Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “august 6, 2019”

6 August 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Sionul a zis: „Domnul m-a părăsit și Domnul m-a uitat!”. Poate o femeie să-și uite copilul pe care-l alăptează, ca să n-aibă milă de fiul pântecelui ei? Chiar dacă aceasta ar putea uita, totuși Eu nu te voi uita.

Isaia 49.14,15


Timpul în care Isaia a trăit a fost unul foarte tulbure. Poporul Israel Îi întorsese spatele Dumnezeului viu și slujea idolilor. Isaia avertizase poporul cu privire la răzvrătirea și la nelegiuirea care domneau în mijlocul lui. Mulțimea jertfelor lor devenise o urâciune înaintea Domnului. Prin urmare, Dumnezeu, în căile Sale guvernamentale, i-a ridicat pe caldeeni pentru a invada țara, iar ei au cucerit-o și au luat mulți captivi. Poporul era descurajat și pierduse orice speranță de restabilire. Ei se gândeau că Dumnezeu îi uitase, însă Dumnezeu nu-i uită niciodată pe ai Săi. În repetate rânduri El îi îndeamnă să se întoarcă la El. Găsim aceste cuvinte în Isaia 55.7: „Să-și părăsească cel rău calea sa și omul nedrept gândurile sale și să se întoarcă la Domnul – și El va avea milă de el – și la Dumnezeul nostru, pentru că El nu obosește iertând”.

Este smeritor să ne dăm seama că Dumnezeu nu lucrează cu noi potrivit cu ceea ce merităm. Dacă ar proceda așa, situația noastră ar fi disperată. În harul Său, El este întotdeauna gata să ne atragă către Sine. Petru este un bun exemplu în această privință. După ce el s-a lepădat de Domnul cu jurăminte, citim că „Domnul S-a întors și a privit la Petru” (Luca 22.61). Dragostea și compasiunea din acea privire trebuie să-i fi zdrobit inima lui Petru, așa încât el a ieșit și a plâns cu amar. În Ioan 21 găsim felul cum Petru a fost restabilit și cum Domnul înviat i-a încredințat oile și mieii turmei Sale. Domnul ar fi putut să renunțe la Petru, însă, în loc de aceasta, El l-a atras la Sine cu dragostea Sa, astfel încât Petru a răspuns: „Doamne, Tu toate le știi; știi că Te iubesc”. Atunci cuvântul Domnului către Petru a fost: „Urmează-Mă!”.

Domnul nostru nu uită. Umblăm noi cu El? Suntem mulțumiți să rămânem în dragostea Lui, așa cum El a rămas în cea a Tatălui?

J. Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Atunci El [Dumnezeu] deschide urechile oamenilor și le întipărește învățăturile Lui, ca să abată pe om de la rău și să-l ferească de mândrie.

Iov 33.16,17


Ajutoarele bătrânelului (2)

Apa s-a ridicat tot mai mult și curând bătrânelul a trebuit să se urce pe acoperiș. Ploaia torențială continua. În timp ce se ruga, a auzit zgomotul unui elicopter. O scară a fost coborâtă din elicopter pentru el. Dar bătrânelul a strigat: „Pleacă! Mă faci să cad de pe acoperiș! Dumnezeu mă va salva! Du-te și salvează pe altcineva!”. Elicopterul a plecat, lăsându-l pe om pe acoperiș. Apa creștea mereu. Bătrânelul a strigat: „Doamne, m-am rugat cu atâta ardoare, ca să oprești ploaia și să mă salvezi de inundație. Nu înțeleg de ce mă lași să mă înec”. O voce a spus bătrânelului: „Rugăciunile ți-au fost ascultate. Ți s-a trimis o mașină de teren, o barcă și un elicopter. De ce le-ai respins pe toate?”.

Bătrânelul s-a trezit din vis și a înțeles învățătura. Adesea, și noi ne asemănăm cu el. Dumnezeu răspunde întotdeauna la rugăciunile celor care se încred în El, dar nu așa cum doresc ei. Dumnezeu vede lucrurile în totalitatea lor și cunoaște sfârșitul înainte de orice început. Putem să ne bizuim pe dragostea Sa divină, care este la lucru prin diferite împrejurări de care nici nu ne dăm seama.

Să ne bizuim pe ajutorul dat de Dumnezeu! Când toate se prăbușesc în jurul tău, când totul devine întunecat și fără perspectivă, continuă să speri că totul va sfârși bine, dacă L-ai acceptat pe Mântuitorul care a spus celor care se încred în El: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi” (Evrei 13.5).


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU TE POATE SĂDI IARĂȘI – Fundația SEER

„Ești o grădină închisă…” (Cântarea Cântărilor 4:12)


 Pomul unui gospodar a dat rod bogat mulți ani la rând, și a devenit o reală sursă de venit pentru el, așa că omul nostru și-a canalizat toate eforturile spre profit și nu a băgat de seamă că pomul era pe moarte. Apoi, s-a trezit într-o zi că pomul s-a uscat, pentru că rădăcina se uscase. A fost atât de preocupat de roade, încât a neglijat rădăcina. Dar tu? Te concentrezi pe cifre și rezultate? Sau pe scop, oameni, caracter, maturitate și pe rădăcina biruinței tale? Hrănește rădăcina și vei avea mereu parte de rod!

Un autor scria: „Asemenea cu ale unei plante obligate să stea în același ghiveci, și rădăcinile noastre sunt îngrădite și răsucite. Cu timpul, nu mai avem cum să fim hrăniți pe deplin… pentru că nu putem crește dincolo de limitele mediului în care ne aflăm. Potrivit cuvintelor din Cântarea cântărilor, devenim ca o „grădină închisă… o fântână pecetluită.” Dar Dumnezeu se uită la omul dinlăuntru, cel care are potențialul să devină tot ce El l-a creat să fie. El vede floarea ce stă să înflorească în grădina închisă, prospețimea izvorului lăuntric și susurul fântânii cu apă. El știe că ești inhibat și închis, și dorește să te elibereze.

Anumite încercări din viață, cum ar fi moartea cuiva drag sau divorțul, necesită o replantare obligatorie, adică șansa de a-ți forma rădăcini mai adânci și de a-ți atinge potențialul într-un nou ambient. Cere-i lui Dumnezeu să te sădească din nou, să te scoată cu blândețe, să te elibereze de robie și să-ți găsească locul perfect în care să crești. Lasă-L să-ți hrănească rădăcinile, ca ele să se extindă în pământul fertil al libertății regăsite.”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Numeri 6:1-12


În afară de leviţi, orice israelit din altă seminţie, bărbat sau femeie, putea fi consacrat Domnului prin jurământul de nazireu (promisiune specială de despărţire). Dar, spre deosebire de fiii lui Levi, această consacrare era individuală şi voluntară. Nazireul nu era obligat să facă această promisiune, dar, odată ce devenea nazireu, libertatea sa înceta; viaţa sa publică şi particulară trebuia să se subordoneze unor reguli severe. La fel ca într-o armată, angajatul voluntar se supune la aceeaşi disciplină ca şi recrutul de clasă mobilizat. Condiţiile impuse nazireului erau în număr de trei:
1. Să nu consume nici un produs din vie – simbol al bucuriilor lumii.
2. Să-şi lase părul să crească – simbol al punerii deoparte pentru Hristos ce trebuia să-l caracterizeze în mod natural pe ucenicul lui Hristos.
3. Să evite contactul cu moartea, plată şi dovadă a păcatului.
În principiu, fiecare copil al lui Dumnezeu are aceste trei caracteristici: mort faţă de lume, faţă de sine şi faţă de păcat (Gal. 6.14; 5.24; 2.17-20). Dar pentru a avea forţa de a se menţine în această poziţie dificilă şi contrară firii, trebuia ca nazireatul său, această punere deoparte pentru Hristos, să rezulte dintr-o decizie luată cu bucurie şi din toată inima.
Vers. 9-12 amintesc cât de uşor se poate pierde caracterul de nazireu din cauza nevegherii şi cât de greu poate fi el recăpătat.

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: