Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “august 18, 2019”

18 August 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Un om oarecare a făcut o cină mare și i-a invitat pe mulți.

Luca 14.16


O cină mare (2)

Seara, în cele din urmă, Dumnezeu S-a descoperit pe Sine în Hristos. Avea să-l câștige pe om acum, în sfârșit? Vai, nu! Nici măcar o singură inimă nu s-a simțit atrasă spre Hristos de la sine. Nimeni n-a văzut în înfățișarea Lui ceva care să-L facă de dorit. A fost o seară binecuvântată, după o zi furtunoasă și plină de tulburare – o seară care și-a făcut intrarea într-un mod atât de strălucitor. Dar cât de curând s-a încheiat ea în întunericul de la cruce, unde oamenii au stins (atât cât le-a stat în putere) lumina cerului!

Dumnezeu a mai avut un moment de îndurare. Cina Duhului Sfânt trimis din cer cu mesajul: „Toate lucrurile sunt gata. Veniți, căci miezul nopții judecății este gata să vină”. Însă „toți, fără excepție, au început să se scuze” (Luca 14.18). Toți au refuzat darul lui Dumnezeu, chiar și aceia care nu trăiau în păcate grave, ci se ocupau cu lucruri legitime, ca lucrarea pământului, negoțul sau familia.

Nu cunosc un lucru mai solemn decât faptul că, atunci când Domnul ridică vălul și descoperă judecata viitoare teribilă, în întâmplarea cu bogatul și Lazăr (Luca 16), vedem cum cei pierduți sunt chinuiți de viermele nepieritor al remușcării, pe deplin conștienți de viața lor trecută și de avantajele pierdute pentru totdeauna. Ce grozăvie va fi pentru creștinul lipsit de viață, pentru cel care a amânat, pentru omul nepăsător. „Copile, adu-ți aminte” (versetul 25) – aceste cuvinte sunt mai sugestive decât orice altă descriere a scenei de acolo. Nu mă voi ocupa însă de acea scenă, ci doar am amintit-o pentru a prezenta calea de a scăpa de judecata viitoare. Această cale este la fel de sigură pentru cei ce o folosesc, pe cât de sigură este judecata viitoare pentru cei ce o ignoră.

F. G. Patterson

SĂMÂNȚA BUNĂ

Să aveți în voi gândul acesta, care era și în Hristos Isus: … S-a smerit și S-a făcut ascultător până la moarte.

Filipeni 2.5,8


Modelul desăvârșit

Meditațiile noastre asupra vieții Mântuitorului ne conduc la concluzia că Domnul Isus Hristos este Modelul desăvârșit de smerenie și de ascultare perfectă în călătoria Lui uimitoare din gloria Divinității până la jertfa de pe cruce. Astfel, putem vedea umblarea smerită a Domnului și Mântuitorului nostru pe acest drum. Încă de pe când era în chip de Dumnezeu, gândul Său era îndreptat spre a le sluji altora, fără a Se gândi la Sine sau la reputația Sa. El S-a dezbrăcat pe Sine Însuși și a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor, dar fără păcat. Robul are datoria să asculte; și Mântuitorul Și-a arătat ascultarea Sa desăvârșită față de voia Tatălui ceresc până la moarte și încă moarte de cruce, pentru a-i salva pe oameni din nenorocirea în care i-a dus păcatul neascultării.

Dar, pe lângă aceste mari adevăruri din viața Mântuitorului nostru, trebuie să știm că Domnul Isus nu a rămas în moarte, ci a înviat, dovedindu-Și atotputernicia de a-Și da viața și de a o lua înapoi. Ce adevăr prețios este în Persoana Domnului Isus Hristos, în această coborâre și înălțare, prin care umple toate lucrurile ca Răscumpărător și Domn al gloriei! O, ce măreție a dragostei Mântuitorului! Ce loc minunat a câștigat Mântuitorul pentru toți aceia care și-au pus încrederea în El! Se bucură și cititorul de acest loc în veșnicie? Astăzi este o zi de har pentru oricine dorește să beneficieze de rezultatele lucrării Mântuitorului.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PĂCATELE TIPICE (4) – Fundația SEER

„Mă port aspru cu trupul meu și-l țin în stăpânire…” (1 Corinteni 9:27)


 

Al patrulea tip uman de care ne ocupăm sunt artiștii sau personalitățile romantice. Artiștilor le place frumusețea, și ei nu doar că o văd în locuri în care ceilalți nu o văd, dar au și darul unic de a o crea. Ei își exprimă individualitatea pe căi îndrăznețe care ne îmbogățesc pe toți. Ei aduc culoare și noutate într-o lume care altfel ar fi mohorâtă. Dar pentru că niciunul dintre noi nu poate trăi în lumea perfectă a imaginației, artiștii sunt uneori slab echipați pentru a trăi în lumea reală cu problemele și presiunile ei. Aceeași sensibilitate care îi face creativi, îi face și robii instabilității emoționale, ajungând să distrugă artistul din ei. De la Ernest Hemingway la Elvis Presley, cărțile de istorie ne spun aceeași poveste.

Regele David a fost un artist. A fost un poet talentat, și autorul multor psalmi. Dar incapacitatea lui de a-și controla propriile impulsuri carnale a culminat cu o aventură, care l-a condus la crimă și a atras distrugerea propriei sale familii. Să înțelegem un lucru: fiecare virtute pe care ți-o dă Dumnezeu are un cusur care trebuie identificat și înfruntat în mod corect.

Cu cât ești mai talentat, cu atât trebuie să fii mai disciplinat. Pavel a fost destul de înțelept să-și recunoască propriile înclinații: „mă port aspru cu trupul meu și-l țin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.”

Ultimele decenii au dovedit că nici aceia care au fost înzestrați de Dumnezeu să zidească biserici mari și să conducă lucrări importante nu sunt imuni la ispită. Acolo unde talentul este mare – ispita este și mai mare. Unde-și află oile cea mai mare siguranță? Lângă păstorul lor. Stai și tu lângă Marele Păstor, și vei fi în siguranță!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Numeri 13:1-25


Poporul se apropia de ţara promisiunii. Moise trimite doisprezece cercetaşi cu misiunea de a cerceta ţara şi totodată de a aduce din ea informaţii şi ceva din roadele ei. Le-au trebuit patruzeci de zile pentru această recunoaştere. Iscoadele s-au suit la Hebron, loc pe care deja îl cunoaştem, unde Avraam cumpărase peştera Macpela ca loc de înmormântare. Ei aduc un ciorchine de struguri atât de greu, încât trebuia purtat de doi oameni.

Pentru noi, ţara promisiunii este cerul. Asemenea poporului, noi suntem încă în pustiu, simbol al acestei lumi. Încă nu am văzut moştenirea în care ne va aduce Dumnezeu, dar Cineva o cunoaşte şi poate să ne spună despre ea. Este Duhul Sfânt, care ne întreţine cu subiecte cereşti. Întocmai cum strugurii de la Eşcol făceau dovada bogăţiei ţării, Duhul ne dă „arvuna”, ceea ce înseamnă că ne dă să gustăm mai dinainte din bucuriile cerului. El ne face cunoscut lucrurile lui Dumnezeu (1 Corinteni 2.12). El primeşte ceea ce este al lui Hristos şi ne descoperă (Ioan 16.14). Deşi suntem într-o lume care din punct de vedere moral este un pustiu pentru noi, putem deja să ne ocupăm cu Cel pe care Îl iubim fără să-L fi văzut (1 Petru 1.8).

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: