Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “august 31, 2019”

31 August 2019

 

 

DOMNUL ESTE APROAPE

Arată-mi, Te rog, gloria Ta!

Exod 33.18


Uimitoare cuvinte, ieșite de pe buzele unui om care deja văzuse mult din gloria lui Dumnezeu! Trecuseră peste patruzeci de ani de când el refuzase să fie numit fiul fiicei lui faraon, alegând ocara lui Hristos, în loc de plăcerile Egiptului. De atunci, Dumnezeu îi vorbise din rugul aprins, îi dovedise puterea Sa lovind Egiptul cu cele zeci plăgi, îl eliberase pe Israel trecându-l prin Marea Roșie și coborâse pe Muntele Sinai cu foc, cu un cutremur, cu sunetul de trâmbiță și cu un glas care a clătinat pământul. Moise văzuse, într-adevăr, câte ceva din gloria Domnului.

Acum însă, preaiubitul Său popor Israel căzuse adânc. Ei își făcuseră un vițel de aur, amestecând idolatria și corupția într-o sărbătoare care merita din plin mânia aprinsă a lui Dumnezeu. Doar datorită mijlocirii fierbinți și puternice a lui Moise a fost această mânie oprită. În această situație deosebit de mișcătoare, Moise s-a oferit să fie șters din cartea lui Dumnezeu, numai să fie poporul iertat.

Călătoria către țara promisă avea să continue. Domnul urma să-i dea lui Moise tot ceea ce era necesar pentru a conduce poporul acolo: prezența Sa, harul Său, călăuzirea Sa. Însă, mai presus de toate acestea, Moise dorea să vadă gloria lui Dumnezeu. O dorință înțeleaptă, pentru Moise și pentru noi! Nu există nimic în închinarea sau în slujba pentru Dumnezeu care să nu fie legat de gloria Sa. Avem nevoie de oameni care să fie ca Moise, ale căror fețe să strălucească de gloria lui Dumnezeu și ale căror cuvinte și acțiuni să dovedească timpul petrecut în prezența Lui! Doamne, arată-ne gloria Ta!

G. W. Steidl

SĂMÂNȚA BUNĂ

El ia aminte la rugăciunea nevoiașului.

Psalmul 102.17


Răspunsul Domnului

Fiind dintr-o familie foarte săracă, Grigore, un băiat de opt ani, nu primea de la nimeni bani de buzunar. Doar mama îi mai dăruia când și când câte o copeică, nu mai mult. Odată însă cineva i-a oferit o jumătate de rublă. Grigore avea acum cincizeci de copeici și se considera un adevărat bogătaș. El scotea moneda din buzunar, o examina și o punea la loc, pipăind-o grijuliu cu degetele, pentru a se convinge că nu dispăruse. Grigore își făcea tot felul de planuri, chibzuind în minte cum să-și cheltuiască mai bine banii. Dar deodată, când și-a vârât pentru a suta oară mâna în buzunar ca să-și pipăie comoara, s-a pomenit cu buzunarul gol. Și-a întors pe dos buzunarele, a scotocit peste tot prin casă, prin curte, prin grădină, dar nu și-a găsit nicăieri banii.

Seara, băiatul s-a dus la culcare în cea mai proastă dispoziție. Tocmai când era gata să se pună în pat, și-a adus aminte că nu s-a rugat, așa cum îl învățase mama din fragedă copilărie. „Eu mi-am pierdut banii. La ce mai sunt bune acum rugăciunile mele? Astăzi am să mă culc fără să mă rog.”

Dar, în clipa când era gata să ațipească, o voce lăuntrică i-a spus în șoaptă: „Trebuie să-ți fie rușine că nu te-ai rugat astăzi, căci ești credincios și Îl cunoști pe Dumnezeu …”. Glasul conștiinței îi șoptea întruna: „Tu nu te-ai rugat astăzi. Așa fac oare copiii cuminți și credincioși? Ridică-te îndată și roagă-te Domnului!”.

Grigore s-a dat jos din pat, s-a lăsat pe genunchi… și deodată a simțit sub picior ceva tare și rece, un obiect mic și rotund. El a privit în jos și nu i-a venit să-și creadă ochilor. Pe podea, lângă pat, sub genunchiul pe care se lăsase să se roage Domnului, zăcea moneda pierdută!


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ELIBERAT DE ROBIA RELIGIOASĂ – Fundația SEER

„Hristos ne-a izbăvit ca să fim slobozi… Rămâneți, deci, tari…” (Galateni 4:31, 5:1)


 

Unora dintre noi li se pare greu să-și acorde permisiunea de a gândi, de a spune sau de a se bucura de anumite lucruri, pentru că le este teamă că ceilalți îi vor dezaproba. Deci ajungem să trăim după convingerile lor, în loc să trăim după ale noastre. Nu există nicio altă robie ca robia religioasă!

Un autor creștin scria: „Biserica în care am crescut ne-a învățat că nu avem voie să mergem la film sau la un meci de fotbal (să ne amestecăm cu lumea) și că femeile nu au voie să-și vopsească părul. Răspunsul nostru standard la majoritatea chestiunilor de felul acesta era: ‘Noi așa am fost învățați!'” Aceasta este conduita unei conștiințe formate în școala tradiției. Pavel i-a mustrat aspru pe galateni pentru că încercau să supravegheze viețile oamenilor obligându-i să trăiască după tradițiile iudaice și nu după Evanghelia harului. El a scris: „Rămâneți, deci, tari, și nu vă plecați iarăși sub jugul robiei.” (Galateni 5:1) Antrenează-te să te îngrijorezi mai puțin pentru ceea ce cred oamenii, și mai mult pentru ceea ce crede Dumnezeu.

În realitate, ceea ce îi supără pe unii oameni religioși este că tu poți face anumite lucruri din încredințare, pe când ei nu le pot face – pentru că nu-și pot îngădui permisiunea de a se bucura de libertatea lor în Hristos (vezi Galateni 2:4). Nu, nu scuzăm păcatul sau practicile nebiblice! Dar dacă nu te miști în acord cu lumina Scripturii, ci în conformitate cu părerile oamenilor, îți vei petrece toată viața așteptând „momentul potrivit” sau „un moment în care oamenii vor înțelege”, înainte de a merge mai departe. Și îți vei încheia viața privind în urmă cu regret. Nu îngădui să ți se întâmple așa ceva! „Hristos ne-a izbăvit ca să fim slobozi. Rămâneți deci tari.” Amin?


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Numeri 19:11-22


Puterea apei care conţinea cenuşa viţelei era pe măsura feluritelor împrejurări în care a avut loc întinarea în timpul călătoriei prin pustiu. Atingerea unui trup mort sau a unor oseminte omeneşti corespunde, în cazul nostru, unui contact cu corupţia şi violenţa acestei lumi. Manifestările „cărnii” se pot arăta în familie (cortul: v. 14), deci mare atenţie la copii, aceste „vase deschise”, atât de uşor de întinat (v. 15; Luca 17.2).

Ele pot apărea şi afară, la slujbă (pe câmp: v. 16). O mică înşelăciune, o defăimare, un cuvânt nebunesc sau o glumă nepotrivită (Efeseni 5.4) − fiecare poate face lista acestor mici „oase” (v. 16), manifestări carnale pe lângă care trecem adesea fără a le acorda atenţia.

Ei bine, credinciosul este întinat prin aceste scăpări. Ele nu par prea importante pentru cei care nu-L cunosc pe Isus, dar noi, care Îl iubim, le luăm în serios, pentru că ne amintim că El a suferit şi a murit pentru a ispăşi şi cele mai mici lucruri. De fiecare dată trebuie să înnoim ceea ce corespunde acestui lung proces de curăţire: judecata de sine în lumina Cuvântului lui Dumnezeu şi o nouă recunoaştere a eficacităţii lucrării lui Hristos.

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: