Mana Zilnica

Mana Zilnica

16 Iunie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Maria deci, luând o măsură de mir de nard curat, de mare preț, I-a uns picioarele lui Isus și I-a șters picioarele cu părul ei; și s-a umplut casa de mirosul mirului.
În timp ce împăratul este la masa lui, nardul meu își răspândește mirosul.
Ioan 12.3; Cântarea Cântărilor 1.12


În casa lui Simon, care fusese lepros, a uns Maria picioarele Domnului Isus (Marcu 14.3). Bineînțeles, era masa lui Simon, însă cu siguranță că el ar fi considerat-o cu bucurie ca fiind masa Domnului. În acel timp, Domnul Isus nu Își lua locul ca Împărat, așa cum o va face în mileniu, atunci când cei răscumpărați ai lui Israel vor veni în prezența Lui cu nardul mirositor al închinării, pentru a-L preamări cu recunoștință.

În Ioan 12 Îl vedem venit în smerenie, deși era recunoscut de ucenicii Săi și de Maria, în mod special, ca Fiu al lui Dumnezeu. Mai devreme pătrunsese în durerea Mariei, provocată de moartea fratelui ei, Lazăr. El plânsese împreună cu Maria și cu Marta, după care l-a înviat pe Lazăr din mormânt. Maria, prin urmare, Îl cunoștea ca fiind mai mare decât moartea, deși știa, de asemenea, din cuvintele Lui, că avea să moară și să învieze din nou. Cu această ocazie, în casa lui Simon, Domnul a spus: „Ea Mi-a uns trupul mai dinainte, pentru îngropare” (Marcu 14.8). Credința ei în cuvintele Domnului Isus a fost mai mare decât cea a ucenicilor, care nu au crezut în ele nici măcar atunci când Domnul a înviat.

„S-a umplut casa de mirosul mirului” – ce imagine minunată a ceea ce va avea loc în casa lui Dumnezeu! Valoarea parfumului de nard simbolizează închinarea în duh și în adevăr a celor care au fost răscumpărați prin sângele scump al lui Hristos, închinare ca răspuns la măreața Sa jertfă de la Golgota. Să urmăm exemplul Mariei și să-I aducem Domnului o închinare adevărată, din inimă!

L. M. Grant

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.
Ioan 14.27


Pacea Mântuitorului

Avem aici câteva dintre ultimele cuvinte ale Domnului Isus, moștenirea Sa de pace pentru ucenicii Săi, dar și pentru noi. Pacea pe care ne-o dă Isus Hristos își are izvorul în iertarea gratuită, obținută pentru noi prin sângele Său prețios. Ea este tot atât de sigură pe cât de sigură pot să o facă dragostea veșnică și puterea veșnică! Este o pace de care sufletul nostru are nevoie și care nu poate fi găsită în niciun alt loc decât la Cel care este Izvorul ei. Este scris: „Avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos”.

Cât de diferită este pacea Mântuitorului față de pacea falsă pe care o dă lumea! Pacea lumii există doar atât timp cât durează prosperitatea și cât timp totul merge ușor, fără piedici. Când însă apar șuvoaiele și furtuna, pacea lumii este măturată. Pacea lumii este trecătoare și poate fi distrusă de primul val de necazuri. Dar pacea lui Hristos este calmă, profundă și veșnică. Lumea, cu toate atracțiile ei, nu poate oferi o pace ca a Mântuitorului. Lumea, cu fluctuațiile și răsturnările ei de situație, nu poate să răpească pacea dăruită de Mântuitorul. Ea strălucește cel mai tare în ceasul încercării și luminează ultima vale, aceea a morții.

Cunoști tu oare pacea aceasta divină, dăruită de Fiul lui Dumnezeu și care întrece orice înțelegere? Dacă ești unul dintre cei care încă nu cred aceste adevăruri, nu mai amâna! Împacă-te cu Dumnezeu prin Fiul Său chiar acum!


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

GÂNDURI PENTRU VISĂTORI – Fundația SEER

„Iosif a visat un vis și l-a istorisit fraților săi, care l-au urât și mai mult” (Geneza 37:5)


În primul rând, visătorii sunt dispuși la concesii. Când Dumnezeu pune un vis în inima ta, trebuie să faci anumite schimbări, cum ar fi: să-ți pierzi popularitatea pentru a atinge excelența, și plăcerea pe termen scurt pentru împlinirea pe termen lung. Pavel a înțeles acest principiu: „Duhul Sfânt mă înștiințează din cetate în cetate că mă așteaptă lanțuri și necazuri. Dar eu nu țin numaidecât la viața mea” (Faptele Apostolilor 20:23-24).

În al doilea rând, visătorii nu sunt mereu apreciați. „Iosif a visat un vis și l-a istorisit fraților săi, care l-au urât și mai mult.” Unii nu vor aprecia visul tău deoarece ei nu au avut niciodată un vis sau le reamintește de visul pe care ei l-au abandonat. Și când vor încerca să te convingă să renunți la visul tău, ei vor de fapt să te aducă în zona lor de confort. Îți vor prezenta toate scuzele „raționale” pe care și le-au spus lor înșiși.

Așadar, cum trebuie să reacționezi? Iubește-i, ajută-i dacă îți este cu putință, dar nu te lăsa influențat de cei care au renunțat la visul lor. Autorul John Mason spune: „Dacă mergi cu Dumnezeu, vei fi criticat. Singurul mod de a evita critica este să nu faci nimic și să nu reprezinți nimic.”

În al treilea rând, visătorii sunt învingători. Visul lui Iosif l-a ajutat să biruie ispita când a ajuns în mâinile soției lui Potifar, să ierte trădarea familiei sale, să suporte închisoarea pe nedrept, și multe alte lucruri care ne fac să renunțăm. Scopul lui Dumnezeu ar trebui să fie substanța din care este făcut visul tău. Pentru a-ți descoperi visul, trebuie să te cunoști: să-ți cunoști calitățile și defectele. Vezi care este locul în care te-a pus Dumnezeu, caută sfatul Său și oportunități, caută legături cu Împărăția Sa. Făcând astfel, El îți va da un vis pentru viața ta și te va ajuta să-l împlinești.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Levitic 4:13-26


Mulţi oameni nu se consideră vinovaţi de greşelile făcute din neştiinţă; ei merg pe principiul că Dumnezeu nu le poate reproşa ignoranţa şi că va ţine cont de bunele lor intenţii. Fatală iluzie! Faptul că Dumnezeu trebuie să prevadă o jertfă pentru păcatele „din greşeală” (sau: „din neştiinţă”, sau: „din neatenţie”) dovedeşte că păcătosul, chiar neştiutor, este vinovat înaintea Lui. De altfel, şi legile noastre se aplică la fel: nimic nu scuză ignoranţa. O călcare a legii, chiar neintenţionată, poate pune sub acuzare. În ochii Dumnezeului Celui sfânt, păcatul, odată comis, rămâne; nu este nici o scuză pentru indiferenţa mea. Dar înţeleg că, pentru toate păcatele, dacă este condamnare, în acelaşi timp este şi jertfă. Nu există nimic altceva – în afară de măreaţa lucrare a crucii − care să poată şterge grelele ofense aduse lui Dumnezeu de păcatele mele, comise cu voie sau fără voie, pe care mi le amintesc sau pe care le-am uitat de mult.

Punând mâna pe capul victimei, cel care aducea jertfa făcea ca păcatul lui să treacă asupra ei. Recunoştea că era vinovat şi că trebuia să moară, dar animalul pe care îl oferea îi lua locul pentru a purta păcatul, murind în locul lui. Aceasta este ceea ce a făcut pentru noi Isus, Înlocuitorul nostru perfect.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: