Mana Zilnica

Mana Zilnica

19 Iunie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Îmbrăcați-vă deci, ca niște aleși ai lui Dumnezeu, sfinți și preaiubiți, cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, smerenie, blândețe, îndelungă-răbdare.

Coloseni 3.12


Apostolul vorbește despre poziția minunată în care cel credincios se află înaintea lui Dumnezeu. Suntem „aleși ai lui Dumnezeu, sfinți și preaiubiți”. În ce privește alegerea, am fost aleși înainte de întemeierea lumii pentru binecuvântarea cerească, potrivit planurilor lui Dumnezeu. În ce privește sfințenia, suntem puși deoparte pentru Dumnezeu din această lume. De asemenea, suntem preaiubiți, iar Dumnezeu veghează asupra noastră la orice pas în călătoria prin pustia acestei lumi.

Prin umblarea și prin faptele noastre n-am fi putut niciodată obține un astfel de loc privilegiat înaintea lui Dumnezeu. Poziția noastră în binecuvântare este în întregime rezultatul harului lui Dumnezeu prin Hristos. Deși nu putem obține prin umblare poziția privilegiată, totuși această poziție în care am fost așezați prin har trebuie să guverneze umblarea noastră.

Aceste binecuvântări ilustrează poziția pe care Hristos Însuși a avut-o atunci când S-a aflat în această lume. El a fost Alesul lui Dumnezeu; a fost, în sensul absolut, Cel Sfânt; și, în două ocazii, s-a auzit un glas din cer, care a spus: „Acesta este Fiul Meu preaiubit”. Dacă, prin har, noi am fost aduși în aceeași poziție, concluzia este că trebuie să umblăm așa cum El a umblat.

Este de remarcat că în Coloseni se fac puține referiri la darurile speciale și la exercitarea slujirii publice a Cuvântului. Subiectul principal al epistolei este viața spirituală și caracterul creștinului. Ceea ce suntem este mult mai important decât ceea ce facem. Tendința noastră este să ne evaluăm unii pe alții potrivit râvnei și activității noastre înaintea oamenilor, mai degrabă decât potrivit vieții spirituale și caracterului nostru înaintea lui Dumnezeu. Dacă un credincios are daruri și abilități, este ușor să fie zelos și activ în public, însă este nevoie de un har mult mai mare pentru a-L trăi pe Hristos în viața obișnuită de zi cu zi. A fi un lucrător energic este de natură să atragă privirile și aprecierea celor din jur, însă a manifesta caracterul lui Hristos prin îndurare, bunătate, smerenie, blândețe și îndelungă-răbdare este de un mult mai mare preț în ochii lui Dumnezeu.

H. Smith

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Atunci Petru s-a apropiat de El și I-a zis: „Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Până la șapte ori?”. Matei 18.21

Și chiar dacă păcătuiește împotriva ta de șapte ori pe zi și de șapte ori pe zi se întoarce la tine și zice: „Mă pocăiesc”, să-l ierți. Luca 17.4


Iertarea care vindecă

Când supușii lui Hitler au eliberat-o pe Corrie ten Boom din lagărul de la Ravensbrück, această femeie curajoasă era una dintre puținii supraviețuitori. După război, ea a înființat în Olanda o casă pentru foștii prizonieri de război. Ea a afirmat că diferența dintre cei care sufereau de depresie și cei care și-au revenit din experiențele groaznice din lagăr stătea în atitudinea lor de a ierta. Cei care nu au putut să ierte, care au păstrat amărăciunea și resentimentele, au rămas pentru tot restul vieții cu un dezechilibru psihic. Corrie ten Boom a dus mesajul iertării lui Dumnezeu și al dragostei Sale în orașele bombardate și la poporul german năpăstuit.

Acest mesaj din partea lui Dumnezeu era cel mai potrivit pentru acel timp. Într-o seară a ținut o expunere în Germania despre ororile lagărului. După ce a descris cu claritate iertarea lui Dumnezeu în fața a sute de ascultători atenți, a zărit în sală un bărbat care i se părea cunoscut de undeva. Da, l-a recunoscut imediat: era unul dintre gardienii cei mai cruzi din lagărul de la Ravensbrück. Acum se aflau față în față. El a întins mâna ca să-i ceară iertare. Corrie a comentat întâmplarea astfel: „Aș fi vrut să-l scuip în față. Totul în mine striga: Răzbunare! Dar mi-am spus: Știu că, dacă nu-l iert, va pieri din mine orice urmă de compasiune. Știu că amărăciunea, resentimentul și indisponibilitatea de a ierta îmi vor mistui sufletul”.

Iertarea este decizia de a-l elibera de sub condamnarea ta pe cel care ți-a greșit, pentru că Hristos te-a eliberat, mai întâi, de sub condamnarea Sa. Înseamnă să-l tratezi pe cel care ți-a greșit ca și cum te-a iubit tot timpul, pentru că Hristos te-a iubit. În pofida simțămintelor lăuntrice contradictorii, Corrie a întins brațul, a dat mâna cu bărbatul acela și a spus abia șoptit: „Te iert”.

Corrie ten Boom a rememorat momentul astfel: „Când am întins mâna, am întins-o împotriva tuturor înclinațiilor mele. Când am rostit cuvintele: «Te iert», sufletul meu a fost inundat de o nouă pace”. Iată un adevăr practic pentru orice situație! Iertarea vindecă rana din sufletele oamenilor. Când iertăm pe cineva care nu merită să fie iertat, noi primim vindecarea lui Dumnezeu. Iertarea este remediul Său pentru mânie, pentru amărăciune, pentru resentiment. Suntem încurajați să venim la Mântuitorul așa cum suntem. Prin natura noastră veche nu suntem în stare să iertăm aproapelui nostru greșelile. Dar cine vine cu credință și cu pocăință la Mântuitorul primește o natură nouă, capabilă să ierte orice greșeală a celuilalt. Inima iertătoare este o inimă pe care Dumnezeu o poate umple cu binecuvântarea Sa. Inima împietrită se împotrivește dragostei dumnezeiești. Asemenea lui Corrie ten Boom, să întindem mâna spre cei care au greșit față de noi și să le spunem un sincer: „Te iert!”.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

UNITATE PRIN DUHUL SFÂNT – Fundația SEER

„Voi turna din Duhul Meu peste orice făptură” (Faptele Apostolilor 2:17)


Domnul Isus a fost numit „un prieten… al păcătoșilor” (Matei 11:19). De ce? Pentru că El nu i-a analizat și nu i-a etichetat pe oameni. El nu a venit la cei bogați și la cei manierați. I-a inclus, dar nu s-a limitat la tovărășia lor. El i-a căutat pe cei marginalizați și ostracizați de societate și a mers la ei cu dragostea lui Dumnezeu. „Dar cum rămâne cu practicile lor păcătoase?” întrebi tu. „Nu s-ar putea interpreta că le aprobăm modul de viață?” Într-o zi, Fariseii au adus o femeie la Domnul Isus, spunând: „femeia aceasta a fost prinsă chiar când săvârșea preacurvia.” (Ioan 8:4). Să remarcăm ce a făcut Isus: a coborât la nivelul ei, și a ridicat-o la nivelul Său! Numai după aceea a zis: „Du-te și să nu mai păcătuiești” (v. 11).

Dacă oamenii și-ar putea spăla păcatele înainte de a veni la Domnul, ei nu ar mai avea nevoie de El. Biserica a luat naștere când Duhul lui Dumnezeu a fost turnat peste oameni din orice loc, rasă și cultură. Nu poți avea parte de o revărsare autentică a Duhului Sfânt peste oameni murdari, învrăjbiți și divizați. Când lumea va vedea că ne strângem laolaltă în unitate sub aceeași ungere, ei vor alerga iarăși în „camera de sus” strigând: „Ce să facem?” (Faptele Apostolilor 2:37). Pavel a scris: „mie nu mi-e rușine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a Iudeului (cei dinăuntru), apoi a Grecului (cei din afară)” (Romani 1:16).

În calitate de creștini, noi deținem formula prin care cei zdrobiți pot fi vindecați. Însă înainte de-a le-o putea împărtăși, pentru a avea credibilitate, noi creștinii trebuie să fim uniți prin Duhul. Așa să ne ajute Dumnezeu!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Levitic 5:14-19, 6:1-7


Chiar şi cel mai scrupulos israelit putea să aibă mereu teama că a uitat un păcat comis din neştiinţă şi că, imediat după ce a adus jertfa, un nou act de necredinţă ar fi cerut altă jertfă. Vai! în ciuda certitudinilor Cuvântului lui Dumnezeu, mulţi creştini trăiesc şi azi cu aceeaşi teamă. Ei îşi leagă mântuirea de strădanii sincere de a se împăca cu Dumnezeu, dând milostenie şi făcând penitenţe (exprimându-şi părerea de rău sau chiar supunându-se la canoane), fără a avea vreodată siguranţa că acestea vor fi suficiente. Iată ce înseamnă a nu cunoaşte harul divin! În schimb, ce fericiţi am fi dacă am trăi eliberaţi de teamă, prin asigurarea că Domnul Isus a făcut totul pentru noi!

În aceste pasaje se disting păcate împotriva lui Dumnezeu (5. 15, 17) şi păcate împotriva aproapelui (6.2, 3). Adesea ne preocupă mai puţin cele dintâi decât cele din urmă, dar ar trebui să fie invers. Pentru răul cauzat altuia nu era suficient ca acesta să fie îndreptat, ci trebuia să aducă Domnului o jertfă
pentru vină (6.6; vezi Psalmul 51.4). La fel, nu era suficient numai a te pune de acord cu Dumnezeu, ci, în ziua când vinovatul se pocăia şi aducea o jertfă, trebuia să rezolve problema şi înaintea oamenilor (6.5 sf.). Creştinii din Efes, odinioară practicanţi ai vrăjitoriei, sunt grăbiţi după convertirea lor să ardă cărţile magiei lor (Fapte 19.19).

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: