Mana Zilnica

Mana Zilnica

4 August 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Suntem și moștenitori: moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună-moștenitori cu Hristos, dacă, într-adevăr, suferim împreună cu El, ca să fim și glorificați împreună cu El.

Romani 8.17


Dacă suntem aruncați în închisoare pe nedrept, exilați sau omorâți ca martiri, aceasta înseamnă să suferim pentru Hristos. Dar mai există un fel de suferință a creștinului – suferința împreună cu Hristos. De exemplu, să presupunem că o prințesă a Angliei s-ar întoarce cu adevărat la Dumnezeu, luând în întregime poziția de creștin. Care va fi soarta unei asemenea prințese? Întotdeauna va suferi. De ce? Fiindcă tot ceea ce o înconjoară ar fi împotriva a ceea ce aparține sufletului și poziției ei, din pricina lumii în cel mai măreț și mai rafinat aspect al ei.

Care este locul creștinului? El nu este din lume. Care este distanța dintre el și lume? Aceeași ca între Hristos și ea. Ce a avut Hristos de-a face cu lumea? Când anume a contribuit El măcar cu o iotă la ceea ce lumii îi place și la ceea ce ea prețuiește? Hristos S-a dovedit a fi cel mai nefolositor dintre oameni pentru lume. Niciodată n-a ținut vreo cuvântare despre știință, n-a contribuit cu nimic la învățătura și la literatura ei. Nu S-a amestecat deloc în politică și nici măcar n-a acceptat să fie judecător al unei pricini, atunci când I s-a cerut să o facă, chiar într-un mod neoficial.

Prin urmare, n-a existat niciodată vreun om mai complet separat de această lume, în timp ce trecea prin ea. Iată partea creștinului! De aceea, cu cât ocupi un loc mai înalt în această lume, cu atât este mai dificil să rămâi credincios. Și aceasta înseamnă să suferi cu Hristos. Sunt unii oameni care trec fără dificultate prin viață. Așa ceva nu este de admirat. E ca un fel de anestezic pe care ei îl folosesc ca să le facă viața confortabilă, uitând cu totul că noi nu aparținem stării de lucruri de aici de jos.

W. Kelly

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și iată, s-a auzit un glas din ceruri zicând: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc desfătarea”.

Matei 3.17


De la iesle la cruce

Privind în urmă la calea minunată pe care a străbătut-o Domnul și Mântuitorul nostru de la iesle la cruce prin această lume, Îl vedem pe Domnul Isus Hristos un Om printre oameni, Cel în a cărui umblare Dumnezeu Și-a găsit toată desfătarea. Mântuitorul a putut spune: „Cel care M-a trimis este cu Mine; El nu M-a lăsat singur, pentru că totdeauna fac ce-I este plăcut” (Ioan 8.29). Într-o lume de oameni păcătoși, cine altul în afară de Domnul Isus Hristos, care este în același timp o Persoană dumnezeiască și Om desăvârșit, ar fi putut să rostească aceste cuvinte? Credința își găsește desfătarea în a recunoaște slava unică a Domnului Isus și în a vedea în Mântuitorul „Cuvântul” care „a devenit trup și a locuit printre noi, plin de har și de adevăr”, care are o „slavă ca a unicului Fiu din partea Tatălui” (Ioan 1.14).

Urmărind drumul Domnului pe acest pământ, Îl putem vedea pe singurul Om care a umblat după voia lui Dumnezeu. Să ne gândim la acest Mântuitor care, timp de treizeci și trei de ani, cât a durat umblarea Sa pe acest pământ, nu a făcut nici măcar un singur lucru ca să-Și slujească Lui Însuși, să Se cruțe pe Sine sau să Se înalțe înaintea oamenilor, ci în fiecare clipă a vieții Sale a fost, a făcut, a spus, a gândit și a simțit exact ceea ce a vrut Dumnezeu. De aceea, cu ajutorul lui Dumnezeu și prin călăuzirea Duhului Sfânt, să ne ocupăm mai mult cu a-L cunoaște pe acest adorabil Mântuitor!


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU DA VINA PE ALȚII (2) – Fundația SEER

„Fiecare își va purta sarcina lui însuși.” (Galateni 6:5)


Sally administra o companie mică de marketing, iar când au apărut problemele, ea a căutat automat un țap ispășitor. La ședințele pe tema vânzărilor îi ocăra și îi critica pe colegii ei, numindu-și tiradele drept „discuții constructive.” Când angajații au început să-și dea demisia în număr mare, iar veniturile companiei s-au diminuat, Sally a dat vina pe economia în stagnare, personalul ineficient și condițiile proaste de lucru. În cele din urmă, șeful ei s-a săturat și a concediat-o. Învinovățirea altora fusese până atunci metoda prin care supraviețuise Sally. Nu s-a gândit niciodată că ea a contribuit la problemă.

Învinovățirea altora îți subminează abilitatea și capacitatea de a-ți „purta sarcina ta însuți.” Un expert scrie: „În loc să devii mai puternic, devii mai slab. Oamenii au impresia că dacă recunosc faptul că fac parte din problemă înseamnă că au greșit oarecum. În realitate e valabil exact opusul. E nevoie de putere ca să fii de acord că toți cei implicați au avut o vină. Un alt efect secundar al învinovățirii altora este neprihănirea proprie. În mintea ta ești nevinovat, și net mai bun decât alții. Crezi că ești puternic și că ceilalți sunt slabi. Nimic nu poate fi mai departe de adevăr; Biblia spune: „Mândria merge înaintea pieirii, și trufia merge înainte căderii.” (Proverbele 16:18). Când dai vina pe alții, îți pierzi abilitatea de a vedea realitatea și ești șocat când pierzi o relație sau un loc de muncă, lucru care nu ai fi crezut niciodată că se va întâmpla. Când încetezi să mai dai vina pe alții, îți dezvolți compasiunea și îți dai seama că greșelile sunt firești și inevitabile. Ele sunt doar niște greșeli și pot fi corectate. Asta nu înseamnă că e ceva greșit la tine sau la ceilalți.” Așadar: „fiecare să își poarte sarcina lui însuși.”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Numeri 4:34-49


Prima numărătoare a leviţilor din cap. 3 îi cuprinde pe toţi cei de sex masculin în vârstă de peste o lună. Al doilea recensământ îi socoteşte numai pe cei între treizeci şi cincizeci de ani. Domnul doreşte să-I oferim cei mai buni ani din viaţă. Nu se pune problema vârstei fizice, ci a maturităţii spirituale, rod al experienţei acumulate puţin câte puţin. Unui tânăr care va fi fost credincios „în foarte puţin”, la timpul potrivit, Domnul îi va putea încredinţa „mult” (Luca 16.10).

Sunt recunoscuţi opt mii cinci sute optzeci (8580) de leviţi cu vârsta potrivită pentru slujbă. În ce priveşte dimensiunile şi greutatea cortului, nimeni nu era supraîncărcat; ei se puteau înlocui unul pe altul. Atunci de ce Domnul este obligat să declare cu tristeţe că, pentru marele Său seceriş, dispune de puţini lucrători (Matei 9.37)? Vai! pentru că mulţi „nu şi-au pus umărul la lucrarea Domnului” (Neemia 3.5). Ce expresie umilitoare, care ar trebui să fie grăitoare pentru oricare dintre noi!
Leviţii „au fost număraţi … fiecare pentru slujba sa şi pentru lucrarea sa” (v. 49). Cuvintele „de purtat”, „lucrarea” (v. 28, 49) ne amintesc că acela care slujeşte Domnului şi poporului Său nu o poate face fără să simtă greutatea responsabilităţii spirituale sau fără să-l apese grija (2 Corinteni 11.28 nota k).

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: