Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “august 24, 2019”

24 August 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

De aceea, frații mei preaiubiți, fiți tari, neclintiți, prisosind întotdeauna în lucrarea Domnului.

1 Corinteni 15.58


Avem aici motoul lucrătorului creștin, și orice creștin trebuie să fie un lucrător pentru Domnul. Aceste cuvinte prezintă inimii un echilibru perfect, de natură să ofere o stabilitate de neclintit în cadrul unei activități neîncetate.

Unii dintre noi sunt atât de alipiți de ceea ce numesc principii, încât aproape că le este frică să se avânte în vreo activitate creștină ce presupune o inimă largă. De cealaltă parte, unii dintre noi sunt atât de înclinați către lucrare, încât nu ezită să calce orice principiu sănătos, cu scopul de a produce rezultate vizibile.

Versetul de mai sus oferă remediul pentru ambele cazuri. El furnizează o temelie solidă pe care putem sta cu o hotărâre de neclintit, așa cum ni se spune în prima parte a lui. De asemenea, el începe cu expresia „de aceea”, care ne îndreaptă către temelia solidă a învierii, prezentată în secțiunea precedentă a acestui capitol. Pe această temelie fermă suntem îndemnați să stăm neclintiți. Nu este vorba de a adera la propriile noastre păreri și noțiuni, ci de a ține cu tărie la întregul adevăr al lui Dumnezeu, avându-L pe Hristos ca Centru.

Trebuie să privim însă și la cealaltă parte a versetului. Creștinul trebuie să prisosească întotdeauna în lucrarea Domnului. Temelia principiilor sănătoase nu trebuie abandonată, însă lucrarea pentru Domnul trebuie făcută cu sârguință. Este important totuși să remarcăm că este lucrarea Domnului, nu a noastră. Conștiința trebuie exersată cu privire la activitatea în care suntem implicați, iar în aceste zile marcate de voință proprie și de liberalism este nevoie să recunoaștem autoritatea lui Hristos în slujba noastră pentru El. Sfera lucrării este îndeajuns de largă; ea este limitată doar de faptul că lucrarea este a Domnului, nu a noastră.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Țepușul morții este păcatul și puterea păcatului este Legea. Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruința prin Domnul nostru Isus Hristos.

1 Corinteni 15.56,57


Înțepătura

Într-o zi frumoasă de vară alergam cu cei doi băieți ai mei pe dealuri. O albină l-a înțepat pe cel mai mare exact deasupra ochiului drept. Din reflex a alungat-o înainte să se lase în iarbă plângând. De-abia s-a îndepărtat albina, că a zburat la celălalt fiu al meu zumzăind în jurul capului său. Acesta a început să dea din mâini și să strige după ajutor. Imediat am încercat să-l liniștesc: „Nu trebuie să-ți mai fie teamă de această albină. Ea nu mai are ac”.

I-am arătat fiului meu mai mic acul negru în fruntea fratelui său mai mare și i-am spus mângâindu-l: „Albina mai poate doar să zumzăie, dar nu-ți mai poate face nimic rău – nu mai are ac!”.

Boldul morții este păcatul, care nu îi lasă pe oameni să ajungă la odihnă. Numai prin credința în Domnul Isus, omul poate să devină liber, căci Mântuitorul, ca Om fără păcat, a luat de bunăvoie asupra Sa păcatul nostru, a murit și a înviat după trei zile. Prin aceasta, El „a nimicit moartea și a adus la lumină viața și neputrezirea” pentru toți cei care cred (2 Timotei 1.10). Cei răscumpărați pot să moară, dar moartea nu este pentru ei plata păcatului. Ei vor învia la răpire, pentru a nu mai muri niciodată. Atunci se va împlini versetul de astăzi: „Unde îți este țepușul, moarte? Unde îți este biruința, moarte?” (1 Corinteni 15.55).


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PĂCATELE TIPICE (8) – Fundația SEER

„Să creștem în toate privințele…” (Efeseni 4:15)


 

 În oricare tip de personalitate studiat te-ai afla (deci fie că ești reformator, slujitor, câștigător, artist, gânditor, loial, entuziast, comandant sau împăciuitor), e clar că ai de dus o luptă cu păcatul. Și faptul că știm că fiecare categorie are propriile sale ispite ascunse ar trebui să ne facă mai puțin invidioși pe ceilalți când greșim, și mai puțin înclinați să-i judecăm când nu greșim. Când ne recunoaștem păcatele tipice, știm la ce avem de lucrat. De exemplu, dacă ești un reformator, trebuie să fii conștient de înclinația ta spre neprihănire prin forțe proprii. Cu toate acestea, e important să recunoști că ai fost înzestrat de Dumnezeu cu pasiunea pentru dreptate – și e un lucru bun. Firește, vei simți cel mai mult prezența Sa când poți exprima aceste lucruri liber și în dragoste. În cele din urmă, când știi tipicul altor persoane, reușești să empatizezi și să trăiești în armonie cu ele.

Când afli de tiparele lor, devii mai răbdător cu cei ale căror păcate sunt diferite de ale tale. De exemplu, poți face ca slujitorii să nu rămână blocați în „slujire”, și îi poți încuraja pe cei „împăciuitori” să vorbească deschis atunci când sunt mânioși. În concluzia acestei serii despre tipuri de personalitate și păcatele tipice aferente, să fim de acord că scopul nostru trebuie să fie să ne debarasăm de masca religiozității, să ne întărim unii pe alții în domeniile în care avem lupte de dat, și să facem asta cu har și fără a judeca. Când ne cunoaștem și ne acceptăm pe noi înșine și unii pe alții, putem umbla împreună în dragoste. „Credincioși adevărului, în dragoste, să creștem în toate privințele.” Numai atunci putem ajunge la potențialul nostru maxim – acela ce poartă însăși semnătura lui Dumnezeu!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Numeri 16:1-15


Acum se mai adaugă o pagină tristă la sumbra istorie a poporului în pustiu. Epistola lui Iuda numeşte acest eveniment „răzvrătirea lui Core” (Iuda 11). Acest incident arată cât de departe ne poate duce mândria despre care ne-a vorbit cap. 15: până la o adevărată revoltă împotriva lui Dumnezeu. Core este un levit din familia lui Chehat. Nemulţumit de nobilul său serviciu, râvneşte la preoţia pe care Domnul i-o încredinţase lui Aaron şi familiei sale. A face slujba Cortului, a sta înaintea adunării „ca să-i slujiţi” (v. 9), nu li s-a părut suficient lui Core şi complicilor săi; au dorit ceva mai înalt. Vai, unii creştini sunt tot atât de nemulţumiţi de slujba pe care le-a încredinţat-o lor Domnul. Ei vor să fie importanţi, să se ridice deasupra altora. Apostolul Ioan este obligat să-l denunţe în cea de-a treia sa epistolă pe un anume Diotref care iubea întâietatea în adunare. Ce contrast cu Cel care „n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească …” (Marcu 10.45).

Cât despre Datan şi Abiram, ei au îndrăznit să folosească în legătură cu Egiptul expresia: „ţară unde curge lapte şi miere” (v. 13), care definea Canaanul. Pentru ei, „conducerea” lui Moise era de nesuferit. Aceşti oameni întruchipează rebeliunea civilă (laică), în timp ce Core personifică apostazia religioasă.

25 August 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

De aceea, frații mei preaiubiți, fiți tari, neclintiți, prisosind întotdeauna în lucrarea Domnului.

1 Corinteni 15.58


Avem aici motoul lucrătorului creștin, și orice creștin trebuie să fie un lucrător pentru Domnul. Aceste cuvinte prezintă inimii un echilibru perfect, de natură să ofere o stabilitate de neclintit în cadrul unei activități neîncetate.

Unii dintre noi sunt atât de alipiți de ceea ce numesc principii, încât aproape că le este frică să se avânte în vreo activitate creștină ce presupune o inimă largă. De cealaltă parte, unii dintre noi sunt atât de înclinați către lucrare, încât nu ezită să calce orice principiu sănătos, cu scopul de a produce rezultate vizibile.

Versetul de mai sus oferă remediul pentru ambele cazuri. El furnizează o temelie solidă pe care putem sta cu o hotărâre de neclintit, așa cum ni se spune în prima parte a lui. De asemenea, el începe cu expresia „de aceea”, care ne îndreaptă către temelia solidă a învierii, prezentată în secțiunea precedentă a acestui capitol. Pe această temelie fermă suntem îndemnați să stăm neclintiți. Nu este vorba de a adera la propriile noastre păreri și noțiuni, ci de a ține cu tărie la întregul adevăr al lui Dumnezeu, avându-L pe Hristos ca Centru.

Trebuie să privim însă și la cealaltă parte a versetului. Creștinul trebuie să prisosească întotdeauna în lucrarea Domnului. Temelia principiilor sănătoase nu trebuie abandonată, însă lucrarea pentru Domnul trebuie făcută cu sârguință. Este important totuși să remarcăm că este lucrarea Domnului, nu a noastră. Conștiința trebuie exersată cu privire la activitatea în care suntem implicați, iar în aceste zile marcate de voință proprie și de liberalism este nevoie să recunoaștem autoritatea lui Hristos în slujba noastră pentru El. Sfera lucrării este îndeajuns de largă; ea este limitată doar de faptul că lucrarea este a Domnului, nu a noastră.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Țepușul morții este păcatul și puterea păcatului este Legea. Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruința prin Domnul nostru Isus Hristos.

1 Corinteni 15.56,57


Înțepătura

Într-o zi frumoasă de vară alergam cu cei doi băieți ai mei pe dealuri. O albină l-a înțepat pe cel mai mare exact deasupra ochiului drept. Din reflex a alungat-o înainte să se lase în iarbă plângând. De-abia s-a îndepărtat albina, că a zburat la celălalt fiu al meu zumzăind în jurul capului său. Acesta a început să dea din mâini și să strige după ajutor. Imediat am încercat să-l liniștesc: „Nu trebuie să-ți mai fie teamă de această albină. Ea nu mai are ac”.

I-am arătat fiului meu mai mic acul negru în fruntea fratelui său mai mare și i-am spus mângâindu-l: „Albina mai poate doar să zumzăie, dar nu-ți mai poate face nimic rău – nu mai are ac!”.

Boldul morții este păcatul, care nu îi lasă pe oameni să ajungă la odihnă. Numai prin credința în Domnul Isus, omul poate să devină liber, căci Mântuitorul, ca Om fără păcat, a luat de bunăvoie asupra Sa păcatul nostru, a murit și a înviat după trei zile. Prin aceasta, El „a nimicit moartea și a adus la lumină viața și neputrezirea” pentru toți cei care cred (2 Timotei 1.10). Cei răscumpărați pot să moară, dar moartea nu este pentru ei plata păcatului. Ei vor învia la răpire, pentru a nu mai muri niciodată. Atunci se va împlini versetul de astăzi: „Unde îți este țepușul, moarte? Unde îți este biruința, moarte?” (1 Corinteni 15.55).


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PĂCATELE TIPICE (8) – Fundația SEER

„Să creștem în toate privințele…” (Efeseni 4:15)


 

 În oricare tip de personalitate studiat te-ai afla (deci fie că ești reformator, slujitor, câștigător, artist, gânditor, loial, entuziast, comandant sau împăciuitor), e clar că ai de dus o luptă cu păcatul. Și faptul că știm că fiecare categorie are propriile sale ispite ascunse ar trebui să ne facă mai puțin invidioși pe ceilalți când greșim, și mai puțin înclinați să-i judecăm când nu greșim. Când ne recunoaștem păcatele tipice, știm la ce avem de lucrat. De exemplu, dacă ești un reformator, trebuie să fii conștient de înclinația ta spre neprihănire prin forțe proprii. Cu toate acestea, e important să recunoști că ai fost înzestrat de Dumnezeu cu pasiunea pentru dreptate – și e un lucru bun. Firește, vei simți cel mai mult prezența Sa când poți exprima aceste lucruri liber și în dragoste. În cele din urmă, când știi tipicul altor persoane, reușești să empatizezi și să trăiești în armonie cu ele.

Când afli de tiparele lor, devii mai răbdător cu cei ale căror păcate sunt diferite de ale tale. De exemplu, poți face ca slujitorii să nu rămână blocați în „slujire”, și îi poți încuraja pe cei „împăciuitori” să vorbească deschis atunci când sunt mânioși. În concluzia acestei serii despre tipuri de personalitate și păcatele tipice aferente, să fim de acord că scopul nostru trebuie să fie să ne debarasăm de masca religiozității, să ne întărim unii pe alții în domeniile în care avem lupte de dat, și să facem asta cu har și fără a judeca. Când ne cunoaștem și ne acceptăm pe noi înșine și unii pe alții, putem umbla împreună în dragoste. „Credincioși adevărului, în dragoste, să creștem în toate privințele.” Numai atunci putem ajunge la potențialul nostru maxim – acela ce poartă însăși semnătura lui Dumnezeu!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Numeri 16:1-15


Acum se mai adaugă o pagină tristă la sumbra istorie a poporului în pustiu. Epistola lui Iuda numeşte acest eveniment „răzvrătirea lui Core” (Iuda 11). Acest incident arată cât de departe ne poate duce mândria despre care ne-a vorbit cap. 15: până la o adevărată revoltă împotriva lui Dumnezeu. Core este un levit din familia lui Chehat. Nemulţumit de nobilul său serviciu, râvneşte la preoţia pe care Domnul i-o încredinţase lui Aaron şi familiei sale. A face slujba Cortului, a sta înaintea adunării „ca să-i slujiţi” (v. 9), nu li s-a părut suficient lui Core şi complicilor săi; au dorit ceva mai înalt. Vai, unii creştini sunt tot atât de nemulţumiţi de slujba pe care le-a încredinţat-o lor Domnul. Ei vor să fie importanţi, să se ridice deasupra altora. Apostolul Ioan este obligat să-l denunţe în cea de-a treia sa epistolă pe un anume Diotref care iubea întâietatea în adunare. Ce contrast cu Cel care „n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească …” (Marcu 10.45).

Cât despre Datan şi Abiram, ei au îndrăznit să folosească în legătură cu Egiptul expresia: „ţară unde curge lapte şi miere” (v. 13), care definea Canaanul. Pentru ei, „conducerea” lui Moise era de nesuferit. Aceşti oameni întruchipează rebeliunea civilă (laică), în timp ce Core personifică apostazia religioasă.

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: