Mana Zilnica

Mana Zilnica

12 Decembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Și ei au venit la Ierihon; și, pe când ieșea din Ierihon cu ucenicii Săi și cu o mare mulțime, fiul lui Timeu, Bartimeu, orbul, ședea lângă drum cerșind. Și, auzind că este Isus Nazarineanul, a început să strige și să spună: „Fiu al lui David, Isuse, ai milă de mine!”.

Marcu 10.46,47



Este minunat să vedem credința manifestată de Bartimeu. Mulțimea l-a informat că Isus din Nazaret era Cel care trecea. Pentru cei mai mulți acesta este Isus: un anume om, care a trăit într-un anume loc, într-un anume timp. Pentru Bartimeu așa ceva nu era de niciun folos. Un simplu om din Nazaret, oricât de plin de bunătate, n-ar fi putut face nimic pentru el. Însă Isus, Fiul lui David, Mesia cel mult-așteptat, Slujitorul divin al lui Dumnezeu – iată ce a văzut orbul Bartimeu cu ochii limpezi ai credinței!

El insistă, în ciuda mulțimii care încerca să-l reducă la tăcere. Societatea consideră un lucru acceptabil ca cineva să meargă în urma lui Isus, însă este stânjenită atunci când cineva, în mod disperat, Îl cheamă ca Mântuitor. Totuși strigătul credinței ajunge la Domnul, iar El niciodată nu ignoră pe cel care Îl cheamă cu credință (Fapte 17.27).

Mulți care aud invitația Domnului încearcă să păstreze vreun simbol al demnității atunci când vin la El, însă tot ceea ce Bartimeu avea era o haină de cerșetor; și, în ciuda importanței pe care ne-o dăm, niciunul dintre noi nu are mai mult decât atât. Totuși Bartimeu aruncă chiar și acea haină și, adresându-se Domnului, îi spune: „Rabi, vreau să-mi capăt vederea!”. Ar fi putut cere putere sau bogăție, dar ce însemnau acestea pentru el? Nu i-a fost rușine să recunoască adevărata sa nevoie adâncă.

Rugăciunea credinței este întâmpinată de harul Domnului Isus, care dă vindecare atât spirituală, cât și fizică. Astfel transformat, Bartimeu face din calea Domnului propria sa cale și Îl urmează cu bucurie.

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiți.

Fapte 4.12



Sammy descoperă steaua (4)

El a iertat păcatele: acelora care făceau ceva rău și veneau apoi la El, cu conștiința apăsată și neascunzându-și vina, li se iertau păcatele. Și nu numai de către Isus, ci și de către Dumnezeu, Tatăl Său. Căci amândoi sunt mereu una.

Dar El a avut mulți dușmani. Cei care nu au vrut să asculte de sfatul Său au căutat ocazii să-L omoare. Conducătorii răi i-au agitat pe oameni, încât la sfârșit aproape toți au strigat: „Nu vrem ca Acesta să mai trăiască. El trebuie să moară!”. Când guvernatorul acelui timp a întrebat: „Dar ce rău a făcut?”, nimeni nu a putut răspunde. Ei L-au urât, pentru că nu au vrut să se întoarcă la Dumnezeu. Ei nu au acceptat să se lase deranjați de Unul care făcea doar binele. Cel care este rău urăște binele.

Apoi, El a fost răstignit. Dar moartea Sa la cruce nu a fost în zadar. Dumnezeu, Tatăl Său, L-a adus iarăși la viață. El trăiește și astăzi. Dar S-a întors la Tatăl Său. Steaua strălucitoare de pe cer este încă acolo. Ea luminează astăzi pentru oamenii care I-au mărturisit lui Isus păcatele lor și care, prin credință, L-au acceptat pe El ca Mântuitor al lor. Ei vor merge la El în cer, chiar dacă între timp au murit. Apoi El îi va învia. Ei Îl numesc „Domnul Isus”, pentru că El îi sfătuiește bine.

De când acel tată i-a explicat fiului său Sammy semnificația acelor luminițe de la ferestre, pe acest pământ au mai avut loc și alte războaie. Aceste fapte de o brutalitate de nedescris, care au răspândit așa de multă groază și așa amară durere, au distrus nespus de mult. Dar ceva nu au reușit să facă și nu o vor putea face niciodată: să stingă Steaua care se află la „fereastra lui Dumnezeu”. Și nu vor putea șterge Numele care aduce salvare de moartea veșnică tuturor acelora care Îl cheamă. Ai descoperit și tu aceasta?

continuare pe 14 decembrie

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

MATURIZAREA ÎN DESCURAJARE – Fundația SEER

„Doamne, ce mai pot nădăjdui eu?” (Psalmul 39:7)


 

Iată patru sugestii care te pot ajuta să supraviețuiești și să crești prin schimbările majore ale vieții, precum: pierderea locului de muncă, moartea cuiva drag, o căsnicie eșuată sau o problemă gravă de sănătate:

1) Recunoaște-ți starea. Asta nu înseamnă că trebuie să stai cu mâinile încrucișate și să te bălăcești în negativism; ci înseamnă să te încrezi în Dumnezeu atât de mult, încât să recunoști ce simți cu adevărat. Când pretinzi că lucrurile merg bine, când de fapt nu este așa, ți-e mai greu să-ți revii! Cu toții trecem prin perioade dificile. Psalmistul s-a rugat lui Dumnezeu să-l ajute să facă față deznădejdii (Psalmii 42 și 43). Și la un moment dat, Apostolul Pavel se afla sub o presiune atât de mare, încât „nu mai trăgeam nădejde de viață” (2 Corinteni 1:8).

2) Identifică sursa. Descurajarea vine deseori pe fondul unui eșec sau al unei dezamăgiri. Întreabă-te: Planul pe care ți l-ai făcut s-a năruit? Speranțele tale au fost nefondate de la început? Te-a dezamăgit cineva? Descurajarea ta vine dintr-o stare generalizată de epuizare?

3) Discută cu un consilier de încredere. Solomon a zis: „biruința vine prin marele număr de sfetnici.” (Proverbele 11:14). Nu lăsa ca mândria să te împiedice să te deschizi față de cei care te pot asculta cu empatie și care te pot sfătui cu înțelepciune. Faptul de a discuta cu persoanele potrivite îți poate micșora sentimentul izolării și poate pregăti calea ca și cei care suferă să facă la fel.

4) Fii deschis față de Dumnezeu. El, și nicidecum soarta sau vreo împrejurare, va scrie ultimul capitol! Poate că El încearcă să te învețe ceva, sau să-ți recanalizeze energia… David a zis: „Acum, Doamne, ce mai pot nădăjdui eu? În Tine îmi este nădejdea.” Când nădejdea ta este Dumnezeu, El înlocuiește descurajarea cu încrederea – pentru ca situația prin care treci să devină o cale spre creșterea ta spirituală!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Iosua 10:12-27


La rugăciunea lui Iosua, DOMNUL opreşte soarele şi luna aproximativ o zi întreagă. Arată astfel acestor popoare păgâne cine este Dumnezeul care luptă pentru Israel, în timp ce alor
Săi le arată cât de departe poate merge răspunzând la rugăciunile lor (Marcu 9.23). Oare nu este o şi mai mare minune că Dumnezeu a lungit încă de acum două mii de ani ziua harului Său? Şi, în loc ca aceasta să fie ca aici, pentru a permite judecata şi răzbunarea, scopul Său în prezent este convertirea celor păcătoşi. El are răbdare faţă de lume (poate faţă de tine?) şi „face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni” (Matei 5.45). Aceasta pare firesc pentru toţi, dar să ne gândim adesea, văzând zorii unei noi zile, la această îndelungă răbdare a lui Dumnezeu.

Soarele nu mai apune, vrăjmaşii fug de lumină şi caută întunericul, încercând să se ascundă (v. 16; Ioan 3.19-21; Apocalipsa 6.15-17). Dar victoria este repurtată şi cei cinci împăraţi sunt scoşi din peşteră. Apropiaţi-vă − le spune Iosua căpeteniilor sale − nu vă temeţi deloc! „Puneţi-vă picioarele pe grumajii acestor împăraţi!”(v. 24). Era semnul triumfului, anticipând momentul viitor când „Dumnezeul păcii va zdrobi … pe Satan sub picioarele noastre” (Romani 16.20; Ps. 110.1).

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: