Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “august 19, 2019”

19 August 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Amintiți-vă de conducătorii voștri, care v-au vorbit Cuvântul lui Dumnezeu; și, privind atent la sfârșitul purtării lor, imitați-le credința!

Evrei 13.7


O cină mare (2)

Evrei 2.3 face referire la cei care fuseseră împreună cu Domnul Isus pe pământ și Îl auziseră. Acei ucenici transmiseseră mesajul următoarei generații, care, la rândul ei, „ne-a confirmat-o nouă”, cu referire la autorul Epistolei către Evrei. Acest „nouă” arată că autorul s-a identificat cu ceilalți scriitori ai Noului Testament, cu poporul lui Dumnezeu în general și cu noi, cei din ziua de astăzi.

Conducătorii pe care Domnul îi ridicase, așa cum ni se spune în Fapte, primiseră un dar de la El pentru a-i conduce pe cei credincioși – abilități morale și spirituale din partea lui Dumnezeu, folosite în timp ce ei înșiși Îl urmau pe Hristos, ca Exemplu și Conducător. Credincioșii trebuiau să-i recunoască pe astfel de conducători și pe toți cei care se osteneau printre ei (1 Tesaloniceni 5.12).

Versetul de astăzi începe cu expresia „amintiți-vă”, care implică faptul că acești conducători nu mai erau în viață și că cei credincioși trebuiau să-și aducă aminte de ei și de felul cum ei îi conduseseră. De asemenea, a-și aduce aminte de ei era necesar, deoarece cuvântul pe care ei îl vorbiseră era de la Dumnezeu, nu cuvinte sau idei omenești, ci Cuvântul lui Dumnezeu Însuși. În plus, ei trebuiau să-și amintească de credința acestora și pe aceasta s-o urmeze, nu obiceiurile, prejudecățile sau lucrurile lor favorite. Mai exista și sfârșitul (rezultatul) viețuirii sau al umblării lor, care confirma cuvintele rostite de ei. Conducătorii care plecaseră la Domnul fuseseră modele (exemple) pentru turmă (Evrei 13.17; 1 Petru 5.3). Aceste lucruri sunt foarte importante pentru toți cei din poporul lui Dumnezeu.

A. E. Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dacă Dumnezeu va fi cu mine și mă va păzi în timpul călătoriei …, dacă-mi va da pâine … și dacă mă voi întoarce.

Geneza 28.20,21


Dacă…

Un rabin a povestit că a fost invitat de două familii îndurerate, care trăiau despărțirea de mamele lor, pentru serviciul de înmormântare. Cele două mame au murit de moarte naturală, după ce au trăit fiecare o viață împlinită având o vârstă respectabilă. Când rabinul a ajuns la prima familie pentru a conduce serviciul de înmormântare, fiul femeii decedate l-a întâmpinat și i-a spus: „Dacă aș fi trimis-o pe mama mea în Florida [o zonă caldă a Americii] și aș fi scutit-o de această vreme rece și de zăpadă, mama mea ar fi trăit astăzi! Este vina mea că a murit!”. Și la a doua familie a ieșit înaintea rabinului fiul mamei decedate, dar acesta i-a spus un mesaj deosebit: „Dacă n-aș fi insistat ca mama mea să plece în Florida pentru a scăpa de vremea rece și de zăpadă, mama mea ar fi trăit astăzi! Zborul lung cu avionul a fost mult mai mult decât ea a putut suporta. Este numai vina mea că ea a murit!”.

În fiecare caz a fost un „dacă”. Și așa este în viața multor oameni. Îi auzim spunând cam așa: Dacă Dumnezeu mă va ajuta… dacă Dumnezeu va face… dacă… Să fim atenți că acești „dacă” ar putea să se transforme într-un „prea târziu”. Vrăjmașul (diavolul) are experiență cum să-i înșele pe oameni, ca să amâne mântuirea, punându-li-l în față pe „dacă…”; el spune cam așa: dacă reușesc la examene…; dacă voi reuși în viață…; dacă… Cunoscând această tactică demonică, să veghem și să nu ne lăsăm înșelați!


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PĂCATELE TIPICE (6) – Fundația SEER

„Mă gândesc la căile mele și îmi îndrept picioarele spre învățăturile Tale.” (Psalmul 119:59)


 

 Trecerea în revistă a tipurilor de personalitate și a păcatelor tipice i-a evidențiat până acum pe reformatori, slujitori, câștigători și artiști. Al cincilea tip sunt cugetătorii sau gânditorii: acestora le place să cunoască – totul. Ei sunt investigatorii, oamenii de știință și inventatorii din mijlocul nostru. Le place să descopere adevăruri pe care nu le-a descoperit nimeni și au cunoștințe, capacități și pasiuni proprii. Au o memorie de invidiat când vine vorba de memorarea informațiilor despre ceea ce-i interesează. Gânditorii pot fi persoane introvertite; le place să aibă propriul lor spațiu. Prin urmare, care este păcatul „care îi înfășoară lesne” pe gânditori?

1) Insensibilitatea față de ceilalți. Uneori, gânditorii agreează mai mult dreptatea lor decât să-i agreeze și să-i iubească pe cei din jur. Și nu întotdeauna se simt în largul lor când trebuie să-și exprime emoțiile sau afecțiunea. Sunt înclinați să-și exprime sentimentele indirect sau prin gesturi, așa că ai impresia că nu dăruiesc, ci primesc. Nu le place să piardă nicio dezbatere și nici să fie întrerupți. Le face plăcere solitudinea timp de ore în șir, chiar și zile. Asta nu înseamnă că ei sunt mai spirituali decât majoritatea dintre noi; ci că au o nevoie mai scăzută de a se afla în comunitate sau de a avea relații. Problema este că noi nu am fost creați să trăim singuri. Poți crește spiritual numai când ești dispus să dăruiești și să primești de la ceilalți. Domnul Isus a zis: „Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pentru alții.” (Ioan 13:35).

2) Gânditorii se luptă adesea cu conceptul de „credință.” Asta nu-i face să fie oameni răi; majoritatea sunt ezitanți cinstiți. Credința și rațiunea nu sunt neapărat opuse, dar când rațiunea nu mai vrea să facă niciun pas, credința în Dumnezeu te face să mergi înainte. Viața te va pune în fața unor situații în care rațiunea singură nu va putea aduce rezolvare – și atunci ai nevoie de credința în Dumnezeu.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Numeri 13:26-33, 14:1-10


Au fost trimişi doisprezece cercetaşi: câte unul pentru fiecare seminţie. Iniţial nu era nici o distincţie între ei. Dar cele patruzeci de zile de călătorie i-a pus pe aceşti oameni la încercare (numărul 40 în Biblie vorbeşte întotdeauna de punerea la încercare). La întoarcere, fiecare arată ce este în inima lui. Rezultatul? Zece sunt necredincioşi. Numai doi – Iosua şi Caleb – au încredere în Domnul. Credinţa Îl cunoaşte pe Domnul şi apreciază circumstanţele din punctul Lui de vedere, în timp ce necredinţa le măsoară cu dimensiuni omeneşti şi se opreşte la obstacole vizibile. Uriaşii, fii ai lui Anac, nu erau o fabulaţie, cum nu erau fabulaţie nici zidurile înalte.

Dar greşeala oamenilor era că luau în considerare limitele lor şi că se ocupau cu ceea ce duşmanii puteau gândi despre ei (v. 33 sf.), când ar fi trebuit să privească spre Domnul. Iosua şi Caleb nu se ruşinează să-şi declare credinţa în faţa tuturor. Ei preţuiesc moştenirea promisă şi îşi îndeamnă fraţii s-o ia în stăpânire. Ce frumos exemplu!

Ne numărăm şi noi printre aceia care îndeamnă spre „ţară”, sau printre cei care descurajează sufletele ca să nu Îl urmeze pe Isus? Să nu fii de acord cu ceilalţi (v. 10) este întotdeauna dificil, uneori periculos. Aceşti doi oameni era să fie ucişi cu pietre (v.10), dar Dumnezeu a fost de partea lor.

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: