viteji; iar acești rebeli vor trebui să simtă curând pe pielea lor efectul puterii ei invincibile. Dacă alte argumente n-au funcționat, atunci puterea va fi soluția. Însă „Dumnezeul păcii”, care iubește pe poporul Său chiar când acesta este rătăcit și greșește, îl avertizează pe împăratul lui Iuda (remarcați limitarea intenționată a titlului său în 2 Cronici 11.3) prin cuvântul omului lui Dumnezeu, Șemaia, spunând: „Să nu vă suiți și să nu faceți război cu frații voștri! Fiecare dintre voi să se întoarcă acasă, căci de la Mine s-a întâmplat lucrul acesta”.

Sub cârmuirea lui Dumnezeu, această divizare a împărăției reprezenta pedeapsa pentru păcatele lui Solomon (1 Împărați 11.33), prilejuită de greșeala lui Roboam; prin urmare, lucrurile trebuiau să rămână așa. A lupta deci pentru reinstaurarea unității poporului, oricât de bun ar fi părut acest scop, însemna a lupta împotriva lui Dumnezeu.

C. Knapp

SĂMÂNȚA BUNĂ

Poporul care stătea în întuneric a văzut o mare lumină; și celor ce zăceau în ținutul și în umbra morții le-a răsărit lumina. Matei 4.16

Sammy descoperă steaua (2)

Acolo ardea o lumânare, a cărei mică flacără lumina ca o stea.

Tatăl și-a ridicat gulerul paltonului și a început să-i explice: „Oamenii din acea casă au pus o lumânare la fereastră, pentru că se gândesc la fiul lor plecat la război. El a plecat departe, departe, peste ape, și luptă contra dușmanilor noștri”.

Între timp, Sammy a descoperit multe alte asemenea stele la ferestre, unele mai mari, altele mai mici. „Privește acolo, tată, încă una! Și aici! Și dincolo! Și acolo nu-i niciuna! Dar acolo, în spate, sunt două, uite, tată!” Și, pe când mergeau mai departe, copilul a mai spus, ca unul care credea că știe foarte multe: „Oamenii aceia au doi fii în război, nu-i așa, tată?”.

În timp ce Sammy căuta alte „stele” pe la ferestre, așa cum numea el micile lumini, tatăl a devenit tot mai gânditor. Ce va fi cu Sammy, băiatul care îi era mai drag decât orice? Va trebui oare să privească și el într-o zi cum mama va pune la fereastră o lumină pentru fiul lor, Sammy?

Ce se întâmpla cu toți tinerii care mureau acolo, în Europa, sub ploaia de gloanțe a mitralierelor dușmane? Sau cu aceia ale căror avioane atacate ori se făceau țăndări, prăbușindu-se la pământ, ori se scufundau pentru totdeauna în Pacificul îndepărtat?

Ajunși la capătul șirului de case, în fața lor se deschidea priveliștea unui câmp întins. Sammy și-a ridicat privirea spre cerul întunecat. Apoi deodată și-a ținut respirația, ca și când s-ar fi întâmplat ceva de neimaginat: „Oh, tată, privește acolo!”. Tatăl a înțeles de data aceasta imediat. Sammy descoperise luceafărul de seară, care strălucea pe cerul mohorât.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ALUNGĂ GÂNDURILE GREȘITE! – Fundația SEER

„Păzește-ți inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieții! ” (Proverbele 4:23)

<Când Satan vrea să te distrugă, el începe prin a-ți semăna în minte gânduri greșite. Domnul Isus a ilustrat lucrul acesta când a zis: „Ați auzit că s-a zis celor din vechime: ‘Să nu preacurvești.’ Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca s-o poftească, a și preacurvit cu ea în inima lui.” (Matei 5:27-28). Înainte să cedezi păcatului în faptă, îl alimentezi în minte. Gândurile rele nu sunt ale tale efectiv decât atunci când le lași „să se mute la tine și să-ți rearanjeze mintea.” Lăsate necontrolate ca să-ți rătăcească prin minte, ele se pot agăța de un incident din trecutul tău, sau de o înclinație de-a ta din prezent, hrănindu-se până când devin ca o tumoare care crește înlăuntrul tău.

Apostolul Pavel ne îndeamnă ca „orice gând să îl facem rob ascultării de Hristos” (2 Corinteni 10:5). Iar Solomon adaugă: „Păzește-ți inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieții!” Nu întinde nici măcar un deget gândurilor greșite, căci ele îți vor lua toată mâna! Alungă-le, înainte ca ele să-ți slăbească angajamentul pe care l-ai făcut față de Hristos, și să te aducă în pragul disperării!

În general vorbind, când facem curățenie într-o casă, ne concentrăm pe locurile care se văd și care pot fi inspectate de ceilalți. Imaginează-ți cât gunoi mental strângem pentru că avem impresia că nimeni nu intră în capul nostru ca să ne analizeze gândurile. Dar Dumnezeu o face! David a spus: „Doamne, Tu… mă cunoști…” (Psalmul 139:1). Când știi lucrul acesta, ar trebui să te rogi: „Primește cu bunăvoință cuvintele gurii mele și cugetele inimii mele, Doamne…” (Psalmul 19:14)

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Iosua 9:17-27

În faţa cetăţii Ai, poporul se considerase destul de tare. În prezenţa gabaoniţilor se crede destul de înţelept. Nu a simţit nevoia să-L consulte pe Domnul (v. 14). Câtă confuzie când, prea târziu, adevărul este descoperit! De atunci încolo va trebui să-i suporte pe aceşti canaaniţi, iar noi îi vom regăsi mai târziu legaţi într-un mod supărător de istoria lui Israel (2 Samuel 21).

Gabaoniţii explică pentru ce au acţionat aşa. Poate că ne-am putea pune întrebarea ce altceva ar mai fi putut face ei decât să se lase nimiciţi de israeliţi. Ei bine, exemplul Rahavei dovedeşte că mai aveau timp să vină să se pună prin credinţă şi mărturisindu-şi caracterul de vrăjmaşi, sub protecţia Dumnezeului lui Israel, de a Cărui faimă auziseră! (v. 9 sf).

Oamenii din această lume se aseamănă însă acestor gabaoniţi. Speră să se sustragă de la judecată legându-şi în exterior soarta de cea a poporului lui Dumnezeu. Vor să scape de mânia care vine, obţinând o asigurare împotriva morţii care-i îngrozeşte, fără însă a-şi mărturisi starea, fără a se pune sub beneficiul adevăratului har al lui Dumnezeu. Astfel, spre deosebire de Rahav, care devine soţia lui Salmon, căpetenie a lui Iuda (Matei 1.5), gabaoniţii rămân în sclavie: tăietori de lemne şi cărători de apă.

9 Decembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Ți-ai părăsit dragostea dintâi … pocăiește-te și fă lucrările dintâi.

Apocalipsa 2.4,5

Dragostea dintâi este acea dragoste care își găsește satisfacția completă în obiectul ei; acea dragoste care absoarbe mintea și inima în întregime. A existat un timp când Hristos era totul pentru adunarea din Efes. Hristos umplea inimile lor, absorbea toate gândurile lor și le canaliza toate energiile. Acum însă acea stare de prospețime trecuse. Ei nu încetaseră să lucreze pentru Hristos și să sufere pentru El, însă dragostea lor își pierduse prospețimea. Dragostea dintâi trecuse.

Totuși care fusese lucrul care produsese în ei acea dragoste dintâi? Oare nu înțelegerea dragostei lui Hristos pentru ei? Odată cu trecerea timpului, ei au pierdut încetul cu încetul simțământul dragostei Lui pentru ei și astfel și-au pierdut dragostea dintâi pentru El.

Faptul că Hristos a reproșat adunării că și-a pierdut dragostea dintâi este dovadă a perfecțiunii dragostei Lui, care nu poate fi mulțumită dacă nu primește un răspuns al dragostei pentru El dintr-o inimă întreagă. Lucrările pentru Hristos, oricât de mari, nu vor satisface inima lui Hristos. Domnul Însuși, în adresarea Sa, leagă „dragostea dintâi” de „faptele dintâi”. Erau, într-adevăr, fapte la Efes pe care Domnul le aproba, însă nu erau faptele dintâi, roade ale dragostei dintâi.

Toată ruina care a intervenit apoi și tot răul care s-a dezvoltat în celelalte adunări își au rădăcina în această primă cădere. Primul pas în Efes a fost pierderea dragostei dintâi; rezultatul deplin, în Laodiceea, este pierderea lui Hristos în întregime. Hristos este prezentat acolo ca fiind afară, la ușă. Dacă Hristos nu este păstrat în inima adunării, va veni timpul când El va fi afară, la ușa adunării.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Îl văd, dar nu acum, Îl privesc, dar nu de aproape. O stea răsare din Iacov.

Numeri 24.17

Sammy descoperă steaua (1)

Pe străzile din New York sufla un vânt rece. Mașinile goneau pe lângă blocuri uriașe. Frânele scârțâiau și claxoanele răsunau când vreun trecător traversa gânditor strada lată. Câinii adulmecau curioși în toate părțile, în timp ce stăpânii lor trăgeau de lesă nerăbdători. Gospodinele, împovărate cu sacoșe pline, se îndreptau grăbite spre stația de autobuz, iar copiii curioși își turteau nasul de vitrine, privind cu jind la minunățiile ce li se înfățișau ochilor.

În New York se resimțea prea puțin din cel de-al Doilea Război Mondial, care bântuia în Europa, în Africa și în Asia. Oamenii străbăteau fără teamă orașul puternic luminat – tot așa și micuțul Sammy, care mergea de-a lungul trotuarului ținându-se de mâna tatălui său.

Tatăl era un bărbat liniștit, care ieșea în fiecare seară la o plimbare. Acum Samuel era destul de mare pentru a-l însoți, iar prin pălăvrăgeala lui necontenită îl abătea puțin de la îngrijorările zilnice. În acest timp, acasă, în bucătărie, mâncarea era pe foc, iar când aveau să se întoarcă, mama le va pune ceva delicios pe masă. Da, le mergea bine – chiar dacă posibilitățile lor erau modeste, chiria era mare, iar munca era istovitoare.

Sammy l-a întrerupt pe tatăl său cufundat în gânduri, întrebându-l: „Pentru ce este aceea acolo?”. Cu arătătorul său învelit într-o mănușă de lână, Sammy indica spre ceva pe partea cealaltă a străzii. Tatăl, obosit, nu a înțeles imediat. La ce se referea micuțul? Poate la sigla vreunei firme pe o reclamă luminată? Sammy a dat din cap negând. Poate la vitrinele puternic decorate? Nu! „Steaua, tată, steaua, nu o vezi?” Sammy privea fără întrerupere la o fereastră.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUNOAȘTE-L MAI BINE PE DUMNEZEU – Fundația SEER

„Împrietenește-te dar cu Dumnezeu, și vei avea pace; te vei bucura astfel iarăși de fericire.” (Iov 22:21)

<Când recunoști măreția lui Dumnezeu, se întâmplă două lucruri:

1) Nu mai ești tentat să-L analizezi și să-L reduci la ceva ușor de controlat.

2) Ești mai puțin predispus să încerci să-L manipulezi pe El și voia Sa, ori să-L explici pe El și căile Sale. Gândește-te cu atenție o clipă! De câte ori trebuie să ne spună Dumnezeu „cât sunt de sus cerurile față de pământ, atât sunt de sus căile Mele față de căile voastre și gândurile Mele față de gândurile voastre” (Isaia 55:9), ca să pricepem efectiv? Cât de des trebuie să ne explice că El este Păstorul, iar noi suntem oile; că El este vița, iar noi mlădițele, ca să ne plecăm înaintea Lui în totală renunțare și să spunem: „Facă-se voia Ta, Doamne”?

Dacă Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu a considerat că este necesar să Se roage: „nu cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu” (vezi Matei 26:39), nu ar fi oare înțelept ca și noi să spunem la fel, în fiecare zi? Cât a trecut de când nu ți-ai mai făcut timp să stai în tăcere în prezența Sa, să vezi o fărâmă din Cel ce este cu adevărat minunat și de necuprins?

În Iov 22:21 scrie: „Împrietenește-te dar cu Dumnezeu, și vei avea pace; te vei bucura astfel iarăși de fericire.” Îl cunoști tu pe Dumnezeu? Dacă da, cât de bine Îl cunoști? Ai vrea să-L cunoști mai mult? E bine dacă răspunsul tău este „da”, dar să știi că lucrul acesta nu se va întâmpla peste noapte! Va trebui să fie o prioritate în viață ta, pe care s-o urmărești în fiecare zi. Când faci lucrul acesta, nu vei fi dezamăgit – pentru că Scriptura îți oferă această garanție: „Apropiați-vă de Dumnezeu și El Se va apropia de voi.” (Iacov 4:8).

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Iosua 8:24-35

Cetatea Ai este cucerită, apoi arsă, locuitorii ei sunt măcelăriţi, împăratul ei este spânzurat, numai vitele sunt păstrate pentru popor, „după cuvântul Domnului pe  care-l poruncise lui Iosua” (v. 27). După ce au plătit din greu preţul pentru voia lor proprie, Iosua şi Israel se conformează de această dată instrucţiunilor divine până în cele mai mici detalii. Deuteronom 21.22, 23 interzicea lăsarea corpului unui om spânzurat pe lemn peste noapte, iar Iosua ţine cont de aceasta (v. 29), ceea ce dovedeşte că deja considera ţara ca fiind a lor.

Să nu precupeţim nici noi nici un efort pentru a ne comporta potrivit Scripturii! Câtă putere ar avea mărturia noastră dacă am putea răspunde la orice întrebare cu privire la purtarea noastră, la conduita noastră: Domnul cere aceasta, îmi cere mie, prin Cuvântul Său. Să-L privim pe Domnul Isus pe cruce. În ultima clipă a vieţii Sale ca Om ascultător, „ca să se împlinească Scriptura, El maispune: „Mi-e sete” (Ioan 19.28).

Scena care urmează (v. 30 la 35) răspunde şi ea instrucţiunilor din Deuteronom (cap.11.29; 27.1 …). Bărbaţi, femei, copii, tot poporul este adunat, inclusiv străinii (probabil şi Rahav se afla printre ei) în locul hotărât pentru a asculta legea. Şi în mijlocul acestei adunări era chivotul sfânt, simbol al Domnului Hristos. Adorarea şi bucuria sunt exprimate prin arderile-de-tot şi prin jertfele aduse.