Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “august 28, 2019”

28 August 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Voi spune sufletului meu: „Suflete, ai multe bunuri, strânse pentru mulți ani; odihnește-te, mănâncă, bea, veselește-te!”. Dar Dumnezeu i-a spus: „Nebunule!”.

Luca 12.19,20


În lume au existat întotdeauna astfel de oameni, de felul celui descris de Domnul aici. Unora ca aceștia, Dumnezeu le-a dat binecuvântări din belșug, iar ei le-au folosit doar ca să-L excludă pe El complet din viața lor. Bogatul din această pildă făcea planuri să-și mărească hambarele, fiindcă pământul îi rodise din belșug și nu mai avea loc unde să-și depoziteze recolta. Posibilitatea vreunei piedici în calea proiectelor lui nu intra în calculele acestui om plin de încredere în sine. Niciun gând cu privire la Dumnezeu și niciun gând cu privire la eternitate nu-și găseau locul în mintea lui. Pentru el, această lume era totul și se aștepta să se bucure de ea pentru mult timp.

Ar fi trebuit să-și aducă aminte că există o viață dincolo de această lume și că există un Dumnezeu pe care trebuia să-L întâlnească și înaintea Căruia trebuia să dea socoteală. Cuvântul divin către el și către toți cei asemenea lui este: „Nebunule!”. Acesta este epitetul lui Dumnezeu, nu al omului, și el nu este deloc prea dur pentru a fi aplicat celui care ignoră faptul că are un suflet veșnic. Cel care nu se gândește la altceva decât la puținii ani pe care îi are de trăit în această lume, uitând cu totul de veșnicia viitoare, este într-adevăr un nebun.

O întrebare a fost pusă recent cu privire la un milionar care a murit: «Cât a lăsat?». Răspunsul solemn a venit imediat: «Totul!». La fel, acestui nebun Dumnezeu îi spune: „În noaptea aceasta ți se va cere sufletul; și cele pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi?”. Da, ale cui? A descoperi prea târziu că ai făcut o greșeală supremă este un lucru cumplit. Trebuie să cântărim realitatea acum, cu smerenie și cu o credință mântuitoare în Dumnezeu și în Fiul Său; nu să strângem bogății pentru noi înșine, ci să fim bogați față de Dumnezeu. Să luăm aminte la aceste cuvinte ale Mântuitorului!

W. W. Fereday

SĂMÂNȚA BUNĂ

Tot așa și Cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face ce Îmi este plăcut și va împlini lucrul pentru care l-am trimis.

Isaia 55.11


Un loc de adăpost (3)

Apoi i-am spus cum intră în inima noastră pacea lui Dumnezeu. M-am rugat cu ea și i-am citit în continuare Cuvântul lui Dumnezeu. După câteva zile, în care și-a purtat suferința cu predare liniștită în voia lui Dumnezeu, a găsit mântuire și pace în Isus Hristos. Curând după aceea a plecat zâmbind în veșnicie, ca un copil preafericit al lui Dumnezeu, în pacea harului dumnezeiesc.

Tatăl fiicei era aproape de neconsolat în jalea lui. Fiica lui i-a spus încă înainte de moartea ei că ea nu mai are nicio teamă în fața morții, deoarece va merge la Mântuitorul ei, și l-a rugat pe tatăl ei să aibă grijă să vină și el după ea. După aceea el a venit la mine și a spus: «Soră, ce ați făcut cu fiica mea, de a putut să moară liniștită așa de tânără? Vă rog, spuneți-mi tot; vreau să găsesc și eu o asemenea pace și să pot muri așa de supus». L-am îndemnat să se ocupe amănunțit de Cuvântul lui Dumnezeu și să-l facă îndreptar al vieții lui, apoi el îi va arăta sigur și lui calea spre o asemenea pace, care este de găsit numai la Isus. Mi-a promis în mod serios că va face acest lucru. Astfel, fericita moarte a fiicei sale a fost prilejul ca bătrânul tată să gândească: «Ce să fac ca să fiu mântuit?»”.

Lasă-mă să-ți spun cum găsești această pace, această nădejde de nezdruncinat, care se arată biruitoare chiar și în ceasul morții: privește crezând spre crucea de pe Golgota! Acolo a purtat Fiul lui Dumnezeu blestemul păcatului tău, pedeapsa vinei tale.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CELE TREI HAINE ALE LUI IOSIF (2) – Fundația SEER

„El i-a lăsat haina în mână și a fugit…” (Geneza 39:12)


 

Cea de-a doua haină pe care a purtat-o Iosif a fost „haina ispitei”. Biblia spune: „…pe când intrase în casă ca să-și facă lucrul… ea l-a apucat de haină, zicând: „Culcă-te cu mine!” El i-a lăsat haina în mână și a fugit afară din casă.” (Geneza 39:11-12). Iosif era tânăr, chipeș, singur, departe de casă și confruntat cu ispite repetate din partea soției șefului său. Cu toate acestea, el a rezistat avansurilor ei și a spus: „Cum aș putea să fac eu un rău atât de mare și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?” (v. 9). Prima lui grijă nu a fost că nu va putea ține ascunsă fapta, ci că nu va mai putea trăi cu el însuși dacă ar fi acceptat. Amintirea dragostei, ocrotirii și binecuvântării lui Dumnezeu peste el, a pus frână inclinațiilor și impulsurilor carnale pe care le-ar fi putut avea. Nu la fel a fost cu David. După păcatul săvârșit cu Batșeba, el a scris aceste cuvinte în rugăciunea sa de pocăință din Psalmul 51: „Împotriva Ta, numai împotriva Ta, am păcătuit și am făcut ce este rău înaintea Ta” (v. 4).

Împotriva cui păcătuiești tu? Împotriva lui Dumnezeu. Cine vede ceea ce faci? Dumnezeu – Cel care Și-a dovedit dragostea pentru tine la Calvar. L-a iertat Dumnezeu pe David? Da, și te va ierta și pe tine! Însă istoria lui David dovedește că uneori trebuie să trăim cu consecințele faptelor noastre și ele ne pot devasta nu numai pe noi, dar și pe cei care așteaptă călăuzire de la noi.

Pavel, cel mai mare dintre apostoli, a recunoscut acest adevăr (1 Corinteni 9:27): „mă port aspru cu trupul meu, și-l țin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Numeri 18:1-19


Prin toiagul înmugurit, Domnul vrea să confirme funcţia înaltă a familiei lui Aaron. Acesta este motivul pentru care acest cap. 18 vorbeşte încă o dată despre preoţie, enumerând privilegiile ei.

Primul privilegiu: fiii lui Levi sunt adăugaţi (alipiţi) preoţilor (semnificaţia numelui Levi: vezi Geneza 29.34 nota e). Ei sunt „dăruiţi ca dar pentru Domnul” (v. 6): simbol al slujirii Cuvântului, care îl învaţă pe adorator. Cap. 8 din Neemia numeşte câţiva leviţi care explicau poporului Cuvântul şi pe Ezra îl surprinde binecuvântându-L pe DOMNUL Dumnezeul cel mare.

Al doilea dar îl constituie însăşi slujba (v. 7 sf.). Departe de a fi date pe merit vreunuia dintre cei care le exercită, toate slujbele sunt date prin harul lui Dumnezeu. Să recunoaştem că suntem „robi
nevrednici” (Luca 17.10). Dacă Domnul binevoieşte să ne folosească, nu o face pentru că are nevoie de noi, ci pentru că doreşte să ne dea bucuria de a lucra pentru El.

În sfârşit, v. 8-19 enumeră diversele daruri care corespund cu „lucrurile sfinte” aduse de fiii lui Israel. Încă o dată acestea sunt simboluri ale lui Hristos, daruri din care suntem chemaţi să ne hrănim şi de care să ne bucurăm. „Pârga” şi în acelaşi timp „cele dintâi roade” (v. 12, 13) ne amintesc de intenţia lui Dumnezeu şi de dorinţa apostolului ca Hristos „să aibă întâietate în toate” (Col. 1.18).

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: