Mana Zilnica

Mana Zilnica

2 Iunie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Paharul pe care Mi l-a dat Tatăl, să nu-l beau?
Ioan 18.11


Hristos ne este revelat în Evanghelii în diferite feluri. De exemplu, în Matei, El este prezentat ca Împărat; în Marcu este prezentat ca Slujitor; în Luca este prezentat ca Fiu al Omului; iar în Ioan, ca Fiu al lui Dumnezeu.

În primele trei Evanghelii, scena din Ghetsimani este similară, în timp ce Ioan ne oferă o perspectivă cu totul diferită. În primele trei Evanghelii Îl vedem pe Domnul spunând: „Tată, dacă este cu putință, să treacă paharul acesta de la Mine. Totuși nu voia Mea, ci voia Ta să se facă”. Aceste cuvinte ne dezvăluie cât de cumplită era lucrarea pe care Domnul o avea înainte. Faptul că paharul nu a trecut de la El ne arată că aceasta era singura cale posibilă. Paharul mâniei pe care noi o meritam a fost așezat înaintea Lui.

În Ioan vedem ceva diferit. Acolo nu este prezentată durerea și suferința Lui la vederea paharului, ci, după cum citim în Ioan 18.11, durerea Lui atunci când, după ce Și-a sfârșit rugăciunea, oamenii au venit să-L prindă. Atunci Domnul Isus a spus: „Paharul pe care Mi l-a dată Tatăl, să nu-l beau?”. Apoi, pe cruce, El a băut până la fund cupa amară. În cele din urmă a strigat cu glas tare: „S-a sfârșit!” (Ioan 19.30). De-acum, acest pahar amar este deja băut pentru toți cei care își pun încrederea în El.

Pentru noi acum este un alt pahar, un pahar al binecuvântării (1 Corinteni 10.16). Dumnezeu nu L-a cruțat pe singurul Său Fiu, ci L-a dat pentru noi toți, iar toți cei care cred în El nu vor avea parte de mânia viitoare (Romani 8.32; 1 Tesaloniceni 1.10). „Nu este nicio condamnare pentru cei care sunt în Hristos Isus” (Romani 8.1).

B. Prigge

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Dar cetățenii lui îl urau și au trimis după el o solie să-i spună: „Nu vrem ca omul acesta să împărățească peste noi”.
Luca 19.14


Stăpânul dumnezeiesc

Fiul lui Dumnezeu a venit ca Om pe acest pământ la poporul care era numit „ai Săi”, dar aceștia nu L-au primit. Deși El era Creatorul tuturor lucrurilor, lumea nu L-a cunoscut. Ce trist este modul în care a fost tratat Fiul lui Dumnezeu! Aceasta arată de ce este capabilă natura noastră moștenită de la Adam și Eva. Motivul acestei stări triste a poporului nu este lipsa de mărturie a gloriei Domnului, ci păcatul și răzvrătirea din inimile oamenilor. Cât a trebuit să sufere în inima Sa Domnul venit din cer pentru a-Și vizita făptura! Cât de mult a apăsat asupra Omului durerii această indiferență a oamenilor!

Urmărind viața Domnului și Mântuitorului pe acest pământ, Îl putem vedea pe singurul Om care a umblat după voia lui Dumnezeu. Oamenii își fac voia proprie și acesta este unul dintre motivele pentru care nu doresc să aibă un Stăpân. Omul ar prefera să aibă un univers fără Dumnezeu; ar prefera ca totul să fie – pur și simplu – materie. Omul se află într-o fugă disperată de la fața Stăpânului divin, care însă îl urmărește pas cu pas cu dragostea Lui și îl confruntă în fiecare ocazie cu nenumăratele dovezi ale existenței Sale. Isus Hristos a purtat crucea, ocara și batjocura, ca să împlinească planul de mântuire și pentru ca toți cei care se încred în El să fie astfel salvați pentru veșnicie și să aibă un Stăpân dumnezeiesc, care îi conduce prin greutățile acestei vieți trecătoare.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

BIRUITORI ASUPRA FRICII (1) – Fundația SEER

„Te laud că sunt o făptură așa de minunată.” (Psalmul 139:14)


Un om avea o teamă cumplită față de trăsnete, așa că s-a dus la un consult psihiatric. „Ai o afecțiune numită brontofobie,” i-a spus doctorul. „E o prostie să-ți fie frică de trăsnet la vârsta ta. Gândește-te la trăsnet ca la sunetul tobelor din simfonia vieții.” „Și dacă nu dă rezultate?” a întrebat bărbatul. Psihiatrul i-a răspuns:; „Atunci fă ce fac și eu. Când auzi un trăsnet, pune-ți vată în urechi, târăște-te sub pat și cântă din toți plămânii: „Bate vântul frunzele” până se oprește trăsnetul.” Acum, vorbind serios: majoritatea fricilor au la bază sentimente, nu fapte. De exemplu, dacă ai crescut în sărăcie, poate îți este teamă să fii generos. Dacă ai fost abandonat, poate îți este teamă să ai încredere în cineva sau poate te agăți de oameni și încerci să-i controlezi. Dacă ai fost abuzat, poate îți este teamă de intimitate emoțională și fizică.

Dacă ai fost criticat constant, ți-ar putea fi teamă că Dumnezeu nu te va ierta. Dacă nu te simți frumos sau inteligent sau dacă nu ești dintr-o familie bună, poate îți este teamă să interacționezi cu oamenii sau să discuți cu ei, ca să nu fii privit de sus. Umoristul american James Thurber a scris: „Toți oamenii ar trebui să se străduiască să afle înainte de a muri ce îi determină să alerge, spre ce aleargă și de ce.” David a arătat nu doar care este sursa fricilor sale, ci și a valorii și a siguranței sale, când a spus: „Te laud că sunt o făptură așa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale…” Când știi că ai aprobarea lui Dumnezeu, fricile tale încep să pălească.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Exod 36:1-13


Într-o scurtă parabolă a evangheliei după Marcu, Domnul Se prezintă ca un stăpân care a plecat de acasă după ce a dat de lucru robilor Săi. El a lăsat „fiecăruia lucrarea lui” (Marcu 13.34). Cu excepţia portarului, natura acestor lucrări nu este precizată. În absenţa Lui, Domnul a pregătit o îndatorire pentru fiecare dintre ai Săi, în raport cu vârsta sa şi cu capacităţile sale. Într-o altă parabolă, cea a talanţilor, vedem că stăpânul, la întoarcerea sa, cere socoteală lucrătorilor săi. Unii dintre ei primesc o recompensă, alţii sunt daţi de ruşine (Matei 25.14-30). Am făcut noi, fiecare în parte, ceea ce aştepta Domnul de la noi?
Lectura noastră de astăzi ne învaţă că multe daruri sunt aduse prea târziu. Momentul pentru a îndeplini o slujbă sau pentru a aduce un dar trecuse. Probabil că mulţi au muncit din greu, dar nu de îndată. Şi ceea ce nu aducem imediat poate să nu mai fie necesar în momentul când în sfârşit ne decidem: este prea târziu, ocazia este pierdută. Ce lecţie importantă pentru noi!

„Cortul era una”, concluzionează v.13. „Este un singur trup”, declară Efeseni 4.4. În ciuda divizării creştinătăţii în numeroase denominaţii, Dumnezeu vede Adunarea Sa ca fiind un întreg.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: