Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “august 16, 2019”

16 August 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Pentru ca pe cei doi să-i creeze în Sine într-un singur om nou, făcând pace; și ca să-i împace pe amândoi cu Dumnezeu, într-un singur trup, prin cruce.

Efeseni 2.15,16


Adunarea, care este Trupul lui Hristos, are o origine divină. Duhul Sfânt a format-o și o menține în unitate perfectă cu Hristos, Capul ei înviat din cer.

Îi mulțumim lui Dumnezeu că nici atacurile omului și nici ale lui Satan nu pot schimba, anula sau distruge realitatea glorioasă că noi și Hristos suntem una. El este Capul, iar noi suntem Trupul Lui. Acest lucru este adevărat pentru orice credincios de la Cincizecime încoace, indiferent de rasă, de cultură, de limbă, de naționalitate și de orice altceva. Ce adevăr binecuvântat, care ne umple inimile cu bucurie!

În harul Său suveran, Dumnezeu a chemat pe fiecare dintre cei care fac parte din Adunare. Chemarea Sa nu a fost în urma faptului că am fi trăit așa cum dorea El sau că am fi făcut vreun lucru bun, ci doar fiindcă ne-a iubit în mod suveran. Cu siguranță că ne minunăm și ne întrebăm: „De ce?”. Fiindcă El a dorit să aibă un popor prin intermediul căruia să-Și manifeste bogățiile harului și ale glorie Sale.

Această realitate, acceptată prin credință, ne va elibera și ne va păzi de orice capcană a vrăjmașului, care dorește să ne atragă în formele religioase ale oamenilor, care nu fac altceva decât să-l înalțe pe om și să-L lipsească pe Hristos de ceea ce I se cuvine. Orice lucru omenesc, orice activitate sau efort de a îmbunătăți Adunarea nu vor face decât să-i întunece adevăratul caracter ceresc. Ea este lăsată aici pe pământ pentru a manifesta trăsăturile morale ale lui Hristos, Capul ei. De îndată ce vreun lucru al omului dintâi este introdus în acea sferă în care doar omul nou în Hristos trebuie văzut, totul se sfârșește cu confuzie, așa cum putem vedea peste tot în creștinătate. Să ne fixăm privirea asupra Lui în așa fel, încât să nu mai vedem pe nimeni, „decât pe Isus singur” (Matei 17.8).

J. Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pe Isus din Nazaret, Om adeverit de Dumnezeu, … voi L-ați răstignit și L-ați omorât … Dar Dumnezeu L-a înviat.

Fapte 2.22-24


Patru realități mărețe

Apostolul Petru reamintește aici patru realități triumfătoare despre Domnul:

1. El era „Om adeverit de Dumnezeu”. Petru nu s-a temut că știrbește din slava Persoanei Sale numindu-L „Isus din Nazaret”, un Om, așa cum L-au văzut toți în decursul slujbei Sale în această lume. Acest Om a fost aprobat de Dumnezeu și a împlinit, prin Sine, toată lucrarea minunată a mântuirii.

2. El a fost „dat după sfatul bine hotărât și după știința mai dinainte a lui Dumnezeu”. Aceasta este partea lui Dumnezeu în lucrarea pe care Domnul a împlinit-o pe cruce. Domnul a murit conform planurilor divine. Dacă Dumnezeu a vrut să mântuiască pe păcătoși și să câștige biruința asupra întregii lucrări a diavolului, a trebuit ca Preaiubitul Său să devină Om, să fie dat.

3. Oamenii sunt vinovați, pentru că L-au răstignit pe o cruce. Faptul că Domnul nu ar fi putut să moară dacă nu S-ar fi dat El Însuși, pentru a împlini sfaturile lui Dumnezeu, nu diminuează cu nimic vinovăția oamenilor. Ei Îl urau și nu mai puteau să-L suporte multă vreme în mijlocul lor.

4. Dar, dacă ei au dat frâu liber urii lor, Dumnezeu a intervenit pentru a-L învia pe Domnul dintre morți. Moartea a fost obligată, pentru a spune astfel, să-L lase pe Domnul să iasă afară. El a intrat în ea prin har, pentru a-i deschide păcătosului calea spre cer. Domnul nu făcuse nimic care să fi meritat moartea; pentru a ne izbăvi de ea, El a murit. Prin înviere, Dumnezeu a arătat de asemenea că era glorificat prin lucrarea lui Isus.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PĂCATELE TIPICE (3) – Fundația SEER

„Slujiți-le cu bucurie, ca Domnului…” (Efeseni 6:7)


 

Spuneam ieri că primul tip de personalitate sunt reformatorii. Al doilea tip sunt slujitorii: lor le place să fie de ajutor și să li se simtă lipsa. Ei îți poartă de grijă în mod natural și îți aspiră casa chiar dacă nu este nevoie de așa ceva! Își aduc aminte de zile de naștere și de aniversări și deseori sunt primii care se ridică de la masă și spală vasele. Slujitorii lucrează deseori în domenii sociale, unde îi sprijină pe oameni. Se simt cel mai bine atunci când au ceva de făcut. Dar în timp ce se simt atrași să-i ajute pe oameni, acest ajutor reflectă adesea propria lor nevoie. Ceea ce se ascunde după serviabilitatea lor este de multe ori o stimă de sine scăzută care trebuie alimentată. Și pentru că nu poate fi niciodată satisfăcută pe deplin, ei ajung să-i secătuiască pe ceilalți. Marta este un bun exemplu în acest sens. În timp ce ea era ocupată cu slujirea, Maria, sora ei stătea la picioarele Domnului Isus (vezi Luca 10:39-42).

Privindu-le calitățile, să spunem că slujitorii manifestă dragoste în acțiune și se orientează spre ceilalți în mod natural, ceea ce îi face pe oameni să se simtă prețuiți. Iar ca defecte, remarcăm că ei își pot folosi uneori slujirea pentru a-i „manipula” pe alții. Și problema este că atunci când încerci să le ușurezi povara și să le ridici greutatea de pe umeri, se împotrivesc. Teama lor înnăscută de a nu li se simți lipsa face imposibilă stabilirea de limite sănătoase. Așadar, care este răspunsul dacă ești un slujitor?

1) Asigură-te că prioritatea ta este să-L slujești pe Dumnezeu, nu pe oameni. „Slujiți-le cu bucurie, ca Domnului, iar nu oamenilor.”

2) Înțelege că răsplata ta vine de la Dumnezeu, nu de la oameni. „Fiecare… va primi răsplată de la Domnul, după binele pe care-l va fi făcut” (Efeseni 6:8).

3) Nu te plânge! „Faceți toate lucrurile fără cârtiri și fără șovăieli, ca să fiți fără prihană și curați, copii ai lui Dumnezeu, fără vină” (Filipeni 2:14-15).


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Numeri 11:24-35


La cererea lui, Moise a fost eliberat de o parte din responsabilităţi, care au fost trecute asupra a şaptezeci de bătrâni. Chiar din Exod 4, Aaron fusese numit purtător de cuvânt către popor. Este umilitor să realizăm că lipsa noastră de credinţă adesea Îl obligă pe Domnul să încredinţeze altora o parte din lucrarea noastră.

Bătrânii au fost adunaţi la cort şi acolo Duhul s-a coborât peste ei. Mai aflăm că doi dintre aceştia, Eldad şi Medad, care rămăseseră în tabără, profeţeau acolo. Iosua voia să-i oprească (vezi Luca 9.49), dar pentru Moise aceasta era o veste bună. Însuşi Pavel se bucura din toată inima că Evanghelia era vestită chiar „din invidie şi ceartă” (Filipeni 1.15-18). Dacă Dumnezeu   ne-a arătat calea despărţirii, «afară din tabăra» religiei creştine, să ne abţinem să-i judecăm cu o atitudine de superioritate pe acei credincioşi care pot fi mai evlavioşi şi mai devotaţi decât noi, dar care n-au înţeles această despărţire. Tot ceea ce avem şi ştim este numai prin harul lui Dumnezeu.

Ne putem imagina ce s-a întâmplat cu masa de prepeliţe moarte sub dogoarea soarelui din deşert! Galateni 6.8 ne previne că: „cine seamănă pentru carnea sa, din carne va secera putrezirea”.

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: