Mana Zilnica

Mana Zilnica

10 Decembrie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Înainte de cădere, inima omului este îngâmfată; și smerenia merge înaintea onoarei.

Proverbe 18.12



Lui Roboam i-a venit greu să creadă că cele zece seminții refuzaseră într-adevăr jugul său. El se flata fără îndoială cu gândul că ele nu vor îndrăzni să se răzvrătească împotriva autorității sale. Nu era posibil, probabil gândea el, ca acești provinciali să nu fie gata să se supună disciplinării sale cu scorpioane. Așa că, încrezător, l-a trimis pe Adoram să strângă tributul. Această decizie rău gândită a provocat o adevărată criză, mai marele peste tributuri, care slujise în timpul tatălui său Solomon și al bunicului său David, fiind omorât cu pietre de poporul întărâtat. Astfel că împăratul, care se lăudase cu atâta semeție că „degetul său mic” avea să fie „mai gros decât coapsele tatălui său”, fuge în mod rușinos la Ierusalim.

Acum trebuie să fi fost evident pentru el că revolta era una reală și formidabilă, nu doar un val trecător de nemulțumire. Însă o astfel de pierdere imensă și așa teribile rezultate apărute pe neașteptate nu sunt ușor de acceptat. Poate că forța va putea să rezolve situația. Exista o armată de o sută optzeci de mii de viteji; iar acești rebeli vor trebui să simtă curând pe pielea lor efectul puterii ei invincibile. Dacă alte argumente n-au funcționat, atunci puterea va fi soluția. Însă „Dumnezeul păcii”, care iubește pe poporul Său chiar când acesta este rătăcit și greșește, îl avertizează pe împăratul lui Iuda (remarcați limitarea intenționată a titlului său în 2 Cronici 11.3) prin cuvântul omului lui Dumnezeu, Șemaia, spunând: „Să nu vă suiți și să nu faceți război cu frații voștri! Fiecare dintre voi să se întoarcă acasă, căci de la Mine s-a întâmplat lucrul acesta”.

Sub cârmuirea lui Dumnezeu, această divizare a împărăției reprezenta pedeapsa pentru păcatele lui Solomon (1 Împărați 11.33), prilejuită de greșeala lui Roboam; prin urmare, lucrurile trebuiau să rămână așa. A lupta deci pentru reinstaurarea unității poporului, oricât de bun ar fi părut acest scop, însemna a lupta împotriva lui Dumnezeu.

C. Knapp

SĂMÂNȚA BUNĂ

Poporul care stătea în întuneric a văzut o mare lumină; și celor ce zăceau în ținutul și în umbra morții le-a răsărit lumina. Matei 4.16



Sammy descoperă steaua (2)

Acolo ardea o lumânare, a cărei mică flacără lumina ca o stea.

Tatăl și-a ridicat gulerul paltonului și a început să-i explice: „Oamenii din acea casă au pus o lumânare la fereastră, pentru că se gândesc la fiul lor plecat la război. El a plecat departe, departe, peste ape, și luptă contra dușmanilor noștri”.

Între timp, Sammy a descoperit multe alte asemenea stele la ferestre, unele mai mari, altele mai mici. „Privește acolo, tată, încă una! Și aici! Și dincolo! Și acolo nu-i niciuna! Dar acolo, în spate, sunt două, uite, tată!” Și, pe când mergeau mai departe, copilul a mai spus, ca unul care credea că știe foarte multe: „Oamenii aceia au doi fii în război, nu-i așa, tată?”.

În timp ce Sammy căuta alte „stele” pe la ferestre, așa cum numea el micile lumini, tatăl a devenit tot mai gânditor. Ce va fi cu Sammy, băiatul care îi era mai drag decât orice? Va trebui oare să privească și el într-o zi cum mama va pune la fereastră o lumină pentru fiul lor, Sammy?

Ce se întâmpla cu toți tinerii care mureau acolo, în Europa, sub ploaia de gloanțe a mitralierelor dușmane? Sau cu aceia ale căror avioane atacate ori se făceau țăndări, prăbușindu-se la pământ, ori se scufundau pentru totdeauna în Pacificul îndepărtat?

Ajunși la capătul șirului de case, în fața lor se deschidea priveliștea unui câmp întins. Sammy și-a ridicat privirea spre cerul întunecat. Apoi deodată și-a ținut respirația, ca și când s-ar fi întâmplat ceva de neimaginat: „Oh, tată, privește acolo!”. Tatăl a înțeles de data aceasta imediat. Sammy descoperise luceafărul de seară, care strălucea pe cerul mohorât.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ALUNGĂ GÂNDURILE GREȘITE! – Fundația SEER

„Păzește-ți inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieții! ” (Proverbele 4:23)


 

<Când Satan vrea să te distrugă, el începe prin a-ți semăna în minte gânduri greșite. Domnul Isus a ilustrat lucrul acesta când a zis: „Ați auzit că s-a zis celor din vechime: ‘Să nu preacurvești.’ Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca s-o poftească, a și preacurvit cu ea în inima lui.” (Matei 5:27-28). Înainte să cedezi păcatului în faptă, îl alimentezi în minte. Gândurile rele nu sunt ale tale efectiv decât atunci când le lași „să se mute la tine și să-ți rearanjeze mintea.” Lăsate necontrolate ca să-ți rătăcească prin minte, ele se pot agăța de un incident din trecutul tău, sau de o înclinație de-a ta din prezent, hrănindu-se până când devin ca o tumoare care crește înlăuntrul tău.

Apostolul Pavel ne îndeamnă ca „orice gând îl facem rob ascultării de Hristos” (2 Corinteni 10:5). Iar Solomon adaugă: „Păzește-ți inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieții!” Nu întinde nici măcar un deget gândurilor greșite, căci ele îți vor lua toată mâna! Alungă-le, înainte ca ele să-ți slăbească angajamentul pe care l-ai făcut față de Hristos, și să te aducă în pragul disperării!

În general vorbind, când facem curățenie într-o casă, ne concentrăm pe locurile care se văd și care pot fi inspectate de ceilalți. Imaginează-ți cât gunoi mental strângem pentru că avem impresia că nimeni nu intră în capul nostru ca să ne analizeze gândurile. Dar Dumnezeu o face! David a spus: „Doamne, Tu… mă cunoști…” (Psalmul 139:1). Când știi lucrul acesta, ar trebui să te rogi: „Primește cu bunăvoință cuvintele gurii mele și cugetele inimii mele, Doamne…” (Psalmul 19:14)


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Iosua 9:17-27


În faţa cetăţii Ai, poporul se considerase destul de tare. În prezenţa gabaoniţilor se crede destul de înţelept. Nu a simţit nevoia să-L consulte pe Domnul (v. 14). Câtă confuzie când, prea târziu, adevărul este descoperit! De atunci încolo va trebui să-i suporte pe aceşti canaaniţi, iar noi îi vom regăsi mai târziu legaţi într-un mod supărător de istoria lui Israel (2 Samuel 21).

Gabaoniţii explică pentru ce au acţionat aşa. Poate că ne-am putea pune întrebarea ce altceva ar mai fi putut face ei decât să se lase nimiciţi de israeliţi. Ei bine, exemplul Rahavei dovedeşte că mai aveau timp să vină să se pună prin credinţă şi mărturisindu-şi caracterul de vrăjmaşi, sub protecţia Dumnezeului lui Israel, de a Cărui faimă auziseră! (v. 9 sf).

Oamenii din această lume se aseamănă însă acestor gabaoniţi. Speră să se sustragă de la judecată legându-şi în exterior soarta de cea a poporului lui Dumnezeu. Vor să scape de mânia care vine, obţinând o asigurare împotriva morţii care-i îngrozeşte, fără însă a-şi mărturisi starea, fără a se pune sub beneficiul adevăratului har al lui Dumnezeu. Astfel, spre deosebire de Rahav, care devine soţia lui Salmon, căpetenie a lui Iuda (Matei 1.5), gabaoniţii rămân în sclavie: tăietori de lemne şi cărători de apă.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: