Mana Zilnica

Mana Zilnica

9 Decembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Ți-ai părăsit dragostea dintâi … pocăiește-te și fă lucrările dintâi.

Apocalipsa 2.4,5



Dragostea dintâi este acea dragoste care își găsește satisfacția completă în obiectul ei; acea dragoste care absoarbe mintea și inima în întregime. A existat un timp când Hristos era totul pentru adunarea din Efes. Hristos umplea inimile lor, absorbea toate gândurile lor și le canaliza toate energiile. Acum însă acea stare de prospețime trecuse. Ei nu încetaseră să lucreze pentru Hristos și să sufere pentru El, însă dragostea lor își pierduse prospețimea. Dragostea dintâi trecuse.

Totuși care fusese lucrul care produsese în ei acea dragoste dintâi? Oare nu înțelegerea dragostei lui Hristos pentru ei? Odată cu trecerea timpului, ei au pierdut încetul cu încetul simțământul dragostei Lui pentru ei și astfel și-au pierdut dragostea dintâi pentru El.

Faptul că Hristos a reproșat adunării că și-a pierdut dragostea dintâi este dovadă a perfecțiunii dragostei Lui, care nu poate fi mulțumită dacă nu primește un răspuns al dragostei pentru El dintr-o inimă întreagă. Lucrările pentru Hristos, oricât de mari, nu vor satisface inima lui Hristos. Domnul Însuși, în adresarea Sa, leagă „dragostea dintâi” de „faptele dintâi”. Erau, într-adevăr, fapte la Efes pe care Domnul le aproba, însă nu erau faptele dintâi, roade ale dragostei dintâi.

Toată ruina care a intervenit apoi și tot răul care s-a dezvoltat în celelalte adunări își au rădăcina în această primă cădere. Primul pas în Efes a fost pierderea dragostei dintâi; rezultatul deplin, în Laodiceea, este pierderea lui Hristos în întregime. Hristos este prezentat acolo ca fiind afară, la ușă. Dacă Hristos nu este păstrat în inima adunării, va veni timpul când El va fi afară, la ușa adunării.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Îl văd, dar nu acum, Îl privesc, dar nu de aproape. O stea răsare din Iacov.

Numeri 24.17



Sammy descoperă steaua (1)

Pe străzile din New York sufla un vânt rece. Mașinile goneau pe lângă blocuri uriașe. Frânele scârțâiau și claxoanele răsunau când vreun trecător traversa gânditor strada lată. Câinii adulmecau curioși în toate părțile, în timp ce stăpânii lor trăgeau de lesă nerăbdători. Gospodinele, împovărate cu sacoșe pline, se îndreptau grăbite spre stația de autobuz, iar copiii curioși își turteau nasul de vitrine, privind cu jind la minunățiile ce li se înfățișau ochilor.

În New York se resimțea prea puțin din cel de-al Doilea Război Mondial, care bântuia în Europa, în Africa și în Asia. Oamenii străbăteau fără teamă orașul puternic luminat – tot așa și micuțul Sammy, care mergea de-a lungul trotuarului ținându-se de mâna tatălui său.

Tatăl era un bărbat liniștit, care ieșea în fiecare seară la o plimbare. Acum Samuel era destul de mare pentru a-l însoți, iar prin pălăvrăgeala lui necontenită îl abătea puțin de la îngrijorările zilnice. În acest timp, acasă, în bucătărie, mâncarea era pe foc, iar când aveau să se întoarcă, mama le va pune ceva delicios pe masă. Da, le mergea bine – chiar dacă posibilitățile lor erau modeste, chiria era mare, iar munca era istovitoare.

Sammy l-a întrerupt pe tatăl său cufundat în gânduri, întrebându-l: „Pentru ce este aceea acolo?”. Cu arătătorul său învelit într-o mănușă de lână, Sammy indica spre ceva pe partea cealaltă a străzii. Tatăl, obosit, nu a înțeles imediat. La ce se referea micuțul? Poate la sigla vreunei firme pe o reclamă luminată? Sammy a dat din cap negând. Poate la vitrinele puternic decorate? Nu! „Steaua, tată, steaua, nu o vezi?” Sammy privea fără întrerupere la o fereastră.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUNOAȘTE-L MAI BINE PE DUMNEZEU – Fundația SEER

„Împrietenește-te dar cu Dumnezeu, și vei avea pace; te vei bucura astfel iarăși de fericire.” (Iov 22:21)


 

<Când recunoști măreția lui Dumnezeu, se întâmplă două lucruri:

1) Nu mai ești tentat să-L analizezi și să-L reduci la ceva ușor de controlat.

2) Ești mai puțin predispus să încerci să-L manipulezi pe El și voia Sa, ori să-L explici pe El și căile Sale. Gândește-te cu atenție o clipă! De câte ori trebuie să ne spună Dumnezeu „cât sunt de sus cerurile față de pământ, atât sunt de sus căile Mele față de căile voastre și gândurile Mele față de gândurile voastre” (Isaia 55:9), ca să pricepem efectiv? Cât de des trebuie să ne explice că El este Păstorul, iar noi suntem oile; că El este vița, iar noi mlădițele, ca să ne plecăm înaintea Lui în totală renunțare și să spunem: „Facă-se voia Ta, Doamne”?

Dacă Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu a considerat că este necesar să Se roage: „nu cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu” (vezi Matei 26:39), nu ar fi oare înțelept ca și noi să spunem la fel, în fiecare zi? Cât a trecut de când nu ți-ai mai făcut timp să stai în tăcere în prezența Sa, să vezi o fărâmă din Cel ce este cu adevărat minunat și de necuprins?

În Iov 22:21 scrie: „Împrietenește-te dar cu Dumnezeu, și vei avea pace; te vei bucura astfel iarăși de fericire.” Îl cunoști tu pe Dumnezeu? Dacă da, cât de bine Îl cunoști? Ai vrea să-L cunoști mai mult? E bine dacă răspunsul tău este „da”, dar să știi că lucrul acesta nu se va întâmpla peste noapte! Va trebui să fie o prioritate în viață ta, pe care s-o urmărești în fiecare zi. Când faci lucrul acesta, nu vei fi dezamăgit – pentru că Scriptura îți oferă această garanție: „Apropiați-vă de Dumnezeu și El Se va apropia de voi.” (Iacov 4:8).


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Iosua 8:24-35


Cetatea Ai este cucerită, apoi arsă, locuitorii ei sunt măcelăriţi, împăratul ei este spânzurat, numai vitele sunt păstrate pentru popor, „după cuvântul Domnului pe  care-l poruncise lui Iosua” (v. 27). După ce au plătit din greu preţul pentru voia lor proprie, Iosua şi Israel se conformează de această dată instrucţiunilor divine până în cele mai mici detalii. Deuteronom 21.22, 23 interzicea lăsarea corpului unui om spânzurat pe lemn peste noapte, iar Iosua ţine cont de aceasta (v. 29), ceea ce dovedeşte că deja considera ţara ca fiind a lor.

Să nu precupeţim nici noi nici un efort pentru a ne comporta potrivit Scripturii! Câtă putere ar avea mărturia noastră dacă am putea răspunde la orice întrebare cu privire la purtarea noastră, la conduita noastră: Domnul cere aceasta, îmi cere mie, prin Cuvântul Său. Să-L privim pe Domnul Isus pe cruce. În ultima clipă a vieţii Sale ca Om ascultător, „ca să se împlinească Scriptura, El maispune: „Mi-e sete” (Ioan 19.28).

Scena care urmează (v. 30 la 35) răspunde şi ea instrucţiunilor din Deuteronom (cap.11.29; 27.1 …). Bărbaţi, femei, copii, tot poporul este adunat, inclusiv străinii (probabil şi Rahav se afla printre ei) în locul hotărât pentru a asculta legea. Şi în mijlocul acestei adunări era chivotul sfânt, simbol al Domnului Hristos. Adorarea şi bucuria sunt exprimate prin arderile-de-tot şi prin jertfele aduse.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: