Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “august 17, 2019”

17 August 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Un om oarecare a făcut o cină mare și i-a invitat pe mulți.

Luca 14.16


O cină mare (1)

Dacă privim la pilda cinei celei mari, în Luca 14, vom vedea că cei care au refuzat chemarea finală a harului nu au fost cei care trăiau în păcate grele. Am spus „finală”, fiindcă ospățul evangheliei este ultima masă din ziua lucrărilor lui Dumnezeu cu omul. Domnul Se afla la masă în casa unui fariseu atunci când a spus această pildă. Cina este ultima masă din zi înaintea miezului nopții. Acest lucru este semnificativ și izbitor. Evanghelia a venit după ce au trecut toate celelalte căi prin care Dumnezeu l-a pus la încercare pe om.

Dimineața inocenței, cu momentele ei fericite de prospețime, când Dumnezeu venea să-Și viziteze făpturile în mijlocul unei creații nepătate de păcat, a trecut și, în curând, omul a căzut, nemaiputând să se întoarcă vreodată la această stare.

A urmat miezul zilei lucrărilor Sale cu omul, care acum avea o conștiință căpătată în urma căderii sale. În această perioadă s-a arătat nelegiuirea înspăimântătoare a oamenilor și a îngerilor (Geneza 6), când pământul a fost umplut de stricăciune și de violență, iar Dumnezeu a trebuit să-l curețe cu apele potopului. Apoi, pe pământul reînnoit, oamenii L-au înlocuit pe Dumnezeu cu demonii, dedându-se idolatriei, în patimile și stricăciunea inimii lor rele.

A veni apoi după-amiaza Legii. Legea a arătat omului care sunt îndatoririle lui, deopotrivă în mod pozitiv și negativ: „Să faci” și „Să nu faci”. Ea a arătat omului ceea ce acesta trebuie să fie, însă nu i-a spus niciodată ceea ce el este – adică în întregime păcătos și complet ruinat. Legea n-a descoperit nici ceea ce Dumnezeu este, n-a arătat inima Lui plină de îndurare și de dragoste perfectă. Apoi au fost trimiși profeții, ca să îndrepte inima poporului înapoi către Dumnezeu, însă au fost omorâți cu pietre.

F. G. Patterson

SĂMÂNȚA BUNĂ

Fiul meu, păzește sfaturile tatălui tău și nu lepăda învățătura mamei tale.

Proverbe 6.20


Părinți dificili

Un tânăr de 17 ani a venit la prietenul său ceva mai în vârstă și i-a spus: „Nu mă mai pot înțelege cu tatăl meu. În fiecare zi ne certăm. Este așa de demodat și nu are deloc habar de ceea ce este astăzi actual. Ce să fac? Cred că mă mut de acasă”. Celălalt i-a răspuns: „Te înțeleg bine. Când am avut și eu 17 ani, tatăl meu a fost la fel de dificil. Era aproape de nesuportat. Dar tu trebuie să ai răbdare cu astfel de oameni în vârstă. Ei se dezvoltă de obicei puțin mai încet. Zece ani mai târziu, când am avut 27 de ani, tatăl meu învățase așa de multe, încât puteam vorbi cu el deschis. Iar acum, când am 37 de ani, îl întreb pe bătrânul meu tată atunci când nu știu încotro să o iau”.

Oare a înțeles băiatul sensul acestor cuvinte? Dar noi le-am înțeles mesajul? Problema apare la fiecare generație din nou – nu numai în lume, ci și la credincioși.

Dacă facem parte dintre cei tineri, să reținem că experiența noastră de viață este destul de mică. Ca urmare, să gândim și să vorbim mai puțin arogant.

Dacă suntem mai în vârstă și, la rândul nostru, avem copii de vârsta adolescenței, să ne aducem aminte cum reacționam noi pe când aveam 17 ani.

Cu înțelegere reciprocă, conviețuirea celor tineri cu cei în vârstă nu este imposibilă. Ea poate deveni, cu ajutorul Domnului, chiar armonioasă.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PĂCATELE TIPICE (3) – Fundația SEER

„Să aveți în voi gândul acesta, care era și în Hristos Isus…” (Filipeni 2:5)


 

După reformatori și slujitori, al treilea tip de personalitate la care privim sunt câștigătorii; acestora le place să înfrunte provocări, să facă lucruri pentru alții, sunt pragmatici și orientați spre succes. În cele mai bune condiții, ei sunt motivați să crească, să depună eforturi și să învețe. Ei îi inspiră și îi mișcă pe oameni și le face plăcere să stea în fața mulțimilor. Faptul că trebuie să vorbească în public le dă energie. Fără șansa de a se dezvolta și de a se face remarcați, își pierd motivația. Câștigătorii vor să aibă un impact, pot fi tentați să trăiască pentru imaginea pe care o reprezintă și ajung să idolatrizeze propriile lor realizări. Sunt capabili să măsoare succesul în termenii aplauzelor și recunoașterii.

Când Ioan Botezătorul a spus despre Domnul Isus: „Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micșorez” (Ioan 3:30), el a dat dovadă de acea renunțare de sine care este dificilă pentru un câștigător.

Simon vrăjitorul a crezut că poate cumpăra o lucrare spirituală ca a lui Petru și i-a oferit acestuia bani în schimbul abilității de a distribui altora Duhul Sfânt (vezi Faptele Apostolilor 8:18-22).

Tot astfel, un câștigător nerăscumpărat poate transforma ceea ce pare a fi slujirea lui Dumnezeu în slujirea propriei sale persoane. Pentru mulți dintre noi „păcatul care ne înfășoară așa de lesne” (Evrei 12:1) este mândria. În timp ce câștigătorii au abilitatea de a realiza lucruri mărețe și de a îmbogăți viețile altora, ei pot deveni în același timp preocupați de propria lor imagine și de propriul lor succes. Ce-i de făcut? Pavel spune (Filipeni 2:3-5): „Nu faceți nimic din duh de ceartă sau din slavă deșartă; ci în smerenie fiecare să privească pe altul mai presus de el însuși. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci și la foloasele altora. Să aveți în voi gândul acesta, care era și în Hristos Isus”.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Numeri 12:1-16


„Limba”, spune Iacov, este „un rău de nestăpânit, plină de otravă aducătoare de moarte” (Iacov 3.8 …). Încă o dată îi constatăm ravagiile. Nu sub forma cârtirilor şi a murmurelor în mijlocul „adunăturii de oameni” (cap. 11), ci sub cea a criticilor şi a calomniilor care întinează membrii celei mai onorabile familii dintre conducătorii poporului: pe Aaron marele preot şi pe Maria, profetesa. Vorbele lor rele fuseseră probabil şoptite la ureche, în cea mai mare taină (Luca 12.3). Dar … „Domnul a auzit” (v. 2 sf; comp. cu 11.1). Să nu uităm niciodată că şi cele mai confidenţiale remarci au Auditoriu în cer. Moise tace. De fiecare dată când erau sfidate drepturile Domnului, mânia lui se aprindea, pe bună dreptate; acum însă, când este vorba să se apere pe sine, blândeţea lui extremă se traduce prin tăcere. De aceea Dumnezeu ia apărarea slujitorului Său. Îi invită în cort pe cei trei în cauză şi îi cheamă pe cei doi vinovaţi să iasă înainte. Gravitatea pedepsei o descoperă pe cea a păcatului comis. Maria este lovită cu lepră. Pentru prima dată (în această împrejurare) Moise îşi deschide gura, stăruind în favoarea surorii lui aflate în nenorocire, ca să fie vindecată.

Domnul să ne păzească de „invidii şi de orice vorbiri de rău” (1 Petru 2.1)!

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: