Mana Zilnica

15 Decembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Iată, chivotul legământului Domnului întregului pământ trece înaintea voastră în Iordan.
Să fie o depărtare între voi și el, cam de două mii de coți, după măsură; să nu vă apropiați de el.

Iosua 3.11; 3.4

Iordanul vorbește despre moarte. Chivotul este o imagine a Domnului Isus. De ce trebuia pusă o distanță de două mii de coți (aproximativ un kilometru) între chivot și popor? Dumnezeu Însuși poruncise ca această distanță specifică să fie menținută. Există trei motive pentru aceasta.

În primul rând, această distanță vorbește despre măreția lui Hristos în moarte. El a stat chiar în mijlocul apelor morții și le-a subjugat puterea. În al doilea rând, distanța vorbește despre faptul că lucrarea de răscumpărare nu putea fi făcută decât de către Hristos; nimeni nu putea avea parte împreună cu El în această lucrare. Această distanță fixată și păstrată cu gelozie separă lucrarea de la cruce de orice altă lucrare care ar părea că se poate apropia de ea. Lucrarea Lui de ispășire nu are pereche și nimeni, afară de Dumnezeu, Tatăl Său, nu poate pătrunde pe deplin. În al treilea rând, distanța vorbește despre singurătatea lui Hristos în moarte. „Atunci toți ucenicii L-au părăsit și au fugit” (Matei 26.56). „Iată, vine ceasul, și acum a venit, ca să fiți risipiți fiecare la ale lui și pe Mine să Mă lăsați singur” (Ioan 16.32). „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” (Matei 27.46).

Să medităm cu solemnitate la moartea Lui unică pe cruce, la măreția ei, la exclusivitatea și la singurătatea ei. Acum pentru noi nu mai există separare, nici părăsire, fiindcă Duhul ne-a unit cu Hristos, Domnul nostru înviat și glorificat. Să ne închinăm înaintea Lui cu inimi pline de recunoștință!

F. S. W.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și tu, Betleeme, pământ al lui Iuda, nu ești nicidecum cea mai neînsemnată dintre căpeteniile lui Iuda; căci din tine va ieși o Căpetenie, care va paște pe poporul Meu Israel.

Matei 2.6

Sammy descoperă steaua (6)

Mântuitorul a trebuit să fie născut în Betleem. Astfel, s-a putut ști în Vechiul Testament că El va fi un om. Dar originea Sa este din veșnicie. Ca urmare, Mântuitorul nu trebuia să fie doar om, ci în același timp și Dumnezeu. Dumnezeu și Om într-unul – venind din cer, născut pe pământ!

…și s-a întâmplat cum a fost profețit

Totul s-a întâmplat cum a vestit profetul Mica: Domnul Isus, Dumnezeul cel veșnic, a intrat în lumea noastră venind din cer și S-a născut ca Prunc în Betleem, în „Casa pâinii”. Nu este aceasta minunat și impunător? Domnul Isus a putut spune: „Eu sunt Pâinea vie, care S-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac” (Ioan 6.51). Cum trebuie mâncată această pâine? Acceptându-L într-un mod conștient pe Domnul Isus ca Mântuitor al tău! Astfel primești viață veșnică!

Un împărat din Betleem

Acum înțelegem ce însemnătate fără margini are acest mic oraș oriental pentru întreaga lume, pentru întreaga omenire. Aici vedem cât de mult este interesat Dumnezeu de noi, oamenii. El nu numai că a intervenit mereu în istoria omenirii, ci aici, în Betleem, vedem cum Dumnezeu a intrat El Însuși în istoria omenirii, pentru a ne aduce viața veșnică.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SĂRBĂTOAREA SCHIMBĂRII – Fundația SEER

„Să vă prefaceți prin înnoirea minții voastre…” (Romani 12:2)

 

 Schimbarea de durată nu se produce prin eforturi omenești, frustrare, ură față de sine, învinovățire sau blamare pentru propriile eșecuri. Ea se produce prin înnoirea zilnică a minții prin Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă ești un cititor constant al Bibliei, vei crește spiritual! Pe măsură ce Îl cunoști pe Dumnezeu și crezi ce spune El în Cuvântul Său, începi să te schimbi treptat. Se întâmplă pur și simplu! Începi să gândești diferit, să vorbești diferit și să te comporți diferit. Dar trebuie să ai răbdare, pentru că este vorba de un proces care se desfășoară în etape. Și trebuie să înveți să te bucuri de viață, în timp ce treci prin acest proces. Mulți dintre noi arată de parcă ar umbla pe o muchie de cuțit, nu pe un drum plin de pace. Bucură-te de stadiul la care ai ajuns, pe calea pe care o ai de parcurs! Nu irosi „timpul prezent” în încercarea de a te grăbi spre viitor!

Domnul Isus a zis că ziua de mâine va avea propriile ei provocări (vezi Matei 6:34). Poate că-ți spui: „Dacă n-aș avea această problemă, aș fi fericit!” Care este lupta pe care o duci? Te lupți cu o poftă ieșită din comun? Cu resentimentul? Cu teama? Poate spui: „Dacă aș reuși să țin în frâu acest obicei, aș fi bine!” La fel cum poporul Israel a cucerit Țara Promisă cetate cu cetate, și tu îți vei învinge slăbiciunile una după alta, și-n fiecare zi tot mai mult.

Apostolul Pavel a zis: „vreau numai să-mi sfârșesc cu bucurie calea și slujba…” (Faptele Apostolilor 20:24) Pavel a dorit să fie exact cum dorea Dumnezeu să fie! Și și-a dorit și să se bucure de acest proces! Prin urmare, în loc să te descurajezi din cauza drumului pe care îl mai ai de parcurs, învață să sărbătorești progresul pe care l-ai făcut până acum!

SSCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Iosua 11:12-23

Vrăjmaşii cu care se luptase Israel şi pe care-i învinsese îi reprezintă pe cei care fac război împotriva creştinilor, şi anume pe Satan şi îngerii lui. Lupta noastră este „împotriva stăpânirilor … împotriva puterilor spirituale ale răutăţii (care sunt) în cele cereşti” (Efeseni 6.12). Multe persoane îşi imaginează că diavolul şi demonii sunt acum în iad. Dar Biblia ni-l arată pe Satan încă în cer, făcând plimbare pe pământ pentru a le face rău oamenilor (Iov 1.6, 7).

Fără îndoială, dacă suntem credincioşi, vrăjmaşul nu ne poate răpi mântuirea (Ioan 10.28). În schimb se străduieşte, luptând împotriva noastră, să ne împiedice să ne bucurăm de binecuvântările cereşti; încearcă să ne răpească teritoriul pe care victoriile anterioare ne-au permis să le ocupăm. Pentru aceasta, acelaşi cap. 6 din Efeseni ne îndeamnă nu numai să ne împotrivim şi să învingem toate, ci mai apoi şi să stăm
tari.

Cuvântul ne aminteşte în acelaşi timp şi că suntem preaiubiţii Domnului. El afirmă că nici stăpâniri, nici puteri nu vor putea să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu. Dimpotrivă, „în toate acestea suntem mai mult decât învingători prin Acela care ne-a iubit” (Romani 8.37-39).