3 Septembrie 2019
Ce este născut din carne este carne și ce este născut din Duhul este duh.
Ioan 3.6
Avem aici un adevăr de o mare importanță. Nu numai că este necesar ca omul să aibă natură nouă, dăruită prin Cuvântul lui Dumnezeu și prin acțiunea Duhului Sfânt, natură indispensabilă pentru ca el să poată intra în Împărăție; ci trebuie înțeles, pe de o parte, că natura căzută a omului nu poate vreodată să fie făcută spirituală, nu poate fi transformată, prin niciun proces, într-o natură nouă, nici nu poate fi îmbunătățită sau modificată în așa fel încât să dobândească o oarecare cunoaștere a lucrurilor lui Dumnezeu, iar pe de altă parte, că natura nouă nu se poate deteriora (sau degrada), nu poate degenera și nu se poate transforma în natura cea veche.
Așa cum spune Domnul nostru, „ce este născut din carne este carne și ce este născut din Duhul este duh”. Fiecare poartă caracterul originii (sursei) sale. Sursa de viață nouă este deci Duhul Sfânt, agentul viu care o împarte, instrumentul Său fiind Cuvântul lui Dumnezeu.
Dacă Domnul ar fi prezentat doar instrumentul, ar fi lăsat o ușă deschisă activității minții omului – care nu reprezintă altceva decât „carnea” – ale cărei pretenții ar fi condus la un raționalism subtil. Cuvintele Domnului Isus însă nu lasă niciun dubiu: „Ce este născut din Duhul este duh”. Cuvântul lui Dumnezeu este, incontestabil, instrumentul pe care Dumnezeu Îl folosește, însă, în sensul cel mai strict, omul este născut prin Cuvânt, nu din Cuvânt. Este însă născut din Duhul, dacă privim la sursa reală, activă și personală a vieții divine.
W. Kelly
Elisei s-a rugat și a zis: „Doamne, Te rog deschide-i ochii să vadă”. Și Domnul a deschis ochii slujitorului, care a văzut; și iată, muntele era plin de cai și de care de foc.
2 Împărați 6.17
Un turn tare
Într-o zi, o armată străină a pătruns în țară și a înconjurat cetatea în care se găseau profetul Elisei și slujitorul său. Pentru slujitor, situația părea fără ieșire, având în vedere superioritatea dușmanului. Elisei însă L-a rugat pe Dumnezeu să-i deschidă slujitorului său ochii pentru a vedea armata lui Dumnezeu, care era mult mai puternică decât dușmanii.
Cât de des se petrec astfel de scene și în viața noastră! În loc să ne gândim la odihna și la echilibrul în Cuvântul lui Dumnezeu și în promisiunile Sale, începem să privim la talazurile furioase ale vieții, la vânturile perfide ale adversităților, la neputința noastră de a rezolva problemele vieții zilnice. Rezultatul? Ne cuprinde panica. De îndată ce privim la cu totul altceva decât la Domnul și la Cuvântul Lui și încercăm să umblăm după simțuri, suntem condamnați să ne înecăm în valurile împrejurărilor. Dacă însă ne punem încrederea în Dumnezeu, El va fi pentru noi ca un zid de protecție contra atacurilor diavolului. Zidurile și turnurile sunt o imagine despre protecția lui Dumnezeu, care poate fi experimentată mereu. De aceea, înțeleptul Solomon a putut spune: „Numele Domnului este un turn tare; cel drept fuge în el și este în siguranță” (Proverbe 18.10). Să ne grăbim cu toții spre acest turn tare care este Numele Domnului și astfel vom găsi sprijin, ajutor și încurajare pe calea vieții!
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
RELAȚIA DINTRE ZIUA DE AZI ȘI ZIUA DE MÂINE – Fundația SEER
„Tot ce găsește mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta!” (Eclesiastul 9:10)
Lucrul pe care îl faci chiar acum poate părea lipsit de semnificație și nerentabil, dar te poate pregăti pentru ceva ce Dumnezeu dorește să faci în viitor. Biblia spune: „Dumnezeu este Acela care lucrează în voi și vă dă, după plăcerea Lui, și voința, și înfăptuirea” (Filipeni 2:13). Există o vorbă: „În economia lui Dumnezeu, nimic nu se pierde.” Și este adevărată.
Când Daniel Webster și-a început cariera de avocat, a avut un caz pentru care a încasat un onorariu de numai douăzeci de dolari. Cazul s-a dovedit a fi unul foarte dificil și, pentru a se documenta, a trebuit să facă un drum până la Boston, care l-a costat peste douăzeci de dolari. Dar era hotărât să-și ducă munca până la capăt și să câștige cazul, ceea ce a și făcut.
După câțiva ani, o companie l-a abordat fără să-l anunțe în prealabil și a fost întrebat dacă acceptă un caz dificil, pentru care compania era dispusă să-i plătească cel mai mare onorariu pe care l-a încasat vreodată. În timp ce analiza cazul, a descoperit că era aproape identic cu cel pentru care făcuse cercetări și pe care l-a câștigat cu aproape douăzeci de ani în urmă, dar pentru care fusese plătit cu numai douăzeci de dolari! A acceptat cazul și, la fel ca mai înainte, verdictul a fost în favoarea clientului său.
Când faci numai ce ai chef și ce îți place, poți trece cu vederea relații și poți subaprecia experiențe esențiale pentru viitorul tău. Destinul tău este format din momente, experiențe și întâlniri aparent nesemnificative. Ziua de astăzi se găsește într-o strânsă legătură cu ziua de mâine, așa că profită de fiecare oportunitate și relație care îți iese în cale.
„Tot ce găsește mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta!”
2019 de Jean Koechlin
Numeri 21:1-15
Victoria de la Horma («Nimicire totală») este câştigată la patruzeci de ani după înfrângerea suferită în acelaşi loc (14.45). Dar, trist de constatat, curând după aceasta, deznădejdea reintră în scenă: „nu este pâine … nu este apă” (v. 5). Mana nu lipseşte, însă este dispreţuită. Stânca a fost lovită, dar nu se gândesc să-i vorbească – imagine a ceea ce se întâmplă când neglijăm Cuvântul şi rugăciunea. Pierderea conştienţei cu privire la aceste resurse ne face să ne cufundăm în descurajare şi în nemulţumiri, expunându-ne atacurilor lui Satan. Muşcătura şarpelui îl determină pe Israel să simtă şi să-şi mărturisească păcatele. Atunci Moise mijloceşte – încă o dată – şi Domnul dispune un remediu: acest şarpe de aramă înălţat pe o prăjină. O singură privire îndreptată spre el aducea vindecarea.
Domnul Isus, în discuţia Sa cu Nicodim, îi explică tocmai semnificaţia spirituală a acestui episod din deşert. Şarpele de aramă înălţat de Moise este El, Fiul Omului înălţat pe cruce, este Hristos „făcut păcat pentru noi” (2 Corinteni 5.21), făcut la fel chiar cu puterea răului, pentru a-i purta condamnarea. Atât de mare este măsura dragostei lui Dumnezeu pentru lume! (Ioan 3.14-16).
Drag prieten care citeşti aceste rânduri, ţi-ai îndreptat privirea credinţei spre Salvatorul înălţat pe cruce? Ai tu viaţa eternă?
Mana Zilnica 