Mana Zilnica

„Căci Eu nu doresc moartea celui care moare”, zice Stăpânul Domnul. Întoarceți-vă deci, și veți trăi.
Ezechiel 18.32

Ultima întrebare (1)

La patru ani după scufundarea „Titanicului”, în timpul unei reuniuni ce a avut loc în Ontario (Canada) a celor care au supraviețuit catastrofei, unul dintre aceștia a povestit ce i s-a întâmplat pe când se afla în apele Atlanticului. El plutea pe o bucată de lemn, când dintr-o dată un val l-a împins pe pastorul John Harper înspre el, care la rândul său încerca să se mențină la suprafața apei pe o altă bucată de lemn.

„El mi-a strigat atunci:

— Ești mântuit?

— Nu, nu sunt, i-am răspuns.

— Crede în Domnul Isus Hristos și vei fi mântuit, mi-a strigat el. Valurile l-au îndepărtat din nou pe Harper de mine, dar numai puțin și apoi a revenit aproape de mine.

— Acum ești mântuit? mi-a strigat din nou.

— Nu, i-am răspuns.

— Crede în Domnul Isus Hristos și vei fi mântuit.

Atunci Harper și-a pierdut echilibrul de pe acea bucată de lemn, a căzut în apă și s-a pierdut în valuri. Și acolo, singur în noapte, cu două mile de apă sub picioarele mele, mi-am predat viața Domnului Isus și L-am primit ca Mântuitor personal. Eu sunt ultimul convertit al lui John Harper” – și-a încheiat plângând mărturia acel bărbat.

coordonatori Bob & Debby Gass

BINECUVÂNTAT ÎN HRISTOS – Fundația SEER

„Da, El a binecuvântat, și eu nu pot întoarce.” (Numeri 23:20)

Iudeii au ocupat Țara Promisă și au intrat în stăpânirea ei, cucerind cetate după cetate. Când s-au apropiat de Moab, Balac, împăratul Moabului a vrut să plătească un ghicitor, pe nume Balaam, să rostească un blestem peste armatele iudeilor care se apropiau. În timp ce stătea pe vârful unui munte și se uita spre tabăra iudeilor, Balac se aștepta să audă blestemele curgând din gura lui Balaam. În schimb, a venit binecuvântarea. Când l-a întrebat pe Balaam de ce, el a explicat: „Iată că am primit poruncă să binecuvântez. Da, El a binecuvântat, și eu nu pot întoarce. El nu vede nicio fărădelege în Iacov, nu vede nicio răutate în Israel. Domnul Dumnezeul lui este cu el” (v. 20-21). Oare s-a întâmplat așa pentru că nu exista „fărădelege” sau „răutate” în rândul iudeilor? Nu! Atunci cum se face că Dumnezeu nu le-a văzut?

Din același motiv pentru care El nu îți vede nici greșelile și păcatele tale. El a ales să te vadă „în Hristos”, care este neprihănit și al cărui sânge ispășitor ne acoperă toate păcatele de la nașterea din nou până la Noul Ierusalim. Când iudeii își instalau tabăra în fiecare seară, corturile lor formau o cruce mare; imaginează-ți corturile a opt seminții în poziție verticală și corturile a patru seminții în poziție orizontală. Vezi imaginea? În calitate de copil răscumpărat al lui Dumnezeu, așa te vede Tatăl ceresc pe tine. El se uită la tine – prin cruce. Și din moment ce sângele lui Isus a plătit pentru toate păcatele pe care le-ai putea face vreodată, Dumnezeu te vede ca fiind „acceptat”, „neprihănit” și „desăvârșit.” Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Pentru că Dumnezeu te vede în Hristos, ești binecuvântat în mod ireversibil. Cu alte cuvinte: „ce binecuvântezi Tu, Doamne, este binecuvântat pentru veșnicie!” (1 Cronici 17:27)

2019 de Jean Koechlin

Exod 40:1-19

În ziua întâi a lunii întâi, Moise este invitat să ridice cortul cu mobilierul lui, imagine a noilor relaţii ale lui Dumnezeu cu poporul Său. Toate lucrurile au fost făcute noi şi Domnul Însuşi S-a îngrijit de toate. Rămânea să fie puşi în slujbă preoţii: „Să apropii pe Aaron şi pe fiii lui” (v.12). Ne gândim la omul care a pregătit o cină mare şi l-a trimis pe robul său să spună invitaţilor: „Veniţi, pentru că acum toate sunt gata!” (Luca 14.17).

Sanctuarul fusese pregătit pentru închinător; era nevoie ca şi închinătorul să fie pregătit pentru sanctuar: „să-i speli … să-i îmbraci … să-i ungi”. «Spălaţi, îndreptăţiţi, desăvârşiţi, intrăm în Locul Sfânt …» – spune o cântare. Şi pentru preot începeau îndatoririle sfinte, în ordinea potrivită: altarul de bronz, ligheanul, intrarea în Locul Sfânt, arderea tămâiei pe altarul de aur. Să mai zăbovim noi, când Dumnezeu Însuşi spune: „Să apropii”, când Marele nostru Preot, adevăratul Aaron, introducându-Şi fiii în sanctuarul ceresc, spune: „Iată-Mă, Eu şi copiii pe care Mi i-a dat Dumnezeu” (Evrei 2.13)?

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

09 iun. 2019

9 Iunie 2019

Și eu, când am venit la voi, fraților, n-am venit cu superioritatea cuvântului sau a înțelepciunii, vestindu-vă mărturia lui Dumnezeu. Pentru că m-am hotărât să nu știu între voi altceva decât pe Isus Hristos și pe El răstignit.
1 Corinteni 2.1,2

Cât de frumoasă este simplitatea devotamentului lui Pavel față de Domnul Isus! Deși era un om educat în cele mai bune școli din vremea aceea, Pavel nu dorea să impresioneze pe nimeni prin cunoștința sa. Înfățișarea lui nu era impresionantă, iar vorbirea sa nu se ridica la nivelul vorbirii altora, însă corintenii, la venirea lui, au fost impresionați de conținutul cuvintelor sale, scrisorile sale fiind „cu greutate și cu putere” (2 Corinteni 10.10). Aceasta însemna cunoaștere adevărată – cunoașterea Domnului Isus. Pavel punea accentul pe Persoana Domnului Isus Hristos și pe lucrarea Lui de la cruce. El fusese trimis să vestească evanghelia „nu în înțelepciunea cuvântului, ca să nu fie făcută zadarnică crucea lui Hristos” (1 Corinteni 1.17).

Hristos răstignit este cu adevărat sfârșitul oricărei înțelepciuni omenești. Crucea reduce la zero această înțelepciune, fiindcă ea este înțelepciunea lumii și ignoră adevărul trist cu privire la vinovăția omului înaintea lui Dumnezeu. Ea nu oferă niciun răspuns la această problemă extrem de serioasă. Doar Hristos răstignit este răspunsul. Problema păcatului a fost rezolvată la crucea lui Hristos; păcatul a fost judecat și îndepărtat dinaintea lui Dumnezeu.

Oricine Îl primește pe Hristos ca Mântuitor este iertat de păcate și îndreptățit înaintea lui Dumnezeu. Nu este de mirare că apostolul abandonase complet înțelepciunea lumii, pentru a se devota pe deplin Celui care S-a dat pe Sine Însuși la cruce ca Jertfă pentru păcatele noastre. El este singurul Mântuitor al celor pierduți. „Departe de mine să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită față de mine și eu față de lume” (Galateni 6.14).

L. M. Grant

S-a dat pe Sine Însuși la moarte și a fost pus în numărul celor fărădelege, pentru că a purtat păcatul multora.
Isaia 53.12

S-a dat pe Sine pentru mine

Dumnezeu Și-a arătat înțelepciunea și puterea prin însăși jertfa de la cruce a Fiului Său. Ce minunat se arată puterea Lui la cruce, nu doar în rezultatele jertfirii, ci în jertfa însăși! Chiar Dumnezeu, Cel care a creat toate, care a rostit un cuvânt și toate au luat ființă, a devenit Om. Fiul lui Dumnezeu a devenit Robul lui Dumnezeu, care a spus: „Iată-Mă, vin să fac voia Ta, Dumnezeule!”. El, Acela prin care Dumnezeu a creat toate lucrurile, Acela care avea puterea de a desface totul, a stat pironit pe cruce ca Rob al voii lui Dumnezeu. Unde a mai strălucit puterea lui Dumnezeu ca acolo, la cruce?

Nu există nimic asemănător cu gloria divină care strălucește în jertfa de pe cruce. Acolo Isus Hristos S-a dat pe Sine Însuși la moarte, ca să ridice păcatul lumii. Ioan Botezătorul putea exclama: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!”. Apostolul Pavel spunea: „Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine”. Centurionul, care era de gardă atunci când a fost răstignit Domnul, văzând cutremurul de pământ și lucrurile care s-au întâmplat, a recunoscut gloria Persoanei Mântuitorului: „Cu adevărat, Omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!”.

Și acum, cititorule, după ce ai auzit astfel de afirmații despre Cel care a stat pe cruce ca să ridice păcatul lumii, ce poți spune? Este Isus Hristos Mântuitorul tău? Poți spune: „M-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine”?

coordonatori Bob & Debby Gass

UN DUH NOU ÎNTR-UN TRUP VECHI – Fundația SEER

„Duhul vostru, sufletul vostru și trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană…” (1 Tesaloniceni 5:23)

Dacă ai fi doar o ființă spirituală, potențialul tău ar fi nelimitat. Dar pentru că nu ești, trebuie să îngrijești mereu de „sufletul” tău, care cuprinde emoțiile, voința și intelectul. În plus de asta, trebuie să te confrunți cu nevoile și poftele trupului tău fizic. Poți să te rogi cât dorești, dar natura ta „sufletească” nu se va trezi într-o bună dimineață cu dorința de a fi pe placul lui Dumnezeu, deoarece aceasta este mereu în conflict cu voia Lui (vezi Romani 8:7-8).

Când trăiești după „îndemnurile firii”, vei fi condus mereu pe un drum greșit. La fel ca un copil răsfățat, firea ta trebuie disciplinată și supusă duhului tău cel nou. Sufletul, pe de altă parte, îți este mereu prins între firea pământească, care Îi spune NU lui Dumnezeu, și duhul tău, care Îi spune DA. De aceea sufletul tău (voință, emoții și intelect) trebuie reprogramat zilnic prin Cuvântul lui Dumnezeu. Pavel spune: „să vă transformați prin înnoirea minții voastre” (Romani 12.2).

Ceea ce ai programat în computerul tău, aceea primești, nu-i așa? Tot astfel, când începi să gândești conform Scripturii, începi să ai o viață victorioasă. Acțiunea reală se petrece în duh – acea parte din tine care a fost reînnoită și regenerată când ai fost născut din nou.

Când Duhul lui Dumnezeu a intrat într-o relație personală cu duhul tău, a avut loc o naștere din nou și, pe măsură ce crești spiritual, începi să produci roade spirituale (vezi Galateni 5:22). Când se întâmplă lucrul acesta, începi să înțelegi că ai un duh nou care trăiește într-un trup vechi. Când știi asta, îți înțelegi luptele și te rogi: „Doamne, sunt al Tău pe deplin, cu duhul, cu sufletul și cu trupul meu. Amin!”

2019 de Jean Koechlin

Exod 39:22-43

În cap. 39 şi 40 se repetă mereu expresia: „după cum poruncise Domnul lui Moise”. Nimic nu era lăsat în seama imaginaţiei celor care făceau lucrarea şi acelaşi lucru este valabil şi astăzi cu privire la închinarea creştină. Biblia ne învaţă tot ce trebuie să ştim despre felul în care Dumnezeu doreşte să I se aducă închinare. A adăuga ceva la acestea sau a înlocui ceva prin ceea ce ni se pare mai bun n-ar fi pură neascultare? Şi în acelaşi timp pretenţie! Cu ce drept decidem noi ce Îi este plăcut lui Dumnezeu? Priviţi la denominaţiunile creştine cu clerul lor, cu organizaţiile lor şi cu ceremoniile lor pompoase! Dumnezeu «nu a poruncit» aceste lucruri şi, în consecinţă, credinciosul care cunoaşte Cuvântul nu poate lua parte la ele.

Spre deosebire de rânduielile Vechiului Testament, dintre care unele ne-au fost prezentate în cartea Exod, „adevăraţii închinători” se adresează Tatălui „în duh şi în adevăr” (Ioan 4.23, 24). Formele exterioare ale unei religii fireşti (carnale) şi ceremoniile ei au fost lăsate deoparte şi înlocuite prin lucrarea Duhului Sfânt. Noi nu mai avem înaintea ochilor simboluri şi umbre pentru închinarea noastră, ci avem realitatea lucrurilor eterne.

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

08 iun. 2019

8 Iunie 2019

Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați și Eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, pentru că Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre.
Matei 11.28,29

Ce cuvinte minunate din partea unui Mântuitor plin de har, cuvinte pe care sufletul se poate odihni și se poate bucura de pace pentru totdeauna! Această odihnă a harului este deopotrivă o odihnă prezentă și o odihnă a gloriei. Orice alt temei pentru pace este fals, șubred și înșelător.

Aspirațiile nemuritoare ale sufletului pot fi satisfăcute doar prin savurarea favorii lui Dumnezeu și a dragostei divine care se găsește în Isus. Cât de necondiționată este această chemare! Toți deopotrivă sunt chemați și bineveniți. Pentru cei slabi, osteniți și apăsați există o ușă deschisă a harului. Adăpostit în El, sufletul este în siguranță pentru timp și pentru veșnicie. Pot exista, și vor fi, tulburări și necazuri temporare, însă acestea nu vor fi decât ca valurile agitate de la suprafața unui ocean în adâncurile căruia domnește cea mai adâncă liniște. Cel mântuit Îi poate cânta lui Dumnezeu: „Tu vei păzi în pace desăvârșită mintea care se sprijină pe Tine, pentru că se încrede în Tine” (Isaia 26.3).

Iar dacă pregustarea acestei odihne este atât de prețioasă, ce trebuie să fie împlinirea ei în glorie? Credința va face atunci loc vederii, iar nădejdea, împlinirii depline. Nu va mai exista păcat, nici tendință de a păcătui, nici principii latente ale răului care să tulbure liniștea veșnică. Inima se va odihni și se va bucura de Dumnezeul infinit pentru totdeauna.

J. R. MacDuff

Domnul este lumina și mântuirea mea … Nădăjduiește în Domnul! Fii tare, încurajează-ți inima și nădăjduiește în Domnul!
Psalmul 27.1,14

Biruința este aproape

Căpitanul James Lawrence zăcea muribund pe puntea fregatei americane „Chesapeake„. Cu puțin timp înainte, la 1 iunie 1813, căpitanul fusese lovit de un glonț tras de pe un vas britanic. Marinarii, obosiți de luptă, au făcut tot ce au putut ca el să se simtă cât mai confortabil pe dușumeaua dură de lemn. Adunându-și ultimele puteri care îi mai rămăseseră, căpitanul Lawrence, privind în ochii lor, le-a spus: „Nu abandonați vasul!”. Cuvintele acelea i-au electrizat pe oamenii săi și le-au dat curaj să continue lupta. Acele puține cuvinte au devenit lozinca Marinei Statelor Unite ale Americii, care le-a adus curaj celor slabi de inimă în multe lupte. Când oamenii dădeau să fugă de focul inamic, ei erau ținuți la posturile lor prin aceste cuvinte: „Nu abandonați vasul!”.

Biruința este adesea foarte aproape de înfrângere. Succesul este de cealaltă parte a nereușitei. Astfel că, atunci când lupta este mai cruntă, trebuie să continuăm să o ducem. Biruința va veni. Dar necredința, inspirată de vrăjmașul cel vechi, Satan, șoptește: „Ce rost are să încerci? Înfrângerea este sigură! Nu vezi că eu voi câștiga? Nu vezi cât de mică este biserica ta? Nu poți spera într-o victorie. Părăsește vasul tău! Alătură-te mie! Aici este viață! Aici sunt desfătări lumești”. Să nu ne lăsăm înșelați de acest vrăjmaș de moarte al omenirii! Biruința este aproape. Să lăsăm ca lumina și mântuirea Domnului Isus să fie ținta și conținutul vieților noastre!

coordonatori Bob & Debby Gass

PREZENȚA LUI DUMNEZEU – Fundația SEER

„Cum să intre chivotul Domnului la mine?” (2 Samuel 6:9)

În Vechiul Testament, simbolul cel mai pregnant al prezenței lui Dumnezeu a fost Chivotul legământului. Oriunde se afla Chivotul, era acolo și prezența lui Dumnezeu. Putem extrage o învățătură importantă de aici: Satan dorește să îți fure simțul prezenței lui Dumnezeu! Israelul a pierdut Chivotul dintr-un motiv precis: neascultarea. Întotdeauna ne vom pierde simțul prezenței lui Dumnezeu în momentul neascultării. Ce îți spune Dumnezeu să faci sau să nu mai faci? El nu negociază, nu face compromisuri și nu trece cu vederea neascultarea; trebuie s-o rezolvi înainte de-a merge mai departe.

David a întrebat: „Cum să intre Chivotul Domnului la mine?” deoarece toate eforturile sale de a-l readuce la Ierusalim eșuaseră. Probabil că i-o fi sugerat cineva să-l pună într-un car nou. Iar altcineva – să-i pună pe Uza (al cărui nume semnifică vigoare) și pe Ahio (al cărui nume trimite la ideea de frăție) să mâne acel car (vezi v. 3). Majoritatea va fi crezut că era un plan extraordinar… dar nu și Dumnezeu! Ce ți-e și cu părerile oamenilor! David a avut cea mai bună intenție, dar aceasta nu a fost după voia lui Dumnezeu. Dumnezeu spusese deja poporului Israel că acel Chivot trebuia dus pe umeri de către fiii lui Chehat în conformitate cu instrucțiunile divine date lui Moise.

Cu alte cuvinte, de către cei care știau că trebuie:

1) să trăiască o viață sfântă;

2) să trăiască în dragoste și unitate;

3) să umble în ascultare.

Ai înțeles mesajul? Dacă prețuiești prezența lui Dumnezeu în viața ta ca pe o comoară, și dacă dorești s-o aperi – aplică aceste principii!

2019 de Jean Koechlin

Exod 39:1-21

În descrierea veşmintelor sfinte ale lui Aaron se adaugă un detaliu (v. 3), care nu apare în cap. 28: firele efodului trebuia să se împletească cu fire subţiri de aur. Gloria divină a Marelui nostru Preot străluceşte între toate trăsăturile umanităţii Sale sfinte. Să le contemplăm în Evanghelii. El doarme la cârmă pe căpătâi, dar în următorul moment linişteşte vântul şi marea. Plânge la mormântul din Betania, dar aceasta tocmai înainte de a-l învia pe Lazăr. Plăteşte birul, dar cu o monedă găsită în gura unui peşte pe care El L-a creat. La fiecare pas, aurul divinităţii Sale se arată în împrejurările cele mai obişnuite ale vieţii Lui ca om, ca Om al durerii. Caracterul unitar al gloriilor lui Isus este întărit prin lănţişoare, monturi, şnururi şi inele – care realizau îmbinarea acestor veşminte unele de altele.

Cu privire la Hristos, nu putem lăsa deoparte nimic, nu putem pune la îndoială nici un adevăr în parte fără a-L nega în totul. Vai! În istoria Bisericii sunt prea multe exemple de îndrăzneţi care nu s-au temut să facă asemenea lucruri. Dumnezeu să ne ajute să recunoaştem cu mintea şi cu inima toate perfecţiunile morale, oficiale şi personale, cu care este învestit Domnul Isus!

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

07 iun. 2019

7 Iunie 2019

Iată, un fiu se va naște casei lui David; numele lui va fi Iosia.
1 Împărați 13.2

Iosia (1) – Un vas ales

Au fost cazuri în istoria poporului lui Dumnezeu când El a ridicat anumiți oameni pentru împlinirea unor lucrări importante, în perioade critice. Astfel de cazuri pot fi văzute atât în Scriptură, cât și – mai târziu – în istoria Bisericii.

Un om al lui Dumnezeu a profețit că Dumnezeu avea să ridice un urmaș al lui David, care va distruge altarul idolatru al lui Ieroboam și va arde pe el oasele preoților falși. Această profeție a fost împlinită după trei sute de ani. Ea a fost atât de sigură și de exactă, încât a specificat chiar și numele celui care urma să o împlinească – un om numit Iosia. Lucrurile s-au întâmplat exact așa cum au fost profețite (2 Împărați 22.14-20).

Când deschidem Noul Testament, vedem același lucru. Pavel le-a spus galatenilor că Dumnezeu îl pusese deoparte pe când era în pântecele mamei lui. Însă, mai târziu, el fusese educat ca fariseu și devenise prigonitor al Adunării, până când Dumnezeu l-a chemat prin har (Galateni 1.15). Pe când era încă în pântecele mamei sale, ochiul lui Dumnezeu fusese asupra lui, fiindcă era un „vas ales” (Fapte 9.15). Vedem același lucru cu privire la profetul Ieremia (Ieremia 1.5).

Cu câteva sute de ani în urmă s-a născut în Anglia un om pe nume George Whitefield. După ce s-a întors la Dumnezeu, el a început să predice mulțimilor în aer liber, într-o perioadă când o astfel de manieră de a predica era nemaiîntâlnită și chiar considerată a fi un sacrilegiu. Totuși, zeci de mii de oameni L-au cunoscut pe Hristos în urma unor astfel de predici. Este interesant că numele lui (Whitefield înseamnă „câmp alb”) a fost ca o confirmare a slujbei pe care el a împlinit-o, predicând pe „ogoare albe”, „gata pentru seceriș” (Ioan 4.35). Cu adevărat, Dumnezeu Își cunoaște slujitorii înainte de a-i chema. Acest lucru trebuie să fie o încurajare pentru noi.

B. Reynolds

Și Domnul a zis: „Simon, Simon, iată, Satan a cerut să vă cearnă ca pe grâu. Dar Eu M-am rugat pentru tine ca să nu ți se micșoreze credința”.
Luca 22.31,32

Cernerea

Desfășurând binecuvântările primite de Petru de la începutul chemării lui, ar putea să ni se pară că el nu mai avea nimic de învățat. Rămâne însă un lucru, fără de care toate aceste binecuvântări sunt fără efect, anume judecarea firii pământești și cunoașterea totalei sale neputințe înaintea lui Dumnezeu. Vrăjmașul, Satan, a cerut să-i poată cerne ca pe grâu pe sărmanii ucenici. Vrăjmașul s-a folosit de un moment potrivit pentru planurile sale. Când Domnul le-a fost luat și când ucenicii au fost fără apărare, el a cerut să-i cearnă, știind că, dacă Dumnezeu ar fi acceptat, nu ar fi rămas nimic din ei. Astfel, Satan gândea să-i smulgă de la Hristos. Dar se înșela! Fără îndoială, în sită nu ar fi rămas nimic din om, dar ceea ce Dumnezeu a lucrat în ucenici trebuia să rămână. În ura lui, Satan pierdea din vedere că nu are nicio putere asupra lui Dumnezeu și asupra celor care vin la Domnul.

Dumnezeu a permis cernerea, dar El Și-a arătat harul și dragostea față de Petru și față de ucenici. Simon a fost lăsat în mâinile vrăjmașului pentru a învăța să se cunoască pe sine. Erau necesare astfel de căi pentru a-l binecuvânta; Petru trebuia să cadă și să fie cernut de Satan, pentru a i se deschide ochii. Și chiar dacă vrăjmașul își desfășura lucrarea, Hristos a început-o pe a Lui înaintea acestuia: „Dar Eu M-am rugat pentru tine”. El a mijlocit pentru Petru chiar înainte să treacă prin cernere, indiferent de ce era în conștiința lui Petru. Mijlocirea din partea Domnului a avut loc fără ca Petru să știe ceva.

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNCREDE-TE ÎN DUMNEZEU PENTRU „LUCRURI BUNE” – Fundația SEER

„Cu cât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer!” (Matei 7:11)

Crucea dovedește cât de mult ne iubește Dumnezeu. „El, care n-a cruțat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va da fără plată… toate lucrurile?” (Romani 8:32). „Toate lucrurile” înseamnă toate lucrurile! Dacă lucrul acesta a fost promis în Cuvântul lui Dumnezeu, e voia lui Dumnezeu – așa că nu te mulțumi cu mai puțin. Dar trebuie să stai neclintit în abordarea ta, altfel nu va funcționa (vezi Iacov 1:6-8). Psalmistul a spus: „Un lucru cer de la Domnul și-l doresc fierbinte” (Psalmul 27:4). Spune-i lui Dumnezeu exact ce dorești. Și dacă umbli în ascultare și cauți să-I fii pe plac, fii plin de încredere când vii înaintea Lui. „Dacă nu ne osândește inima noastră, avem îndrăzneală la Dumnezeu.” (1 Ioan 3:21). Dar ai grijă: vinovăția subminează credința! Când lași păcatul să pătrundă în viața ta, devii neliniștit în prezența lui Dumnezeu, și e greu să crezi că vei mai avea rezultatele pe care le aștepți. Așa că rezolvă-ți păcatul numaidecât. Minunile li se întâmplă celor credincioși – deci întoarce-te – de unde ai căzut – la Dumnezeu, și El îți va dărui ceea ce-ți dorești. El nu Și-a schimbat planurile cu privire la viața ta. Împrejurările și anotimpurile se schimbă, dar „cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac.” (vezi Isaia 40:8). Domnul Isus a zis: „Cu cât mai mult Tatăl vostru… va da lucruri bune celor ce I le cer!” Să remarcăm că El ne va da doar „lucrurile bune”, deoarece „Domnul… nu lipsește de niciun bine pe cei ce duc o viață fără prihană.” (Psalmul 84:11). Când Dumnezeu spune nu, asta înseamnă că ceea ce-I ceri nu-i un lucru „bun” pentru tine. Încrede-te în El – El ți-a pregătit ceva mai bun, de fapt – tot ce este cel mai bun!

2019 de Jean Koechlin

Exod 38:21-31

Dumnezeu cere ca leviţii să facă un inventar exact al celor confecţionate şi date pentru Casa Lui. El nu uită nimic, nici ultimul ac, nici cel mai mărunt cârlig, ştiind cât l-a costat pe fiecare dintre cei care au adus obiectele. Domnul Isus, stând în faţa intrării în tezaurul Templului, privea mulţimea care-şi aducea darurile şi El a apreciat în mod deosebit cei doi bănuţi aduşi de o văduvă săracă, pentru că acest dar însemna pentru ea predarea deplină, aceştia fiind „tot ce avea ca să trăiască” (Luca 21.1-4).

Ligheanul de aramă menţionat ieri vorbeşte în acelaşi fel. Era făcut din oglinzile femeilor care, urmându-l pe Moise, au ieşit afară, la cortul întâlnirii (v. 8). În prezenţa lui Dumnezeu şi prin zelul pentru casa Lui, inimile lor au fost mişcate să renunţe la preocuparea cu propria persoană, sugerată de oglinzi (Matei 16.24-25). Şi acest lucru este apreciat de Dumnezeu şi consemnat în Cuvântul Său. Cât despre argintul strâns la numărătoarea poporului, el a fost folosit pentru facerea postamentelor stâlpilor şi scândurilor. Totul are la bază glorioasa răscumpărare al cărei simbol este argintul (vezi Numeri 3.48) şi pe aceasta se întemeiază fiecare credincios în parte pentru a rămâne în credinţă.

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

07 iun. 2019

6 Iunie 2019

Pentru ce Mă chemați: „Doamne, Doamne!”, și nu faceți ce spun?
Luca 6.46

Responsabilitatea noastră ca slujitori ai Domnului este să ascultăm de El. Domnul Însuși le-a spus ucenicilor: „Voi Mă numiți «Învățătorul» și «Domnul» și bine ziceți, pentru că sunt. Deci, dacă Eu, Domnul și Învățătorul, v-am spălat picioarele, și voi sunteți datori să vă spălați picioarele unii altora” (Ioan 13.13,14). Deci de îndată ce Hristos ni S-a descoperit ca Mântuitor al nostru și-L recunoaștem ca Domn, trebuie să avem atitudinea pe care Saul a avut-o, atunci când a spus: „Doamne, ce vrei să fac?” (Fapte 9.6; 22.10). Din acel moment trebuie să acceptăm locul ascultării de voia Sa; și nu numai să-l acceptăm, ci să ne și găsim bucuria acolo, așa cum El Însuși a spus că mâncarea Sa era să facă voia Tatălui Său și să sfârșească lucrarea Lui (Ioan 4.34).

Niciun credincios nu poate afirma că nu poate cunoaște care este voia Lui. Este adevărat că mulți nu o cunosc; însă, de vreme ce El a găsit de cuviință să ne ofere în Scriptură descoperirea gândului Său cu privire la noi, să ne arate cu claritate drumul pe care dorește să mergem și să ne asigure că beneficiem de călăuzirea Lui în orice moment dificil sau întunecat și de vreme ce ne-a trimis Mângâietorul pentru a ne conduce în tot adevărul (Ioan 16.13), nu avem nicio scuză dacă rămânem în ignoranță.

Cât de simplă este deci calea noastră! Nu trebuie să fim plăcuți decât Unuia singur! Prin urmare, este nevoie ca ochii noștri să fie ațintiți întotdeauna asupra Lui. Așa cum ochii robilor privesc la mâna stăpânilor lor și cum ochii roabei sunt îndreptați către mâna stăpânei ei, tot așa, ochii noștri trebuie să fie întotdeauna ațintiți asupra Domnului, pentru a prinde chiar și cel mai mic semn al voii Sale, așa încât picioarele noastre să fie oricând gata de a păși pe calea dorită de El.

E. Dennett

Nu vă îngrijorați de nimic, ci, în orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri cu mulțumiri.
Filipeni 4.6

Rugăciunea mamei

O mamă s-a rugat mult pentru fiul ei, ca acesta să-L primească pe Domnul Isus ca Mântuitor. Băiatul afirma că s-a întors la Dumnezeu, dar viața nu confirma deloc aceasta. El ducea o așa-numită viață creștină și cinstită, dar interesul său era numai pentru lucrurile pământești. Avea o afacere bună și totul îi mergea pe plac. Pe când își sărbătorea a 53-a aniversare, s-a îmbolnăvit grav și a fost internat la spital pentru a fi operat. Chirurgul, care era prieten cu el, i-a spus că operația va reuși doar parțial. „Imediat ce starea sănătății îți va permite, vei merge acasă. Dacă mai ai ceva de pus la punct, îți recomand să o faci imediat”, l-a sfătuit medicul.

A venit acasă pentru câteva zile și a pus totul la punct. Curând, durerile au revenit și a fost internat din nou. A urmat o altă operație. Starea lui s-a înrăutățit și mai mult. În timpul bolii, având moartea în față, a cugetat la viața sa. L-a primit pe Domnul Isus ca Mântuitor al său și inima sa a găsit pace cu Dumnezeu. A cerut să-i fie aduși părinții săi înaintați în vârstă, pentru a-i mai vedea o dată. Când a intrat în salon mama sa, el a exclamat: „Mamă, Domnul Isus l-a găsit pe mielușelul Său! Rugăciunile tale au fost ascultate!”. Bucuria părinților a fost mare, chiar dacă durerea despărțirii a mișcat inimile lor. Bărbatul a adormit curând, fericit în credința în Domnul și Mântuitorul său.

coordonatori Bob & Debby Gass

BIRUITORI ASUPRA FRICII (5) – Fundația SEER

„Credința vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.” (Romani 10:17)

Teama și credința vor crește în lăuntrul tău în fiecare zi, iar tu ești dator să decizi care dintre ele va triumfa. Cineva a scris: „Două firi îmi bat în piept; una e binecuvântată, iar cealaltă dezonorantă. Pe una o iubesc; pe cealaltă o urăsc; dar aceea pe care o hrănesc va domina.” Teama și credința vor fi mereu prezente în viața ta, și cea pe care o hrănești va ajunge deasupra. Nu te poți aștepta ca frica să dispară pur și simplu. Dacă te concentrezi asupra fricilor tale, dacă le întreții și dacă te lași pradă lor, ele se vor intensifica.

Modalitatea prin care le poți înfrânge este înfometarea. Nu le da timpul sau energia ta. Nu le alimenta cu presupuneri, cu știri negative sau cu filme care îți induc teamă. Concentrează-te asupra credinței și hrănește-o zilnic din Cuvântul lui Dumnezeu (vezi Romani 10:17). Cu cât aloci mai mult timp și energie credinței tale, cu atât va deveni mai puternică. De fiecare dată când simți că îți este frică de ceva, dar cu toate acestea nu renunți, acest lucru îți va schimba atitudinea. Cu alte cuvinte, când simți teamă, ești îndemnat să „pornești” și nu să te „oprești”; înseamnă „luptă mai înverșunat” și „nu renunța.”

Pasul cel mai important pe care-l poți face pentru a învinge teama este să te încrezi în Dumnezeu, care va face ceea ce crezi că tu nu poți face. Indiferent cât de strâns legat te ține frica, ea poate fi înfrântă, deoarece ea este în mintea ta, și mintea ta poate fi înnoită prin Cuvântul lui Dumnezeu. Iată cheia (Romani 12:2): „Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți, prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută și desăvârșită.”

2019 de Jean Koechlin

Exod 38:1-20

Altarul de bronz ne aminteşte că Dumnezeu a oferit prin cruce o soluţie pentru starea noastră păcătoasă. Dar mulţi credincioşi sunt tulburaţi de păcatele comise după convertire. Pot oare aceştia să-şi piardă mântuirea? Nu! Binecuvântat fie Dumnezeu! Aşa cum i-a spus Isus lui Petru: „Cine s-a scăldat” – o spălare care pentru un credincios se face o dată pentru totdeauna (vedeţi 29.4) – „nu are nevoie să i se spele decât picioarele” (Ioan 13.10). Această spălare a picioarelor după mers, şi a mâinilor pentru lucrare, se făcea la ligheanul de bronz, care era confecţionat din acelaşi material ca şi altarul, pentru a ne învăţa că păcatele comise după convertire Îl costă pe Cel care a făcut ispăşire pentru noi tot atât de mult ca şi păcatele noastre dinainte. Dar noi putem (şi trebuie) să le mărturisim lui Dumnezeu, care este credincios şi drept ca să le ierte, datorită lucrării Domnului Isus (1 Ioan 1.9).

De la v. 9 la 20 se prezintă facerea curţii. Găsim măsurile porţii (v. 18): douăzeci de coţi, adică aproximativ zece metri. Aceasta este o imagine a uşii harului, larg deschisă pentru sărmanii păcătoşi, şi a căii uşoare prin care Evanghelia permite tuturor să se apropie de cruce (altarul de bronz). Au trecut oare toţi cititorii noştri prin această uşă?

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

05 iun. 2019

5 Iunie 2019

Să fiți umpluți de cunoștința voii Lui, în orice înțelepciune și pricepere spirituală.
Coloseni 1.9

Apostolul Pavel se ruga neîncetat ca acești credincioși să fie umpluți de cunoștința voii lui Dumnezeu „în orice înțelepciune și pricepere spirituală”. În multe pasaje din Scriptură, voia lui Dumnezeu face referire la planurile eterne ale lui Dumnezeu, precum în Efeseni 1.11: „Planul Celui care lucrează toate după sfatul voii Sale”. În alte pasaje, voia lui Dumnezeu face referire la voia Sa pentru cei ai Săi pe drumul de fiecare zi al credinței, și aceasta este semnificația voii lui Dumnezeu în versetul de care ne ocupăm.

Cunoașterea voii lui Dumnezeu pentru viața noastră depinde de starea noastră spirituală, așa cum ne arată cuvintele „înțelepciune și pricepere spirituală”. Apostolul nu vrea să spună că deplina cunoaștere a voii Sale poate fi dobândită prin cunoașterea intelectuală a poruncilor lui Dumnezeu, precum cele din lege. Cu atât mai puțin poate fi dobândită prin a-i întreba pe alții, deși sfaturile frățești nu trebuie disprețuite. Înțelepciunea și priceperea spirituală implică o discernere a ceea ce este bun și înțelept înaintea lui Dumnezeu, dincolo de poruncile Sale exprese. Înțelepciunea înseamnă familiarizare cu adevărul. Priceperea spirituală înseamnă acel discernământ care poate face o aplicație corectă a adevărului la împrejurări particulare.

Pe calea voii lui Dumnezeu, înțelepciunea și priceperea omenească nu sunt de niciun folos. Această cale „este o cărare pe care nicio pasăre de pradă n-o cunoaște și ochiul vulturului n-a văzut-o. Fiii mândriei n-au călcat-o, nici leul fioros n-a trecut pe ea” (Iov 28.7,8). Nu există vedere mai pătrunzătoare ca a vulturului, nici curaj ca al leului. Îndrăzneala și clarviziunea naturală nu pot însă face față pe drumul credinței. Simplitatea ochiului care Îl are doar pe Hristos ca obiect este singura care ne poate oferi pricepere spirituală. „Eu te voi instrui și te voi învăța calea pe care trebuie să mergi; Eu te voi sfătui, având ochiul Meu asupra ta” (Psalmul 32.8).

H. Smith

Nu vă strângeți comori pe pământ, unde molia și rugina le strică și unde hoții le sapă și le fură; ci strângeți-vă comori în cer. Matei 6.19,20

Cinstea taximetristului

Un taximetrist din Las Vegas a găsit peste 200.000 de dolari într-o mașină a firmei la care lucra, dar a returnat banii persoanei care îi pierduse. Adam Woldemariam nu câștiga foarte mult de pe urma meseriei de taximetrist; el era plătit cu 375 de dolari pe săptămână. Totuși nu s-a gândit nicio clipă să-și însușească averea descoperită. Prima sa reacție a fost de a le spune șefilor săi ce a găsit, pentru ca banii să fie înapoiați proprietarului. Adam a fost descris de prieteni ca fiind un om religios și corect, iar reprezentanții firmei de taxi au declarat că sunt mândri de angajatul lor și de gestul pe care acesta l-a făcut. Banii respectivi au fost uitați în taxi de proprietar, în drumul său spre aeroport. Cel care a pierdut banii i-a mulțumit și i-a dat ca „recompensă” suma de 2.000 de dolari.

Cu siguranță, Adam Woldemariam a învățat cinstea din Cuvântul lui Dumnezeu, cel care ne spune că suntem străini și călători pe pământ și care ne îndeamnă să ne strângem comori în cer și să nu ne însușim ceea ce nu este al nostru. Cine Îl cunoaște pe Mântuitorul Isus Hristos cunoaște rostul tuturor lucrurilor. Un scriitor englez era îndreptățit să spună: „Nu există moștenire mai prețioasă decât cinstea”. Această moștenire o dorim fiecărui cititor. Și toți o putem avea, dacă dorim să ne supunem Cuvântului lui Dumnezeu.

coordonatori Bob & Debby Gass

BIRUITORI ASUPRA FRICII (4) – Fundația SEER

„Nu vă îngrijorați, deci, de ziua de mâine…” (Matei 6:34)

Ziua de ieri și cea de mâine ne revendică atenția mereu, și generează multe dintre îngrijorările noastre. Ziua de ieri dorește să ne analizăm deciziile și se îngrijorează dacă am făcut sau nu ceea ce trebuia. Asta înseamnă energie pierdută. După cum a spus președintele Harry Truman: „Când ai făcut tot ce ți-a stat în putință, și dacă ai făcut tot ceea ce trebuia făcut – nu ai de ce să te îngrijorezi, pentru că nimic nu poate schimba lucrul acesta.” Ziua de mâine te poate face să pierzi oportunități. S-o recunoaștem, mulți oameni ajung la o altă destinație în viață decât aceea la care au visat – unii la o destinație mai bună, alții la vreuna mai modestă. Așadar, nu e o idee bună să te concentrezi asupra zilei de mâine. În plus, ziua de mâine poate vine, poate nu vine… Nu poți fi sigur! Domnul Isus a spus: „Nu vă îngrijorați dar de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăși. Ajunge zilei necazul ei.”

Domnul Isus le vorbea unor oameni care se îngrijorau de nevoile de bază ale vieții, cum sunt hrana și îmbrăcămintea. El le-a spus: „Nu vă îngrijorați dar, zicând: ‘Ce vom mânca?’ sau: ‘Ce vom bea?’ sau: ‘Cu ce ne vom îmbrăca?’… Tatăl vostru cel ceresc știe că aveți trebuință de ele.” (v. 31-32). Singurul loc în care poți face ceva este prezentul. Fă ceea ce poți aici și acum, în ciuda temerilor tale, și vei avea satisfacția că ai făcut tot ce ți-a stat în putință pentru a-ți atinge potențialul. Dacă îți faci planuri pentru un viitor prea îndepărtat, vei suferi din cauza întrebării: „Dar dacă…?”, iar temerile tale o vor lua razna.

Scriitorul american Mark Twain a făcut această glumă: „Am trecut prin câteva lucruri îngrozitoare în viață, dintre care puține s-au întâmplat cu adevărat!” Dă-i lui Dumnezeu trecutul și viitorul tău, și încrede-te în El! Așa vei deveni biruitor asupra fricii.

2019 de Jean Koechlin

Exod 37:17-29

A urmat sfeşnicul din aur curat, cu piedestalul lui din aur bătut, cu fusul său, gămălioarele, potiraşele şi florile sale, care „erau din el” (v.17). Dumnezeu Îşi găseşte plăcerea să repete în detaliu toată plinătatea (numărul 7) roadelor şi a frumuseţilor acestui sfeşnic, simbol al lui Hristos, neîntrecut de nimeni în nici una din gloriile Sale. Dar să nu uităm că sfeşnicul era din aur bătut şi că era alimentat cu untdelemn fără drojdii (27.20), descrieri care ne amintesc de suferinţele Celui care a venit ca adevărata lumină în întuneric şi care nu a fost primit. Respins, El străluceşte acum în sanctuar, unde ai Săi pot să-L contemple prin credinţă.
Altarul de aur, care era tot în Locul Sfânt, înaintea perdelei dinăuntru, este încă o imagine a Celui care este centrul adorării noastre, în Numele căruia ne apropiem de Dumnezeu pentru a ne închina şi pentru a beneficia de lucrarea Sa mijlocitoare. Tămâia adusă acolo, dacă ne referim la capitolul 30.34-38, era „după arta celui care face mir: sărată, curată, sfântă”. Diferitele uleiuri din care era alcătuită ne vorbesc de aspecte ale perfecţiunii Fiului lui Dumnezeu şi de valoarea ei pentru Tatăl, căruia îi sunt oferite aceste calităţi desăvârşite.

Untdelemnul sfânt pentru ungere este, în mod similar, pregătit conform instrucţiunilor din cap. 30.

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

04 iun. 2019

4 Iunie 2019

Și, după ce au vestit evanghelia în cetatea aceea și au făcut mulți ucenici, s-au întors … întărind sufletele ucenicilor, îndemnându-i să stăruie în credință și spunând că prin multe necazuri trebuie să intrăm în Împărăția lui Dumnezeu.
Fapte 14.21,22

În pustie există trei feluri de necazuri sau de lucrări ale lui Dumnezeu pentru disciplinarea noastră. Mai întâi, necazul cu care ne putem lăuda – de exemplu, a suferi pentru Hristos în această lume rea. Această suferință este diferită de suferința împreună cu Hristos. Toți creștinii suferă împreună cu El, fiindcă au viața Lui, iar această viață neapărat va suferi într-o lume unde Domnul nu a gustat altceva decât suferință. Dacă suferim împreună cu El, vom și împărăți împreună cu El. Însă unii dintre copiii lui Dumnezeu suferă din pricina credincioșiei lor față de Hristos; astfel de suferințe sunt un dar.

Există apoi un al doilea fel de suferință: suferința sub care trebuie să mă smeresc și cu care deci nu mă pot lăuda. Mă refer acum la suferințele diverse care vin din cârmuirea dreaptă a lui Dumnezeu și din mâna Lui de Tată, din pricina răului pe care l-am îngăduit în căile noastre. Tatăl, care nu Se uită la fața omului, judecă pe fiecare potrivit cu faptele lui; prin urmare, trebuie să ne purtăm cu teamă în timpul călătoriei noastre prin această pustie, căci în pustie are loc disciplinarea; în ce privește poziția noastră din cer, acolo nu poate fi vorba de disciplinare. Cât de adesea uităm de această lucrare de disciplinare din partea Tatălui nostru sfânt!

În sfârșit, al treilea fel de disciplină tandră și plină de îndurare este disciplina preventivă, din pricina tendinței noastre de a ne umfla de mândrie. Domnul cunoaște bine inimile noastre; de fapt, cine altul le cunoaște mai bine decât El? Lucrarea Sa într-un suflet este adaptată temperamentului acestuia și tendinței lui specifice de a se depărta de Hristos, tendință care, într-o formă sau alta, se află în fiecare dintre noi. „Ochii Lui sunt peste cei drepți”, pentru binele lor; de aceea nici cei drepți nu trebuie să-și ia ochii de la El.

F. G. Patterson

M-am bucurat în calea mărturiilor Tale, ca de toate bogățiile. Mă gândesc adânc la îndrumările Tale și am sub ochi cărările Tale. Mă desfătez în orânduirile Tale și nu uit cuvântul Tău. Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale legii Tale!
Psalmul 119.14-16,18

Declarații remarcabile despre Biblie (2)

„În Biblie se găsesc adevăruri mari, care depășesc puterea noastră de înțelegere și care ne arată cât de superficială este înțelepciunea noastră limitată. Dar, în exprimările principale și fundamentale, Biblia nu este greu de înțeles.”

Charles H. Spurgeon (1834-1892), lucrător activ în campaniile de trezire spirituală

„Biblia este singurul document de informare al lui Dumnezeu, pe care îl avem în limba scrisă, omenească. De aceea, această carte este unică și absolut credibilă în totalitatea exprimărilor.

Nu știința, filosofia sau ideologia pot corecta Biblia, ci Cuvântul lui Dumnezeu este în stare să curețe sistemele noastre de gândire.”

Prof. Dr. Werner Gitt, fost director al departamentului Tehnologia Informației al PTB, Braunschweig

Este ușor să învinuim Biblia de inexactitate, dar este cu totul altceva să dovedim acest fapt.

coordonatori Bob & Debby Gass

BIRUITORI ASUPRA FRICII (3) – Fundația SEER

„Vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.” (Galateni 6:9)

Nu lăsa ca ceea ce nu poți face să afecteze ceea ce poți face! Impresarul de box Cus D’Amato a spus: „Eroul și lașul simt amândoi aceeași teamă, dar eroul o folosește și o proiectează asupra adversarului, în timp ce lașul fuge. E aceeași teamă; contează ceea ce faci cu ea.” Majoritatea emoțiilor negative pot fi convertite în ceva pozitiv care să te ajute să mergi mai departe în viață. Îți este frică de sărăcie? Convertește-o într-o etică a muncii. Îți este teamă de lăcomie? Convertește-o în generozitate. Îți este teamă de respingere?

Convertește-o în abilitatea de a interacționa cu oamenii. Îți este teamă de lipsa de semnificație? Convertește-o în slujirea altora. După cum a remarcat economistul Roger Babson: „Dacă lucrurile merg rău, nu merge cu ele.” În schimb, caută o modalitate nouă de a le rezolva. Viața ta se poate schimba atunci când elimini lucrul care îți produce frică și folosești acea energie pentru a face ceva care merită. Există multe lucruri în viață pe care nu le putem controla și nu avem nici un motiv întemeiat ca să ne îngrijorăm pentru ele.

Scriitorul Harold Stephens a spus: „E o mare diferență între îngrijorare și preocupare. O persoană îngrijorată vede o problemă; o persoană preocupată rezolvă o problemă.” Cum poți deveni o persoană care rezolvă probleme? Concentrându-te asupra lucrurilor pe care le poți controla. Primul dintre acestea este atitudinea. Nu uita, ceea ce ți se întâmplă ție nu este nici pe de parte la fel de important ca ceea ce se întâmplă în tine. Un al doilea lucru pe care-l poți controla este calendarul tău. Poate nu vei fi capabil să controlezi circumstanțele de astăzi, dar te poți strădui să faci planuri pentru timpul pe care îl ai. Majoritatea dintre noi ne temem de viitor… pentru că nu ne pregătim pentru el!

2019 de Jean Koechlin

Exod 36:35-38, 37:1-16

Minunata perdea care despărţea Locul Sfânt de Locul Preasfânt era susţinută pe patru stâlpi. Firea omenească a lui Hristos, aşa cum ne-o dezvăluie evangheliştii, este un subiect inepuizabil pentru adorare şi închinare. El este Mesia al lui Israel (Matei), Robul credincios (Marcu), Fiul Omului (Luca), Cel care a venit din cer (Ioan). Fiecare fir: albastru, purpuriu, stacojiu sau in subţire răsucit, fiecare aspect al firii Sale, desăvârşit în sine, se întreţese cu celelalte în chip minunat, alcătuind întregul, care este viaţa Domnului nostru Isus Hristos. Dar această viaţă, aşa frumoasă, cum era, nu ne putea aduce la Dumnezeu, ci, dimpotrivă, ea accentua adânca noastră mizerie morală. Era nevoie de moartea Lui. Şi, ca semn, chiar în momentul când Mântuitorul Îşi dădea viaţa pe cruce, Dumnezeu a rupt perdeaua, deschizând pentru închinători „calea nouă şi vie” către El (Evrei 10.20).

Apoi au fost făcute chivotul şi masa. Drugii cu care erau transportate acestea prin pustiu ne fac să ne gândim la umblarea Domnului aici, jos. Poleirea cu aur ne aminteşte de versetul din Isaia: „Ce frumoase sunt … picioarele celui ce aduce veşti bune” (52.7).

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

03 iun. 2019

3 Iunie 2019

Dacă se va ridica între voi un profet sau un visător de vise și-ți va da un semn sau o minune, și s-ar împlini semnul sau minunea despre care ți-a vorbit, când a zis: „Să mergem după alți dumnezei” – pe care nu i-ai cunoscut – „și să le slujim”, să nu asculți de cuvintele acelui profet sau ale acelui visător de vise; pentru că Domnul Dumnezeul vostru vă încearcă, pentru a afla dacă-L iubiți pe Domnul Dumnezeul vostru cu toată inima voastră și cu tot sufletul vostru.
Deuteronom 13.1-3

Dumnezeu îi spusese lui Israel: „Luați seama să faceți orice lucru pe care vi-l poruncesc; să nu adăugați la el și să nu scădeți din el” (Deuteronom 12.32). Trebuie să ascultăm de adevăr. În Deuteronom 13, lui Israel îi este prezentat cazul unui om care se pretinde profet, care dă semne ce se vor împlini și care conduce poporul să se închine altor dumnezei. Ce trebuiau să facă israeliții? Să urmeze această «învățătură nouă», sau să se țină de adevărul deja revelat? Li se dau instrucțiuni clare cu privire la felul în care trebuiau să procedeze: „Să nu asculți de cuvintele acelui profet … pentru că Domnul Dumnezeul vostru vă încearcă, pentru a afla dacă-L iubiți pe Domnul Dumnezeul vostru”.

Este foarte trist să vezi credincioși abătându-se de la calea adevărată fiindcă li se pare că anumite împrejurări sunt de la Dumnezeu și îi conduc în acea direcție. Ei spun că au pace în inimă sau că li se pare că Domnul îi binecuvântează mai mult făcând cutare sau cutare lucru. Cu alte cuvinte, ei au propriile lor semne și minuni care par să le confirme gândirea și felul de a vedea lucrurile. Totuși Cuvântul lui Dumnezeu rămâne piatra de încercare, iar Domnul ne pune inimile la încercare, ca să vadă dacă suntem cu adevărat atașați de El.

Domnul îngăduie să fim testați. Îl vom alege pe El, sau altceva? Această punere la probă va arăta spre ce sunt îndreptate afecțiunile inimilor noastre și ce prețuim cu adevărat. „Dacă Mă iubește cineva”, spune Domnul Isus, „va păzi cuvântul Meu” (Ioan 14.23).

A. Leclerc

Mai mult prețuiește pentru mine legea gurii Tale, decât mii de bucăți de aur și de argint.
Psalmul 119.72

Declarații remarcabile despre Biblie (1)

„Am testat timp de 40 de ani Sfânta Scriptură, iar credința mea este astăzi mai puternică decât acum 40 de ani. Toate promisiunile sunt vrednice de crezare și adevărate.”

Hudson Taylor (1832-1905), misionar în China

„Am citit aceste Scripturi sfinte regulat și, cugetând la ele, am convingerea că această Carte … cuprinde mai multă bogăție și frumusețe a limbii decât toate celelalte cărți, indiferent în ce perioadă și în ce limbă ar fi fost scrise.”

Sir William Jones (1746-1794), unul dintre cei mai mari cunoscători de limbi străine (știa 28 de limbi străine) și dintre cei mai buni cunoscători al Orientului

„Cât de sărăcăcioase, cât de demne de dispreț sunt cuvintele filosofilor noștri, cu toate contradicțiile lor, în comparație cu Biblia! Este posibil ca o carte care este așa de simplă și în același timp așa de completă, să cuprindă doar cuvintele oamenilor?”

Jean Jacques Rousseau (1712-1778), filosof

„Biblia este atât un document istoric unic, cât și o sursă de informații istorice demne de crezare. Ea a condus la mii de descoperiri arheologice și a dat naștere unei impresionante literaturi despre culturile vechi. Această Biblie s-a dovedit a fi adevărată oriunde s-au putut face verificări – atât în descrierea detaliilor, cât și în prezentarea marilor evenimente.”

Dave Balsinger și Charles E. Sellier, arheologi americani

coordonatori Bob & Debby Gass

BIRUITORI ASUPRA FRICII (2) – Fundația SEER

„Bunătățile Domnului nu s-au sfârșit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineață.” (Plângerile lui Ieremia 3:22-23)

Cardinalul J.H. Newman a spus: „Să nu-ți fie frică că viața ta se va sfârși, ci că nu va avea niciodată un început.” Dacă lași frica să pună stăpânire pe viața ta, nu vei trăi niciodată din plin. În realitate, multe dintre fricile noastre sunt nefondate. Nu crezi că e așa? Studiile arată că 95% din lucrurile de care ne temem nu au nici o bază, iar restul sunt lucruri cu care trebuie să învățăm să trăim. Poate cea mai bună abordare ar fi o atitudine pe măsura celor scrise de Gertrude Stein: „Luând în considerare cât de periculos este totul, nimic nu este cu adevărat înspăimântător.” Omenește vorbind, în viață nu există garanții. Suntem preocupați de multe lucruri care ne oferă protecție: polițe de asigurare, alarmă anti-furt, cecuri de călătorie, aspirină, umbrele, sisteme GPS și airbag-uri. Dar realitatea este că viața e plină de primejdii, de neajunsuri și de riscuri, afectându-ne sănătatea… și în cele din urmă se va termina. Așa că ar trebui s-o trăim din plin.

Shakespeare a spus: „Nu este demn pentru un fagure de miere să evite stupul din cauză că albinele înțeapă.”

Nu lăsa frica să te împiedice să crești în umblarea ta cu Domnul și continuă să te încrezi în El atunci când apare.

Există două lucruri care ne însoțesc mereu în viață: teama și credința. Și în fiecare zi din viață, o alegem fie pe una, fie pe cealaltă. Ieremia a ales credința. El a scris astfel (vers. 22-25): „Bunătățile Domnului nu s-au sfârșit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineață. Și credincioșia Ta este atât de mare! „Domnul este partea mea de moștenire” zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc în El. Domnul este bun cu cine nădăjduiește în El, cu sufletul care-L caută.”

2019 de Jean Koechlin

Exod 36:14-34

Materialele fuseseră strânse, lucrătorii fuseseră desemnaţi: va începe construcţia Cortului. În toate acestea vom avea ocazia să vedem mai multe imagini şi să desprindem învăţături noi.

Întâi sunt enumerate învelitorile. Prima, făcută din zece covoare, descrisă în v.8-13, nu putea fi văzută decât dinăuntru, la lumina sfeşnicului, când preotul era în Locul Sfânt. Tot aşa, feluritele glorii ale lui Isus pot fi înţelese şi apreciate numai în lumina Duhului Sfânt, în prezenţa lui Dumnezeu. Pe de altă parte, prin cea de-a patra învelitoare, făcută din piei de viţel de mare, cortul, spre deosebire de templele antice (şi de clădirile religioase moderne), nu prezenta în exterior nimic de natură să atragă atenţia. Aceasta ne aminteşte de Cel care „n-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, nici o înfăţişare ca să-L dorim” (Isaia 53.2; Ioan 5.41). Să ne păzească Domnul de atracţiile lumii şi de spiritul ei, să ne ferească să dorim gloriile ei trecătoare sau să ieşim în evidenţă mai mult decât Domnul nostru.

Aşezate stabil pe piedestale de argint, scândurile, imagine a celor răscumpăraţi, ne amintesc de îndemnul apostolului: „Staţi astfel tari în Domnul, preaiubiţilor!” (Filipeni 4.1).

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

02 iun. 2019

2 Iunie 2019

Paharul pe care Mi l-a dat Tatăl, să nu-l beau?
Ioan 18.11

Hristos ne este revelat în Evanghelii în diferite feluri. De exemplu, în Matei, El este prezentat ca Împărat; în Marcu este prezentat ca Slujitor; în Luca este prezentat ca Fiu al Omului; iar în Ioan, ca Fiu al lui Dumnezeu.

În primele trei Evanghelii, scena din Ghetsimani este similară, în timp ce Ioan ne oferă o perspectivă cu totul diferită. În primele trei Evanghelii Îl vedem pe Domnul spunând: „Tată, dacă este cu putință, să treacă paharul acesta de la Mine. Totuși nu voia Mea, ci voia Ta să se facă”. Aceste cuvinte ne dezvăluie cât de cumplită era lucrarea pe care Domnul o avea înainte. Faptul că paharul nu a trecut de la El ne arată că aceasta era singura cale posibilă. Paharul mâniei pe care noi o meritam a fost așezat înaintea Lui.

În Ioan vedem ceva diferit. Acolo nu este prezentată durerea și suferința Lui la vederea paharului, ci, după cum citim în Ioan 18.11, durerea Lui atunci când, după ce Și-a sfârșit rugăciunea, oamenii au venit să-L prindă. Atunci Domnul Isus a spus: „Paharul pe care Mi l-a dată Tatăl, să nu-l beau?”. Apoi, pe cruce, El a băut până la fund cupa amară. În cele din urmă a strigat cu glas tare: „S-a sfârșit!” (Ioan 19.30). De-acum, acest pahar amar este deja băut pentru toți cei care își pun încrederea în El.

Pentru noi acum este un alt pahar, un pahar al binecuvântării (1 Corinteni 10.16). Dumnezeu nu L-a cruțat pe singurul Său Fiu, ci L-a dat pentru noi toți, iar toți cei care cred în El nu vor avea parte de mânia viitoare (Romani 8.32; 1 Tesaloniceni 1.10). „Nu este nicio condamnare pentru cei care sunt în Hristos Isus” (Romani 8.1).

B. Prigge

Dar cetățenii lui îl urau și au trimis după el o solie să-i spună: „Nu vrem ca omul acesta să împărățească peste noi”.
Luca 19.14

Stăpânul dumnezeiesc

Fiul lui Dumnezeu a venit ca Om pe acest pământ la poporul care era numit „ai Săi”, dar aceștia nu L-au primit. Deși El era Creatorul tuturor lucrurilor, lumea nu L-a cunoscut. Ce trist este modul în care a fost tratat Fiul lui Dumnezeu! Aceasta arată de ce este capabilă natura noastră moștenită de la Adam și Eva. Motivul acestei stări triste a poporului nu este lipsa de mărturie a gloriei Domnului, ci păcatul și răzvrătirea din inimile oamenilor. Cât a trebuit să sufere în inima Sa Domnul venit din cer pentru a-Și vizita făptura! Cât de mult a apăsat asupra Omului durerii această indiferență a oamenilor!

Urmărind viața Domnului și Mântuitorului pe acest pământ, Îl putem vedea pe singurul Om care a umblat după voia lui Dumnezeu. Oamenii își fac voia proprie și acesta este unul dintre motivele pentru care nu doresc să aibă un Stăpân. Omul ar prefera să aibă un univers fără Dumnezeu; ar prefera ca totul să fie – pur și simplu – materie. Omul se află într-o fugă disperată de la fața Stăpânului divin, care însă îl urmărește pas cu pas cu dragostea Lui și îl confruntă în fiecare ocazie cu nenumăratele dovezi ale existenței Sale. Isus Hristos a purtat crucea, ocara și batjocura, ca să împlinească planul de mântuire și pentru ca toți cei care se încred în El să fie astfel salvați pentru veșnicie și să aibă un Stăpân dumnezeiesc, care îi conduce prin greutățile acestei vieți trecătoare.

coordonatori Bob & Debby Gass

BIRUITORI ASUPRA FRICII (1) – Fundația SEER

„Te laud că sunt o făptură așa de minunată.” (Psalmul 139:14)

Un om avea o teamă cumplită față de trăsnete, așa că s-a dus la un consult psihiatric. „Ai o afecțiune numită brontofobie,” i-a spus doctorul. „E o prostie să-ți fie frică de trăsnet la vârsta ta. Gândește-te la trăsnet ca la sunetul tobelor din simfonia vieții.” „Și dacă nu dă rezultate?” a întrebat bărbatul. Psihiatrul i-a răspuns:; „Atunci fă ce fac și eu. Când auzi un trăsnet, pune-ți vată în urechi, târăște-te sub pat și cântă din toți plămânii: „Bate vântul frunzele” până se oprește trăsnetul.” Acum, vorbind serios: majoritatea fricilor au la bază sentimente, nu fapte. De exemplu, dacă ai crescut în sărăcie, poate îți este teamă să fii generos. Dacă ai fost abandonat, poate îți este teamă să ai încredere în cineva sau poate te agăți de oameni și încerci să-i controlezi. Dacă ai fost abuzat, poate îți este teamă de intimitate emoțională și fizică.

Dacă ai fost criticat constant, ți-ar putea fi teamă că Dumnezeu nu te va ierta. Dacă nu te simți frumos sau inteligent sau dacă nu ești dintr-o familie bună, poate îți este teamă să interacționezi cu oamenii sau să discuți cu ei, ca să nu fii privit de sus. Umoristul american James Thurber a scris: „Toți oamenii ar trebui să se străduiască să afle înainte de a muri ce îi determină să alerge, spre ce aleargă și de ce.” David a arătat nu doar care este sursa fricilor sale, ci și a valorii și a siguranței sale, când a spus: „Te laud că sunt o făptură așa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale…” Când știi că ai aprobarea lui Dumnezeu, fricile tale încep să pălească.

2019 de Jean Koechlin

Exod 36:1-13

Într-o scurtă parabolă a evangheliei după Marcu, Domnul Se prezintă ca un stăpân care a plecat de acasă după ce a dat de lucru robilor Săi. El a lăsat „fiecăruia lucrarea lui” (Marcu 13.34). Cu excepţia portarului, natura acestor lucrări nu este precizată. În absenţa Lui, Domnul a pregătit o îndatorire pentru fiecare dintre ai Săi, în raport cu vârsta sa şi cu capacităţile sale. Într-o altă parabolă, cea a talanţilor, vedem că stăpânul, la întoarcerea sa, cere socoteală lucrătorilor săi. Unii dintre ei primesc o recompensă, alţii sunt daţi de ruşine (Matei 25.14-30). Am făcut noi, fiecare în parte, ceea ce aştepta Domnul de la noi?
Lectura noastră de astăzi ne învaţă că multe daruri sunt aduse prea târziu. Momentul pentru a îndeplini o slujbă sau pentru a aduce un dar trecuse. Probabil că mulţi au muncit din greu, dar nu de îndată. Şi ceea ce nu aducem imediat poate să nu mai fie necesar în momentul când în sfârşit ne decidem: este prea târziu, ocazia este pierdută. Ce lecţie importantă pentru noi!

„Cortul era una”, concluzionează v.13. „Este un singur trup”, declară Efeseni 4.4. În ciuda divizării creştinătăţii în numeroase denominaţii, Dumnezeu vede Adunarea Sa ca fiind un întreg.

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

01 iun. 2019

1 Iunie 2019

Al Domnului este pământul și tot ce cuprinde el, lumea și cei care locuiesc în ea; pentru că El l-a întemeiat pe mări și El l-a întărit pe râuri … Porți, ridicați-vă capetele! Și ridicați-vă, porți ale eternității, și va intra Împăratul gloriei!
Și, când Se va arăta Mai-marele Păstor, veți primi cununa, care nu se veștejește, a gloriei.
Psalmul 24.1,2,7; 1 Petru 5.4

Domnul Isus – Păstorul (3)

Psalmul 24 ne vorbește despre Mai-marele Păstor și privește înainte către timpul când Domnul Isus îi va înlătura pe toți vrăjmașii Săi și va domni ca Împărat al împăraților și Domn al domnilor. Scris de către David, acest psalm Îl recunoaște pe Domnul ca fiind Stăpânitorul pământului și al tuturor locuitorilor lui. Hristos este Creatorul și Răscumpărătorul și Își va lua întreaga stăpânire în posesiune.

În Apocalipsa 5 este pusă întrebarea: „Cine este vrednic să deschidă cartea și să-i rupă pecețile?”. Drept răspuns, vedem prezentându-Se un Miel – Biruitorul, care a triumfat în mod glorios și în mâinile Căruia Dumnezeu a încredințat frâiele guvernării și ale judecății. Acest eveniment marchează începutul necazului celui mare. La sfârșitul necazului, când toți vrăjmașii sunt puși ca așternut al picioarelor Sale, răsună chemarea: „Porți, ridicați-vă capetele! Și ridicați-vă, porți ale eternității, și va intra Împăratul gloriei!”. Santinela întreabă: „Cine este acest Împărat al gloriei?”, iar răspunsul vine: „Domnul oștirilor, El este Împăratul gloriei” (versetele 7-10).

Acest Împărat măreț nu este altul decât Mai-marele Păstor despre care Petru a scris în versetul citat mai sus. Când El, Mai-marele Păstor și Împăratul împăraților, Își va face apariția, va merge împreună cu însoțitorii Săi la templul din Ierusalim, centrul de unde va domni cu dreptate și cu pace.

În epistola sa, Petru ne încurajează să facem lucrarea de păstori în mijlocul poporului lui Dumnezeu. Nu există decât un singur Mai-mare Păstor – pe El Îl așteptăm și El va dărui cununa gloriei celor care L-au urmat cu credincioșie.

J. Redekop

Nimeni nu are o iubire mai mare decât acela care își dă viața pentru prietenii săi.
Ioan 15.13

Cel mai bun prieten!

Toți copiii Îl iubeau. Pe cei mici, El îi lua în brațe.

El era puternic! Furtuna ridica valurile, iar barca în care Se afla era în mare pericol. El a certat vântul, iar marea s-a liniștit.

El îi vindeca pe bolnavi și avea milă de toți oamenii, de săraci, dar și de bogați.

El a văzut păcatul în inimile noastre, sursa tuturor nenorocirilor. Dar unei femei cu proastă reputație nu i-a fost teamă de El. Plângând din cauza răutății ei, ea a venit la El, iar El i-a iertat toate păcatele.

Într-o zi L-au prins! El trebuia îndepărtat. El era așa de bun și de curat – și nu se potrivea stării noastre de păcat. De aceea, oamenii au considerat că era mai bine să nu mai fie printre noi.

L-au pironit pe o cruce. Acolo trebuia să moară.

Iar ei n-au înțeles deloc că El știa totul dinainte! El, Fiul lui Dumnezeu, a venit din cer pentru a muri. Pe noi toți, care eram condamnați la moarte, a vrut să ne salveze de la moarte, de la moartea veșnică.

Dar ce fericire: El nu a rămas în moarte! A înviat din mormânt! El trăiește! Este în cer. El te vede. Te cunoaște. El are încă milă de tine. El vrea să-ți ierte acum toată vina, dacă, așa cum a făcut femeia amintită, ești întristat din cauza păcatelor tale și îți recunoști păcatele în fața Lui.

„Da”, va spune El, „acum pot să-ți iert păcatele, căci pentru acestea am purtat Eu pedeapsa la cruce”.

Și apoi începe o nouă istorie: istoria vieții tale noi, schimbate, căci aceasta devine cu totul alta decât cea care a fost până acum. El devine Prietenul tău cel mai bun. Cu El poți să discuți totul (aceasta se numește „rugăciune”). Atunci vei dori să citești în Biblie, pentru a-L cunoaște mai bine.

Atunci Biblia va deveni o carte captivantă pentru tine. În fiecare zi vei dori să citești ceva despre Domnul Isus.

Da, El vrea să fie cel mai bun Prieten al tău!

coordonatori Bob & Debby Gass