Mana Zilnica

Mana Zilnica

2 August 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Și aceasta este mărturia: că Dumnezeu ne-a dat viață eternă și această viață este în Fiul Său.

1 Ioan 5.11


Orice credincios are viața veșnică. Însă trebuie să observăm cu atenție că niciodată nu se spune că cel credincios are viața veșnică în el însuși, ci că o are în Fiul.

Există în Scriptură două propoziții de ordin negativ care i-au condus pe unii să tragă o anumită concluzie; însă nicio concluzie, chiar când este trasă corect, nu echivalează cu Cuvântul lui Dumnezeu. Primul pasaj este cel din Ioan 6.53, unde Domnul, vorbind iudeilor, spune: „Dacă nu mâncați trupul Fiului Omului și dacă nu beți sângele Lui, n-aveți viața în voi înșivă”. Apoi apostolul Ioan ne spune: „Știți că niciun ucigaș n-are viața veșnică rămânând în el” (1 Ioan 3.15). Aceste pasaje nu semnifică nimic altceva decât negarea posesiei vieții veșnice de către cei în cauză, căci, în mod pozitiv vorbind, Scriptura este clară în pasajul deja citat: „Această viață este în Fiul Său”.

Având viața veșnică, o avem doar în Hristos. Hristos este în noi – acesta este însă un alt aspect al adevărului – și, avându-L pe Hristos, avem viața veșnică; căci Hristos este viața noastră. Dar când vorbim de viața veșnică în sine, nu se spune că ea este în noi, ci întotdeauna că este „în Fiul Său”. Acest lucru ne garantează siguranța absolută a acestei vieți; ne asigură că ea nu poate fi vreodată pierdută, căci oricine ar vrea să ne lipsească de ea trebuie ca mai întâi s-o smulgă din mâinile Sale; ba mai mult, trebuie să-L smulgă pe El Însuși din locul pe care-l are la dreapta lui Dumnezeu. Hristos este viața noastră!

E. Dennett

SĂMÂNȚA BUNĂ

Când au ajuns acasă, s-au suit în camera de sus … Erau: Petru, Ioan, Iacov … Toți aceștia stăruiau cu un gând în rugăciune.

Fapte 1.13,14


Camera de sus

Ne imaginăm cu ușurință nedumerirea ucenicilor care – regăsindu-L pe Domnul după învierea Sa – încă nu au înțeles faptul că El trebuia să Se înalțe iarăși la cer, deoarece ei nădăjduiau că El va întemeia Împărăția pentru Israel. Ei credeau, pe bună dreptate, că El va împlini ceea ce prorocii vestiseră referitor la Împărăția Sa; însă lepădarea Împăratului amâna întemeierea Împărăției.

Dumnezeu, în bunătatea Sa, le-a trimis doi îngeri, pentru a-i liniști, spunându-le că Isus va reveni la fel cum L-au văzut mergând la cer; faptul că El era lepădat nu anula împlinirea făgăduințelor. Credința ucenicilor a primit astfel o prețioasă încurajare și, în loc de a mai privi spre cer ca și cum totul era pierdut, „ei s-au întors în Ierusalim cu o mare bucurie” (Luca 24.52), știind că Isus urma să revină.

După ce au primit solia îngerilor, ucenicii s-au întors la Ierusalim, în camera de sus, unde stăteau cei unsprezece apostoli ale căror nume sunt date în versetul 13. Camera de sus este menționată adesea. Acolo, în acel loc retras, în afara lumii și a agitației ei, departe de influența ei, ucenicii puteau în libertate să înalțe rugăciuni către Dumnezeu. Astăzi, noi de asemenea avem privilegiul de a ne aduna, pentru a căuta prezența Domnului, într-un loc care corespunde camerei de sus, în afara lumii agitate și a tuturor formelor sale religioase. Domnul Isus a făgăduit prezența Sa acolo unde doi sau trei sunt adunați în Numele Său.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU ESTE PESTE TOT – Fundația SEER

„Locul pe care calci este un pământ sfânt.” (Exodul 3:5)


 Cărturarii evrei au dezbătut adeseori motivul pentru care Dumnezeu i S-a revelat lui Moise în mijlocul pustiei. De ce nu a făcut-o într-un loc extrem de populat sau cu o puternică semnificație spirituală? Părerea generală a fost că Dumnezeu a vrut să arate că „niciun loc de pe pământ, nici măcar un tufiș plin de spini nu este lipsit de prezența Lui.” Pastorul și autorul A.W. Tozer a scris: „Dumnezeu este deasupra, dar nu este propulsat acolo. El este dedesubt, dar nu este țintuit. El este afară, dar nu este exceptat. El este înăuntru, dar nu este limitat.

Dumnezeu este deasupra tuturor lucrurilor și stăpânește, este sub toate lucrurile și le susține, este în afara tuturor lucrurilor și le îmbrățișează și este în interiorul tuturor lucrurilor și le umple.” Și iată partea cea mai importantă: „Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, și vă dă, după plăcerea Lui, și voința și înfăptuirea.” (Filipeni 2:13). Astăzi, Dumnezeu locuiește în tine, lucrează în tine și îți dă dorința de a face lucrurile care Îi sunt pe plac.

Iată și un gând interesant: dacă Dumnezeu locuiește în tine, nu merge nicăieri unde știi că nu-i place, și nu te implica în nicio situație în care știi că nu i-ar plăcea să te implici. Dacă te simți stânjenit când ești cu o anumită persoană sau într-un anumit loc, ai grijă. Duhul Sfânt este cel care îți spune că nu ai ce căuta acolo și că nu ar trebui să faci așa ceva! Are cumva Dumnezeu viziuni înguste? Nu! El îți vrea binele, așa că te ferește de rău. Biblia spune: „Căci Domnul Dumnezeu este… un scut… și nu lipsește de niciun bine pe cei ce duc o viață fără prihană.” (Psalmul 84:11). Așadar, ține cont și astăzi că, oriunde te-ai duce, Dumnezeu este acolo!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Numeri 4:1-15


Slujbele chehatiţilor, ale gherşoniţilor şi ale merariţilor, deşi diferite între ele, toate aveau în vedere Cortul. Ei trebuia să-l demonteze, să-l transporte şi să-l ridice din nou la fiecare etapă a călătoriei prin pustiu. Dacă sunt „felurite slujbe”, toate sunt pentru Isus, Domnul nostru, şi fiecare credincios are de fapt aceeaşi datorie: să Îl prezinte pe Hristos în timpul trecerii lui prin această lume şi să expună multiplele Lui glorii morale. Slujitorii Domnului au răspunderea ca, în cuvânt şi în lucrare, să păstreze vie şi nealterată învăţătura creştină.

În timpul deplasărilor prin pustiu, cele mai multe piese de mobilier erau acoperite cu modeste piei de viţel de mare, amintindu-ne că această comoară a credincioşilor – Hristos – este „în vase de lut” (2 Corinteni 4.7). O excepţie: chivotul, sub perdeaua sa în întregime albastră, simbol al caracterului ceresc al Dumnezeului-Om în umblarea pe pământ. Sfeşnicul purtat pe o prăjină se făcea cunoscut tuturor, simbol al mărturiei aduse în lume de Cel care este Lumina lumii. Iar altarul de bronz, sub covorul său de purpură (v. 13), aminteşte fără încetare celor răscumpăraţi, călătorind prin lume, de suferinţele lui Hristos şi de gloriile care vor urma.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: