Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “august 4, 2019”

4 August 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Suntem și moștenitori: moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună-moștenitori cu Hristos, dacă, într-adevăr, suferim împreună cu El, ca să fim și glorificați împreună cu El.

Romani 8.17


Dacă suntem aruncați în închisoare pe nedrept, exilați sau omorâți ca martiri, aceasta înseamnă să suferim pentru Hristos. Dar mai există un fel de suferință a creștinului – suferința împreună cu Hristos. De exemplu, să presupunem că o prințesă a Angliei s-ar întoarce cu adevărat la Dumnezeu, luând în întregime poziția de creștin. Care va fi soarta unei asemenea prințese? Întotdeauna va suferi. De ce? Fiindcă tot ceea ce o înconjoară ar fi împotriva a ceea ce aparține sufletului și poziției ei, din pricina lumii în cel mai măreț și mai rafinat aspect al ei.

Care este locul creștinului? El nu este din lume. Care este distanța dintre el și lume? Aceeași ca între Hristos și ea. Ce a avut Hristos de-a face cu lumea? Când anume a contribuit El măcar cu o iotă la ceea ce lumii îi place și la ceea ce ea prețuiește? Hristos S-a dovedit a fi cel mai nefolositor dintre oameni pentru lume. Niciodată n-a ținut vreo cuvântare despre știință, n-a contribuit cu nimic la învățătura și la literatura ei. Nu S-a amestecat deloc în politică și nici măcar n-a acceptat să fie judecător al unei pricini, atunci când I s-a cerut să o facă, chiar într-un mod neoficial.

Prin urmare, n-a existat niciodată vreun om mai complet separat de această lume, în timp ce trecea prin ea. Iată partea creștinului! De aceea, cu cât ocupi un loc mai înalt în această lume, cu atât este mai dificil să rămâi credincios. Și aceasta înseamnă să suferi cu Hristos. Sunt unii oameni care trec fără dificultate prin viață. Așa ceva nu este de admirat. E ca un fel de anestezic pe care ei îl folosesc ca să le facă viața confortabilă, uitând cu totul că noi nu aparținem stării de lucruri de aici de jos.

W. Kelly

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și iată, s-a auzit un glas din ceruri zicând: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc desfătarea”.

Matei 3.17


De la iesle la cruce

Privind în urmă la calea minunată pe care a străbătut-o Domnul și Mântuitorul nostru de la iesle la cruce prin această lume, Îl vedem pe Domnul Isus Hristos un Om printre oameni, Cel în a cărui umblare Dumnezeu Și-a găsit toată desfătarea. Mântuitorul a putut spune: „Cel care M-a trimis este cu Mine; El nu M-a lăsat singur, pentru că totdeauna fac ce-I este plăcut” (Ioan 8.29). Într-o lume de oameni păcătoși, cine altul în afară de Domnul Isus Hristos, care este în același timp o Persoană dumnezeiască și Om desăvârșit, ar fi putut să rostească aceste cuvinte? Credința își găsește desfătarea în a recunoaște slava unică a Domnului Isus și în a vedea în Mântuitorul „Cuvântul” care „a devenit trup și a locuit printre noi, plin de har și de adevăr”, care are o „slavă ca a unicului Fiu din partea Tatălui” (Ioan 1.14).

Urmărind drumul Domnului pe acest pământ, Îl putem vedea pe singurul Om care a umblat după voia lui Dumnezeu. Să ne gândim la acest Mântuitor care, timp de treizeci și trei de ani, cât a durat umblarea Sa pe acest pământ, nu a făcut nici măcar un singur lucru ca să-Și slujească Lui Însuși, să Se cruțe pe Sine sau să Se înalțe înaintea oamenilor, ci în fiecare clipă a vieții Sale a fost, a făcut, a spus, a gândit și a simțit exact ceea ce a vrut Dumnezeu. De aceea, cu ajutorul lui Dumnezeu și prin călăuzirea Duhului Sfânt, să ne ocupăm mai mult cu a-L cunoaște pe acest adorabil Mântuitor!


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU DA VINA PE ALȚII (2) – Fundația SEER

„Fiecare își va purta sarcina lui însuși.” (Galateni 6:5)


Sally administra o companie mică de marketing, iar când au apărut problemele, ea a căutat automat un țap ispășitor. La ședințele pe tema vânzărilor îi ocăra și îi critica pe colegii ei, numindu-și tiradele drept „discuții constructive.” Când angajații au început să-și dea demisia în număr mare, iar veniturile companiei s-au diminuat, Sally a dat vina pe economia în stagnare, personalul ineficient și condițiile proaste de lucru. În cele din urmă, șeful ei s-a săturat și a concediat-o. Învinovățirea altora fusese până atunci metoda prin care supraviețuise Sally. Nu s-a gândit niciodată că ea a contribuit la problemă.

Învinovățirea altora îți subminează abilitatea și capacitatea de a-ți „purta sarcina ta însuți.” Un expert scrie: „În loc să devii mai puternic, devii mai slab. Oamenii au impresia că dacă recunosc faptul că fac parte din problemă înseamnă că au greșit oarecum. În realitate e valabil exact opusul. E nevoie de putere ca să fii de acord că toți cei implicați au avut o vină. Un alt efect secundar al învinovățirii altora este neprihănirea proprie. În mintea ta ești nevinovat, și net mai bun decât alții. Crezi că ești puternic și că ceilalți sunt slabi. Nimic nu poate fi mai departe de adevăr; Biblia spune: „Mândria merge înaintea pieirii, și trufia merge înainte căderii.” (Proverbele 16:18). Când dai vina pe alții, îți pierzi abilitatea de a vedea realitatea și ești șocat când pierzi o relație sau un loc de muncă, lucru care nu ai fi crezut niciodată că se va întâmpla. Când încetezi să mai dai vina pe alții, îți dezvolți compasiunea și îți dai seama că greșelile sunt firești și inevitabile. Ele sunt doar niște greșeli și pot fi corectate. Asta nu înseamnă că e ceva greșit la tine sau la ceilalți.” Așadar: „fiecare să își poarte sarcina lui însuși.”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Numeri 4:34-49


Prima numărătoare a leviţilor din cap. 3 îi cuprinde pe toţi cei de sex masculin în vârstă de peste o lună. Al doilea recensământ îi socoteşte numai pe cei între treizeci şi cincizeci de ani. Domnul doreşte să-I oferim cei mai buni ani din viaţă. Nu se pune problema vârstei fizice, ci a maturităţii spirituale, rod al experienţei acumulate puţin câte puţin. Unui tânăr care va fi fost credincios „în foarte puţin”, la timpul potrivit, Domnul îi va putea încredinţa „mult” (Luca 16.10).

Sunt recunoscuţi opt mii cinci sute optzeci (8580) de leviţi cu vârsta potrivită pentru slujbă. În ce priveşte dimensiunile şi greutatea cortului, nimeni nu era supraîncărcat; ei se puteau înlocui unul pe altul. Atunci de ce Domnul este obligat să declare cu tristeţe că, pentru marele Său seceriş, dispune de puţini lucrători (Matei 9.37)? Vai! pentru că mulţi „nu şi-au pus umărul la lucrarea Domnului” (Neemia 3.5). Ce expresie umilitoare, care ar trebui să fie grăitoare pentru oricare dintre noi!
Leviţii „au fost număraţi … fiecare pentru slujba sa şi pentru lucrarea sa” (v. 49). Cuvintele „de purtat”, „lucrarea” (v. 28, 49) ne amintesc că acela care slujeşte Domnului şi poporului Său nu o poate face fără să simtă greutatea responsabilităţii spirituale sau fără să-l apese grija (2 Corinteni 11.28 nota k).

3 August 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Și a fost așa: după câteva zile, pârâul a secat … Și cuvântul Domnului a fost către el, zicând: „Ridică-te și du-te la Sarepta Sidonului și locuiește acolo, pentru că, iată, am poruncit acolo unei femei văduve să te hrănească”.

1 Împărați 17.7-9


Deși era singur și liniștit la pârâul Cherit, Ilie nu era lipsit de exercițiile adânci de suflet care decurg dintr-o viață trăită prin credință. Este adevărat că, în ascultare de porunca divină, corbii îi aduceau mâncare în fiecare zi, iar pârâul curgea neîntrerupt, însă Ilie ar fi putut uita că nuiaua judecății lovea țara.

Credința lui Ilie trebuia deci pusă în continuare la încercare. Copilul lui Dumnezeu trebuie să treacă prin școala lui Hristos, iar după ce, prin har, trece un test, este chemat să facă față altuia. Prin urmare era necesar ca sufletul profetului să fie pus la test, pentru a se vedea dacă era dependent de Cherit sau de Domnul. În consecință, „după câteva zile, pârâul a secat„.

Suntem întotdeauna, din cauza slăbiciunii cărnii, în pericolul de a ne sprijini credința pe împrejurări, iar când acestea sunt favorabile, credem că, de asemenea, credința noastră este puternică; și viceversa. Credința însă nu privește niciodată la împrejurări, ci privește direct la Dumnezeu și se preocupă doar cu El și cu promisiunile Lui. Așa au stat lucrurile cu Ilie. Conta mai puțin pentru el dacă pârâul continua să curgă sau nu, fiindcă Dumnezeu era izvorul lui, un izvor inepuizabil. Nicio secetă nu-L poate afecta pe Dumnezeu. Credința lui Ilie trebuia să se bazeze în continuare pe aceeași temelie sigură – „Am poruncit”. Ce binecuvântare conțin aceste cuvinte! Împrejurările se schimbă, lucrurile omenești eșuează, pâraiele seacă, însă Dumnezeu și Cuvântul Său rămân mereu: ieri, astăzi și pentru totdeauna.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dobândește înțelepciune, dobândește pricepere; nu uita cuvintele gurii mele și nu te abate de la ele. N-o părăsi, și ea te va păzi.

Proverbe 4.5,6


Stropi de înțelepciune

Nimeni nu este atât de mare, încât să nu poată da o mână de ajutor celorlalți! Doar oamenii nesiguri sunt trufași, sperând că imaginea pe care o promovează va fi acceptată de ceilalți.

Oamenii cu inimă largă și credință în Dumnezeu caută soluții, și nu laude; iubesc oamenii, și nu mulțumirile lor.

Prietenii se sfătuiesc reciproc și se ajută reciproc. Prietenii dăruiesc, se îngrijorează pentru celălalt și sunt întotdeauna gata să dea o mână de ajutor.

Lumea poate da naștere la necazuri în vreme de pace, însă Dumnezeu poate crea pace în necaz.

Dacă vrei să faci lucruri mari, trebuie să rămâi mic.

Ușor este să condamni pe cineva, dar greu este să te condamni singur.

Dacă nu pornești la drum, cu siguranță nu vei ajunge la țintă.

Cine încalcă o promisiune o va încălca și pe a doua.

Nu judeca în grabă, căci vei regreta repede!

Remediul nedreptăților suferite este uitarea.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU DA VINA PE ALȚII (1) – Fundația SEER

„Fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuși…” (Romani 14:12)


 Ai văzut vreodată un aruncător de flăcări, măcar în vreun film? Acest lansator de foc este menit să-i distrugă pe oameni. Ei bine, acuzatorii fac exact același lucru. Când viața nu merge așa cum vor ei, în loc să-și asume responsabilitatea pentru deciziile și faptele lor, dau vina pe alții. Și de țapi ispășitori nu ducem lipsă! De exemplu: „Afacerea mea ar fi avut succes dacă banca mi-ar fi dat un împrumut mai mare. Am vrut să fac parte din echipa de slujire, dar soțul meu nu a agreat ideea” etc. Însă când vorbim despre învinovățirea altcuiva, Scriptura este foarte clară: „Fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuși lui Dumnezeu.”

Problema cu învinovățirea altora este că te împiedică să ai o atitudine constructivă și să mergi mai departe în viață. Așa cum psihologul Brenda Shoshanna remarca: „Fiecare persoană pe care dai vina se ține cu dinții de o părticică din puterea ta personală și din stima ta de sine. Asumarea responsabilității pentru ceea ce se întâmplă în viața ta este unul dintre lucrurile cele mai motivatoare pe care le poți face. Ai la îndemână noi alegeri. Mânia ta e tot mai mică. Vezi oamenii și evenimentele cu alți ochi.” Nu uita: responsabilitatea poate fi înțeleasă ca abilitatea de a da un răspuns sau iscusința de a răspunde și nu de a reacționa. Fără îndoială – te poți simți intimidat la gândul că trebuie să-ți iei viața în mâini, dar vei fi uimit de bucuria și libertatea pe care ți-o aduce. Vei face greșeli pe drum? Firește! Te vei împiedica oare și vei cădea? Desigur! Dar nimic nu se compară cu sentimentul umblării prin credință și cu noul pas pe care îl poți face cu ajutorul lui Dumnezeu.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Numeri 4:16-33


Dacă am putea compara slujbele stabilite pentru cele trei familii ale leviţilor cu principalele forme de slujire în adunare: profeţi, păstori, învăţători … (Efeseni 4.11), cei dintâi Îl prezintă pe Hristos în raport cu cerinţele pustiei (chehatiţi); cea de-a doua familie, ocupându-se de strângerea învelitorilor, sugerează responsabilitatea adunării pentru mărturia practică (gherşoniţi); cei din urmă, răspunzând de structura de rezistenţă, spun despre bazele credinţei (fiii lui Merari). Pentru a completa construcţia, cele trei familii trebuia neapărat să colaboreze. Un chehatit putea fi folosit pentru a duce chivotul, în timp ce un merarit nu avea în grijă decât poate un simplu colac de frânghie.

Dar înaintea Domnului nu contează importanţa sau aparenta nobleţe a misiunii, ci credincioşia (1 Corinteni 4.2). Fie că a primit doi talanţi, fie cinci, robul, „credincios peste puţine” va fi pus „peste multe” (Matei 25.20-23). Să ne abţinem de la gelozie în ce priveşte slujba altuia sau de la tendinţa de a subestima cuiva importanţa. Cine suntem noi, ca să judecăm „pe slujitorul altuia?” (Romani 14.4). Numai adevăratul Aaron are competenţa „să-i aşeze pe fiecare la lucrul său şi la îndatorirea sa” (v. 19). Ce siguranţă pentru levit! Îndrumat de preot, el ştia ce să facă şi cum să facă.

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: